Horia Bonciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
H. Bonciu, poet - prozator.JPG

Horia Bonciu (n. 19 mai 1893, Iași; d. 27 aprilie 1950, București) este pseudonimul lui Beniamin Haimovici, fiul lui Carol Haimovici și al Ghizelei, poet și prozator de avangardă al perioadei interbelice. S-a remarcat mai întâi prin poezie (debutează în 1932 cu volumul Lada cu nuci), apoi prin cele două romane de factură expresionistă, Bagaj... (1934) și Pensiunea doamnei Pipersberg (1936), care îi aduc consacrarea artistică, în mare parte postumă, dar și antipatiile unor ideologi ai extremei drepte (precum N. Georgescu).

A frecventat cercurile artistice din Viena și Berlin, în calitate de corespondent al ziarului „Rampa”, familiarizându-se cu o serie de tendințe literare ale vremii. Nu și-a finalizat studiile universitare. Acuzat de pornografie, asemenea unor confrați cum ar fi Mircea Eliade, Geo Bogza sau Mihail Sebastian, i se intentează un proces de presă răsunător în 1937, dar numeroși intelectuali, în frunte cu Eugen Lovinescu, îi sar în apărare.[necesită citare]

Este citat de Mircea Cărtărescu în volumul Postmodernismul românesc drept unul dintre precursorii acestui curent literar.

Opere complete[modificare | modificare sursă]

  • Lada cu nuci, 1932
  • Eu și Orientul, 1933
  • Poemele către Ead, 1933
  • Bagaj, 1934, roman experimental
  • Pensiunea doamnei Pipersberg, 1936
  • Brom, 1939
  • Requiem, 1945

Legături externe[modificare | modificare sursă]