Paul Verlaine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Paul Verlaine
Monument în memoria lui Paul Verlaine, Jardin du Luxembourg, Paris

Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 — d. 8 ianuarie 1896) a fost un poet francez. El aparține curentului simbolist și este unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi. Este privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de “poet blestemat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare. Versurile de început (“Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe din parnasieni și din Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o demonstrează volumele sale: “Romanțe fără cuvinte” (1874), considerat cel mai valoros, “Înțelepciune” (1881), “Odinioară și altădată” (1885), “Iubire” (1888), “Elegii” (1893) etc. El afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți și formulează, în versurile celebre din “Arta poetică” (1855), notele caracteristice ale esteticii simbolismului: “Muzica înainte de toate”; “Sucește gâtul elocinței”; “Nuanță, nicidecum culoare”.

"Deci, muzica intâi de toate / Astfel, Imparele prefer, / Mai vagi, mai libere-n eter, / Fiind în tot, plutind în toate." / . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (Paul Verlaine – Arta poetică)

Note[modificare | modificare sursă]

Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte

Portal Franța
Portal Literatură
  • 1844 Paul-Marie Verlaine se naște la Metz, tatăl său fiind militar în garnizoana orașului.
  • 1845-1849 Perioade de sejur în diferite orașe din sudul Franței.
  • 1851 Demisia din armată a tatălui său. Familia Verlaine locuiește la Paris.
  • 1858 Trimite în atenția lui Victor Hugo prima sa poezie care ne este cunoscută: "Moartea".
  • 1862 Obține un bacalaureat.[necesită citare]
  • 1864 Tatăl său îl introduce, ca angajat, în diverse mărunte funcțiuni.
  • 1865 Publică un articol despre Charles Baudelaire. După moartea tatălui său, rămâne să locuiască împreună cu mama sa.
  • 1866 Pe speze proprii, reușește apariția volumului "Poèmes saturniens".
  • 1867 Publică sub pseudonim, pe ascuns, în Belgia, volumul "Les Amies, scènes d’amour sapphique", plachetă condamnată în anul următor, pentru a fi distrusă, de către un tribunal din Lille.
  • 1869 O întâlnește pe Mathilde Mauté de Fleurville, cu care poetul se va căsători în anul urmator. Publică "Fêtes galantes".
  • 1871 Începe relația de prietenie homofilă cu poetul Arthur Rimbaud. Se naște fiul poetului, Georges Verlaine.
  • 1872-1874 Verlaine se separă de Mathilde și are o relație tumultuoasă cu Rimbaud, în urma căreia Verlaine va fi condamnat la închisoare pentru ultragiu la moralitate publică de un tribunal din Belgia. In timpul detentiei primește ediția plachetei "Romances sans paroles".
  • 1875-1879 După expulzarea sa din Belgia, o tentativă eșuată de conciliere cu Mathilde și o nouă dispută violentă cu Rimbaud, Verlaine predă franceza și desenul în diferite școli din Anglia și Franța. Poetul are o relație pasională cu un elev de-al său, Lucien Létinois, până la moartea acestuia in 1883.
  • 1880 Publică pe cheltuială proprie, volumul "Sagesse"
  • 1884 Publică "Poetès maudits".
  • 1885 Publică "Jadis et Naguèrre", care conține și "Art poétique", poezie devenită manifest al poeților simboliști. Se încheie procesul de divorț, din care iese ruinat și este din nou, condamnat la închisoare.
  • 1886-1887 După moartea mamei sale, starea de sănătate i se degradează și urmează lungi perioade de convalescență în spitale și azile.
  • 1888-1889 Într-un articol, Jules Lemaître consacră gloria lui Verlaine, considerat ca lider al "decadenților". Debutul unei prietenii pasionale, deși platonice, cu tânărul pictor F.A. Cazals.
  • 1890 Publică prin subscripție "Dédicaces" și pe ascuns, în Belgia, "Femmes".
  • 1891 Deja având o legătură cu Philomène Boudin, o cunoaște pe Eugènie Krantz, cea care îi va sta alături la moarte. Se împarte între cele doua "dragi prietene".
  • 1892-1893 Ține conferințe în Olanda, Belgia, Lorena și Anglia.
  • 1894 Este fondat un Comitet pentru spijinul lui Verlaine. Apare o noua ediție, mult mărită, a volumului "Dédicaces".
  • 1896 Dupa o perioadă de boală, la 8 ianuarie, Paul Verlaine decedează la Paris, în urma unei congestii pulmonare.exact

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Paul Verlaine