Paul Verlaine
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă cronologică |
| Portal Franţa |
| Portal Literatură |
Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 — d. 8 ianuarie 1896) a fost un poet francez. El aparţine curentului simbolist şi este unul dintre cei mai citiţi dintre poeţii francezi. Este privit de simboliştii francezi ca şef al curentului. A dus o viata de boem, de “poet blestemat”, ce contrasteaza in planul creaţiei cu aspiraţia spre puritate şi candoare. Versurile de început (“Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscenţe din parnasieni si din Baudelaire, afirma tonul sau inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin inclinaţia către melancolie, prin cautarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stari sufleteşti, într-o atmosferă crepusculară şi vagă. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicala sugestiva, asa cum o demonstreaza volumele sale: “Romante fara cuvinte” (1874), considerat cel mai valoros, “Întelepciune” (1881), “Odinioara şi altadata” (1885), “Iubire” (1888), “Elegii” (1893) etc. El afirma ca arta inseamna a fi absolut tu insuţi şi formulează, in versurile celebre din “Arta poetica” (1855), notele caracteristice ale esteticii simbolismului: “Muzica înainte de toate”; “Suceşte gatul elocinţei”; “Nuanţa, nicidecum culoare”.
“Deci, muzica intâi de toate Astfel, Imparele prefer, Mai vagi, mai libere-n eter, Fiind in tot, plutind în toate.” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (Paul Verlaine – Arta poetică)
[modifică] Note bio-bibliografice
- 1844 Paul-Marie Verlaine se naşte la Metz, tatăl său fiind militar în garnizoana oraşului.
- 1845-1849 Perioade de sejur în diferite oraşe din sudul Franţei.
- 1851 Demisia din armată a tatălui său. Familia Verlaine locuieşte la Paris.
- 1858 Trimite în atenţia lui Victor Hugo prima sa poezie care ne este cunoscută: "Moartea".
- 1862 Obţine un bacalaureat.[necesită citare]
- 1864 Tatăl său îl introduce, ca angajat, în diverse marunte funcţiuni.
- 1865 Publică un articol despre Charles Baudelaire. După moartea tatălui său, rămâne să locuiască împreună cu mama sa.
- 1866 Pe speze proprii, reuşeşte apariţia volumului "Poèmes saturniens".
- 1867 Publică sub pseudonim, pe ascuns, în Belgia, volumul "Les Amies, scènes d’amour sapphique", plachetă condamnată în anul următor, pentru a fi distrusă, de către un tribunal din Lille.
- 1869 O întâlneşte pe Mathilde Mauté de Fleurville, cu care poetul se va căsători în anul urmator. Publică "Fêtes galantes".
- 1871 Începe relaţia de prietenie homofilă cu poetul Arthur Rimbaud. Se naşte fiul poetului, Georges Verlaine.
- 1872-1874 Verlaine se separă de Mathilde şi are o relaţie tumultuoasă cu Rimbaud, în urma căreia Verlaine va fi condamnat la închisoare pentru ultragiu la moralitate publică de un tribunal din Belgia. In timpul detentiei primeşte ediţia plachetei "Romances sans paroles".
- 1875-1879 După expulzarea sa din Belgia, o tentativă eşuată de conciliere cu Mathilde şi o nouă dispută violentă cu Rimbaud, Verlaine predă franceza şi desenul în diferite şcoli din Anglia şi Franţa. Poetul are o relaţie pasională cu un elev de-al său, Lucien Létinois, până la moartea acestuia in 1883.
- 1880 Publică pe cheltuială proprie, volumul "Sagesse"
- 1884 Publică "Poetès maudits".
- 1885 Publică "Jadis et Naguèrre", care conţine şi "Art poétique", poezie devenita manifest al poeţilor simbolişti. Se încheie procesul de divorţ, din care iese ruinat şi este din nou, condamnat la închisoare.
- 1886-1887 După moartea mamei sale, starea de sănătate i se degradează şi urmează lungi perioade de convalescenţă în spitale şi azile.
- 1888-1889 Într-un articol, Jules Lemaitre consacră gloria lui Verlaine, considerat ca lider al "decadenţilor". Debutul unei prietenii pasionale, deşi platonice, cu tânărul pictor F.A. Cazals.
- 1890 Publică prin subscripţie "Dédicaces" şi pe ascuns, în Belgia, "Femmes".
- 1891 Deja având o legătură cu Philomène Boudin, o cunoaşte pe Eugènie Krantz, cea care îi va sta alături la moarte. Se împarte între cele doua "dragi prietene".
- 1892-1893 Ţine conferinţe în Olanda, Belgia, Lorena şi Anglia.
- 1894 Este fondat un Comitet pentru spijinul lui Verlaine. Apare o noua ediţie, mult marită, a volumului "Dédicaces".
- 1896 Dupa o perioadă de boală, la 8 ianuarie, Paul Verlaine decedează la Paris, în urma unei congestii pulmonare.
