Frederic Storck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frederic Storck
Frederic Storck.jpg
Sculptorul Frederic Storck
Născut(ă) 19 ianuarie 1872
București, România
Deces 26 decembrie 1942, (70 de ani)
București, România
Naționalitate  România
Educație Școala de arte frumoase din București, Academia de Arte Frumoase din München
Ocupație sculptor, portretist
Reprezentant Tinerimea artistică
Lucrări remarcabile Statuia lui Mihai Eminescu”, „Statuia doctorului Constantin Codrescu”, „Monumentul funerar Karl Storck și Carol Storck”, „Evangheliștii
Influențat de Ion Georgescu
Soție Pictorița Cecilia Cuțescu Storck
Copii Romeo Kunzer Storck, Gabriela Storck, Cecilia (Lita) Storck Botez
Părinți Karl Storck
Autoportretul lui Frederic Storck (1897) expus la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck

Frederic Storck (Fritz, n. 19 ianuarie 1872, București - d. 26 decembrie 1942)[1][2] a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck. Era fratele sculptorului Carol Storck și soțul pictoriței Cecilia Cuțescu Storck. (Data nașterii apare în diverse surse ca 7 ianuarie[2], valabilă dacă este în stil vechi; 10 ianuarie [3])

A studiat la Școala de arte frumoase din București, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München.[4]

A fost profesor la Școala de arte frumoase din București și membru fondator al societății Tinerimea artistică.

Opera sculpturală[modificare | modificare sursă]

A executat, într-o viziune clasică și cu un accentuat simț pentru rolul detaliului, portrete remarcabile (Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Florica Condrus,[5], Spiru Haret etc.) și sculpturi alegorice („Adevărul”, pentru Palatul de Justiție din București, „Industria”, „Agricultura” pentru Palatul Administrativ din Galați, în 1907[6], ale căror originale puteau fi văzute de bucureșteni în rotonda Ateneului Român în acel an). Din păcate, la renovarea Palatului Prefecturii din Galați, în perioada 2003-2005, statuile „Industria" și „Agricultura", sculptate în marmură de Carrara, instalate pe fațada clădirii, au fost vopsite cu vinarom, în dezacord cu orice principiu de restaurare a unei opere de artă.[7]

În ultima perioadă, sculpturile sale sunt realizate în forme concentrate și puternic stilizate („Adolescența”, „Portret de femeie”).

Alte lucrări remarcabile ale sale sunt:

  • Statuia lui Mihai Eminescu, realizată de sculptor în 1911, este prezentă astăzi în Parcul Central al municipiului Galați. Ridicarea statuii a fost meritul întregului oraș, pentru că în cadrul subscripției publice organizate la inițiativa ziaristului C. Botez gălățenii au donat 12.500 lei. Inaugurarea monumentului a avut loc la 16 octombrie 1911.[7]
  • Statuia doctorului Constantin Codrescu, care a fost ridicată în anul 1903 de Fundația Spitalului "Elena Beldiman" și este amplasată în incinta Spitalului Municipal de Adulți Bârlad. Cioplită în marmură albă, statuia îl reprezintă pe doctor în picioare cu o carte în mâna stângă, actul de fondare a clădirii spitalului în mâna dreaptă și câteva din publicațiile sale pe postament. Soclul, de asemenea din marmură, este decorat în relief cu panouri realizate din cununi de lauri.[8]
Bustul sculptorului Karl Storck de pe mormântul său din Cimitirul Evanghelic Lutheran din București, realizat de Frederic Storck

Muzeul[modificare | modificare sursă]

Casa lui Frederic Storck, construită după planurile soției sale Cecilia Cuțescu-Storck și împodobită cu picturi murale, a devenit muzeu în 1951 (Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck). Acest muzeu include operele celor trei sculptori din famila Storck, precum și opere ale pictoriței Cecilia Cuțescu Storck. În ansamblul muzeului se află de asemenea colecții de mobilier de artă, de sculptură în lemn și piatră din secolele XVI-XVII, medalii, monede, icoane vechi românești, ceramică populară, etc.

În muzeu sunt expuse și o varietate de portrete, nuduri, capete de expresie în bronz și marmură, medalii, plachete și piese cu valoare numismatică aparținând lui Frederic Storck.[10]

Distincții[modificare | modificare sursă]

În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 47 era înscris sculptorul Frederic Storck cu propunerea „ofițer al Coroanei”.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Legături externe[modificare | modificare sursă]