Hans Bellmer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Hans Bellmer (13 martie 1902 – 23 februarie 1975) a fost un artist de origine germană, foarte cunoscut pentru păpușile în mărime naturală, ce evocau fetele în perioada pubertății, produse pe la mijlocul anilor 1930. Istoricii artei și fotografiei l-au consider ca fiind un fotograf suprarealist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bellmer s-a născut în orașul Kattowitz, la acel moment oraș al Imperiului German (acum Katowice, Polonia). Până în anul 1926, acesta lucrase ca desenator la propria companie de publicitate. Acesta își inițiase proiectul cu păpuși ca mijloc de opoziție a fascismului impus de Partidul Nazist[1], declarând că el nu va iniția lucrări menite să ofere sprijin noului stat german. Fiind reprezentate de forme mutante și poziții neconvenționale, păpușile acestuia au fost direcționate direct spre cultul corpului perfect care era intensificat în Germania.[2] Bellmer a fost influențat în arta sa de către lucrările publicate ale lui Oskar Kokoschka (Der Fetisch, 1925).

Proiectul lui Bellmer este de asemenea analizat din prisma evenimentelor din viața personală, inclusiv întâlnirea unei tinere verișoare pe nume Ursula[3] în anul 1932 (și probabil multe alte frumuseți inaccesibile), participarea la spectacolul bazat pe Poveștile lui Hoffman de Jacques Offenbach (în care un bărbat se îndrăgostește în mod tragic de o păpușă mecanică) și primirea unei cutii cu jucăriile lui vechi.[4] După aceste evenimente, Hans a început să construiască primele sale manechine. Lucrările lui Bellmer constau în sexualizarea explicită a unei păpuși ca o tânără fată. Acesta incorporase principiul articulației în bilă, fiind inspirate de o pereche de păpuși de lemn articulate din Muzeul Kaiser Friedrich[3].[5]

Schiţă pentru seriile "Die Puppe", 1932

În anul 1935 vizitează Parisul și realizează contacte cu persoane precum Paul Éluard, însă se întoarce la Berlin deoarece soția sa Margarete era pe moarte din cauza tuberculozei.[3][6]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Cartea lui Bellmer, lansată anonim în anul 1934, Păpușa (Die Puppe), produsă și publicată privat în Germania, conține 10 fotografii alb-negru al primei păpuși ale acestuia, într-o serie de "tableaux vivants"(poze vii). Cartea nu i-a acordat credit, acesta lucrând izolat, iar fotografiile acestuia au rămas aproape necunoscute în Germania. Cu toate acestea, munca lui Hans a fost declarată ca fiind "degenerată" de către Partidul Nazist, și a fost forțat să părăsească Germania și să se stabilească în Franța în anul 1938. Munca acestuia a fost bine venită în arta pariziană, în special de către suprarealiști, în frunte cu André Breton, datorită referințelor la adresa frumuseții feminine și a sexualizării formei tinere.

Fotografiile sale au fost publicate în jurnalul suprarealist Minotaure, 5 decembrie 1934 sub titlul "Poupée, variations sur le montage d'une mineure articulée" (Papusa, Variatii asupra Ansamblului unui Minor Articulat).[7]

Prizonierat[modificare | modificare sursă]

A fost încarcerat în închisoarea Camp des Milles la Aix-en-Provence, o tabără de zidărie pentru naționaliștii germani, din septembrie 1939 până la sfârșitul Războiului Phoney din mai 1940[8].

După război, Ballmer trăiește pentru tot restul vieții sale la Paris. Renunță la fabricarea păpușilor, folosindu-și restul timpulului pictând tablouri cu tenta erotică, realizând gravuri, fotografii cu sexualitate explicită și imprimări ale fetelor pubescente. În 1954 o întâlnește pe Unica Zürn, care îi va deveni companion (până în momentul sinuciderii sale în anul 1970).[9] Și-a continuat munca în anii 1960.

Deces[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Focal encyclopedia of photography: digital imaging, theory and applications ..., Michael R. Peres, pagina 243
  2. ^ It's a Doll's Life, Ariel Hirschfeld, Haaretz
  3. ^ a b c Surrealism, By Cathrin Klingsöhr-Leroy, Uta Grosenick, pagina 28
  4. ^ Webb, Peter, and Robert Short. Death, Desire and the Doll: The Life and Art of Hans Bellmer. Gardena: Solar Books, 2006, 19-21.
  5. ^ Hans Bellmer in The Art Institute of Chicago: The Wandering Libido and the Hysterical Body
  6. ^ Webb and Short, 20, 31.
  7. ^ Webb and Short, 30.
  8. ^ Webb and Short, 81.
  9. ^ Webb and Short, 148, 180

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hans Bellmer: Anatomie du Désir (2006, [Éditions Gallimard / Centre Pompidou]).
  • Sue Taylor. Hans Bellmer: The Anatomy of Anxiety (2002, MIT Press).
  • Pierre Dourthe. Hans Bellmer: Le Principe de Perversion. (1999, France).
  • Therese Lichtenstein, Behind Closed Doors: The Art of Hans Bellmer, University of California Press, 2001.
  • The Doll, Hans Bellmer, Atlas Press, London, 2006, trans. Malcolm Green (first complete translation of Bellmer's suite of essays, poems and photos from the final German version)
  • Robert C. Morgan. "Hans Bellmer:The Infestation of Eros", in A Hans Bellmer Miscellany, Anders Malmburg, Malmo and Timothy Baum, New York, 1993

Legături externe[modificare | modificare sursă]