Walt Whitman
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist şi umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulţi pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanţii tranziţiei de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influenţată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci şi cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenţi şi controversaţi poeţi din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („şoc puternic”) şi drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneaţă şi discutabilă contribuţie adusă până acum literaturii americane). Aşa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele şi versificatorii pier... America îşi va justifica existenţa, daţi-i timp...”
[modifică] Primii ani
Walter Whitman s-a născut pe 31 mai 1819 în West Hills, Long Island, într-o familie de quakeri (persoane aparţinând „Religious Society of Friends”, sectă formată în secolul XVII), avându-i ca părinţi pe Walter şi pe Louisa Van Velsor Whitman. A fost al doilea copil din nouă. Fratele său mai mare nu a supravieţuit dincolo de copilărie. Mama lui, de origine olandeză, era aproape analfabetă, în timp ce tatăl său era un dulgher quaker. În 1823 familia s-a mutat în Brooklyn, unde timp de şase ani Walt a studiat în şcoli publice. Avea să fie singura educaţie oficială primită de poet. Mama sa l-a învăţat despre valorile familiale, iar, după moartea tatălui său, Walt s-a ocupat de protejarea familiei sale. Walt Whitman a moştenit atitudinea de gânditor liber, bazată pe principiile de libertate intelectuală şi politică, din partea tatălui său, care l-a familiarizat cu ideile socialiştilor Frances Wright şi Robert Dale Owen, precum şi ale quaker-ului liberal Elias Hicks, şi ale teistului conte Volney.
Unul dintre avantajele locuirii în Brooklyn a fost ocazia lui Whitman de a vedea oameni faimoşi în zilele în care aceştia vizitau New York City. Astfel, el i-a văzut pe preşedintele Andrew Jackson sau pe marchizul de Lafayette. Acesta din urmă a ajuns personajul principal al uneia din poveştile legate de copilăria lui Whitman, deoarece, în timpul vizitei sale la New York l-a ales pe micuţul Walt (avea pe-atunci doar şase ani) din mulţime şi l-a ridicat pe umerii săi. Whitman avea să interpreteze acest eveniment ca un fel de predare de ştafetă : eroul francez al Revoluţiei Americane, arătându-l pe viitorul poet al democraţiei, imigranţilor din energeticul oraş în care o naţiune se inventa cu fiecare zi.

