Mihail Sebastian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Mihail Sebastian

Pseudonim – Victor Mincu
Naştere – 18 octombrie 1907
Brăila
Deces – 29 mai 1945 (37 ani)
Bucureşti
Profesiune – Scriitor, dramaturg, eseist
Naţionalitate – scriitor român de origine evreiască
Perioadă activă
ca scriitor –		 interbelică
Mişcare literară – Modernism
Operă/e de debut – Fragmente dintr-un carnet găsit
Influenţe – André Gide, Marcel Proust

Mihail Sebastian (la naştere Iosif Hechter, alt pseudonim Victor Mincu; n. 18 octombrie 1907, Brăila, d. 29 mai 1945, Bucureşti) a fost un romancier şi dramaturg român.

Cuprins

[modifică] Biografie

Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept şi filozofie la Bucureşti. Are o tentativă de a-şi da doctoratul în drept la Paris, soldată cu un eşec. Lucrează apoi ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, preşedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul, unde îl cunoaşte pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Odată cu explozia antisemitismului, i s-a interzis să mai funcţioneze ca jurnalist şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. Jocul de-a vacanţa este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fără nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.

Moare strivit de un camion în 1945, la numai câteva luni după ce naziştii fuseseră alungaţi din România, în plină tinereţe creatoare.

[modifică] Cariera literară

A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în acelaşi an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Oraşul cu salcâmi (1935) (roman al adolescenţei), Accidentul(1940) (roman de dragoste), influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeţei semnată de magistrul lui Sebastian şi al generaţiei Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putinţă de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica şi Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide în romanul Falsificatorii de bani.

Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanţa, Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată.

Manuscrisul iniţial al romanului Accidentul, cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franţa, iar autorul nu l-a mai găsit. A fost obligat să-l rescrie de la zero.

Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Scandalul generat de prefaţa lui Nae Ionescu la volumul "De două mii de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenţiei. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes şi ca dramaturg, încă din timpul vieţii. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât şi romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeşteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fără nume, Ultima oră şi Jocul de-a vacanţa au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducţie româno-franceză ("Mona, l'étoile sans nom" - 1965), în care rolul principal feminin era interpretat de actriţa Marina Vladi.

[modifică] Jurnalul intim

Jurnalul său intim ţinut în anii unei sălbatice resurecţii a antisemitismului, adică în perioada 1935-1944, a fost publicat, postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din ţară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, şi a fost dus la Ierusalim. În prezent originalul se găseşte la Universitatea din Ierusalim, fraţii săi aflându-se în posesia unor copii fotografice. Medicul Pierre Hechter, stabilit în Franţa, la Sceaux, s-a implicat personal în chestiune prin crearea unei fundaţii „Mihail Sebastian”. Leon Volovici, profesor şi critic literar israelian originar din România, a prefaţat ediţia publicată la Editura Humanitas şi îngrijită de Gabriela Omăt, cartea fiind un document de mare valoare istorică care documentează antisemitismul societăţii româneşti în anii războiului (care a dus la masacrarea a circa 100.000 evrei[1]). Între timp, Jurnalul a fost publicat şi în Franţa, SUA, Olanda, Cehia şi de curând şi în Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperită atât în ţară cât şi în străinătate. 2007 fiind anul centenarului naşterii sale, în ţară şi în străinătate vor fi publicate noi studii despre Mihail Sebastian.

[modifică] Jurnalul intim. Ultima oră

În Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebücher 1935-1944 şi a apărut în editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels. Premiul de 10.000 de euro a intrat în posesia celor două nepoate de frate ale scriitorului, Michelle şi Dominique Hechter, care locuiesc în Franţa şi în Israel.

[modifică] Opere publicate

[modifică] Proză

  • Fragmente dintr-un carnet găsit (1932)
  • Femei, nuvele, 1932
  • Oraşul cu salcâmi (1935), roman
  • Accidentul (1940), roman. A fost reeditat la Editura EST-Samuel Tastet Editeur, in 2001
  • De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935), roman, şi Cum am devenit huligan, dosarul receptării sale

[modifică] Piese de teatru

  • Jocul de-a vacanţa (1939)
  • Steaua fără nume (1942)
  • Ultima oră
  • Insula - text neterminat, a scris doar primele două acte, cel de-al treilea fiind completat de prietenul său Mircea Ştefănescu

[modifică] Jurnal intim

[modifică] Publicistică

[modifică] Note

  1. ^ Raportul final al comisiei de studiere a Holocaustului în România pp. 204.

[modifică] Bibliografie

  • Mihail Sebastian, Sebastian sub vremi. Singurătatea şi vulnerabilitatea martorului, Editura Universal Dalsi, Caiet cultural nr.(6) al revistei „Realitatea evreiască", Redactor şef: Dorel Dorian, coordonarea volumului: Geo Şerban
  • Mihail Sebastian interpretat de..., antologie, prefaţă, tabel cronologic şi note de Anatol Ghermanschi, Biblioteca critică, Editura Eminescu, 1981
  • Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Bucureşti, Editura Minerva, Colecţia „Universitas”, 1986
  • Cornelia Ştefănescu, Mihail Sebastian, Editura Tineretului, 1968
  • Aurel Martin, Mihail Sebastian, romancierul. Consideraţii aproximante, Bucureşti, Editura Minerva, 1993
  • Ion Brăescu, Mihail Sebastian, cercetător al literaturii franceze, Bucureşti, 1965
  • Iulian Băicuş, Mihail Sebastian, proiecţii pe ecranul culturii europene, Bucureşti, Editura Hasefer, 2007
  • Romulus Bucur, Mihail Sebastian sau despre inconvenientul de a te fi născut evreu, Braşov, Editura Aula, 2007

[modifică] Legături externe

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian
Unelte personale