Frida Kahlo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frida Kahlo
Frida Kahlo Diego Rivera 1932.jpg
Frida Kahlo cu Diego Rivera
Nume la naștere Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón
Născut 6 iulie 1907
Coyoacán, Ciudad de México, Mexic
Decedat 13 iulie 1954
Coyoacán, Ciudad de México, Mexic
Naționalitate Mexican flag.png mexicană
Domeniu artistic pictură
Pregătire pictor autodidact
Mișcare artistică Suprarealism, pictură naivă, Folk art
Opere importante Autoportrete

Frida Kahlo de Rivera (pronunție în spaniolă: /ˈfɾiða ˈkalo/; născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954)[1] a fost o pictoriță mexicană[2] care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist.[3] Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907. Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene.[4] Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis.[5] Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”.[4] Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de sănătate, multe cauzate de un teribil accident auto suferit în tinerețe. Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.”[6] De multe ori spunea, "M-am născut cățea. M-am născut pictor."[7]

Copilăria și familia[modificare | modificare sursă]

Frida Kahlo s-a născut în 6 iulie, 1907, în casa părinților săi, cunoscută drept Casa Azul, azi Muzeul Frida Kahlo, în Coyoacán. În acea vreme, Coyoacán era un mic orășel, în apropiere de Mexico City. Tatăl Fridei Guillermo Kahlo (1871–1941), se născuse cu numele de Carl Wilhelm Kahlo în 1871, în Germania, la Pforzheim, fiul unui anume Jakob Heinrich Kahlo și al Henriettei Kaufmann. În timpul vieții artistei, dar și după decesul acesteia, în mai multe articole de ziar s-a afirmat că tatăl său ar fi de origine evreiască.[8][9] Se afirmă că artista nu și-ar fi negat niciodată originea evreiască. (Dar nici nu și-a afirmat-o vreodată.) Cu toate acestea, studii genealogice recente au indicat că tatăl său provine dintr-o familie luterană, neavând absolut nici o tangență cu etnia evreiască.[10][11] Carl Wilhelm Kahlo a emigrat în Mexic în 1891, pe când avea 19 ani, iar după sosire, și-a schimbat numele mic, din Wilhelm, în echivalentul spaniol, Guillermo.[8][9]

Video
Frida Kahlo, her pictures, Museo Frida Kahlo[12]
Frida Kahlo and Diego Rivera at the Blue House, San Francisco Museum of Modern Art[13]
Frida Kahlo's Frieda and Diego Rivera, Smarthistory[14]

Mama Fridei, Matilde Calderón y González, era o credincioasă romano-catolică înfocată, având origini amerindiene și spaniole.[15] Părinții artistei s-au căsătorit imediat după moartea primei soții a lui Guillermo, survenită la nașterea celui de-al doilea copil. Deși căsătoria lor nu a fost tocmai fericită, Guillermo și Matilde au avut patru fiice. Frida a remarcat odată că a crescut înconjurată de femei. Toată viața a fost apropiată de tatăl său. În 1910 a izbucnit Revoluția Mexicană, moment în care artista avea trei ani. Mai târziu avea să noteze că mama sa, le-a ascuns pe fete în casă, în momentul în care au început să se audă focuri de armă prin oraș. Frida s-a îmbolnăvit de poliomielită pe când avea șase ani, în urma căreia, piciorul său drept a devenit mai subțire decât cel stâng. Mai târziu, va ascunde acest defect, îmbrăcând rochii lungi, viu colorate. S-a afirmat că s-ar fi născut cu spina bifida, un defect congenital care ar fi afectat deopotrivă măduva spinării cât și dezvoltarea piciorului.[16] Cu toate acestea, a practicat multe sporturi, printre care și boxul. În 1922, Frida Kahlo s-a înscris la Escuela Nacional Preparatoria, una din cele mai bune școli din capitală, una din cele 35 de eleve. Aici, a intrat într-un grup de băieți și fete, îndrăgostindu-se de băiatul cu cea mai puternică personalitate, un anume Alejandro Gómez Arias. Din această perioadă, artista își amintește de violentele lupte de stradă, din timpul revoluției ce continua cu violență.

Accidentul[modificare | modificare sursă]

În 17 septembrie 1925, Frida se găsea într-un autobuz, când acesta s-a ciocnit violent cu un troleibuz. A suferit un accident grav, cu numeroase fracturi, o fractură de coloană, una de claviculă, fracturi ale coastelor, fractură de bazin, 11 fracturi ale piciorului, piciorul drept și umărul dislocat. A fost necesară montarea unei armături metalice, care a perforat uterul și abdomenul. În consecință, nu va mai putea avea copii niciodată, fapt ce o va afecta enorm, aspect prezent în unele din autoportretele sale. Accidentul îi va produce dureri îngrozitoare, rămânând imobilizată complet timp de trei luni. Deși ulterior a reușit să se recupereze și să reușească din nou să meargă, durerile o vor însoți toată viața. Durerile erau atât de intense, încât era nevoită să se se interneze luni de zile în spital pentru tratament. În total a suferit 35 de operații, majoritatea la bazin și spate, și la ambele picioare. Complicațiile medicale în urma accidentului, durerile aproape permanente și armătura metalică au împiedicat-o să aibă copii. Deși a rămas de trei ori însărcinată, a fost nevoită de fiecare dată să renunțe.[17]

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista lucrărilor lui Frida Kahlo
Malú Block (left), Frida Kahlo (center), and Diego Rivera were photographed in Manhattan by Carl Van Vechten in 1932 while Rivera was working on a commissioned mural in Rockefeller Center

După accident, Frida Kahlo a abandonat studiile de medicină pentru a se dedica picturii. Pictase și mai înainte, în timp ce era imobilizată în spital pentru a-și ocupa timpul. În cele trei luni de după accident, autoportretele predomină în pictura sa. Mama sa i-a adus un șevalet special, conceput de așa manieră încât să poată picta fără să se scoale din pat, iar tatăl său i-a adus culori și pensule.[18] Lucrările sale din această perioadă sugerează durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a realizat cel puțin 140 de lucrări de pictură, împreună cu alte zeci de desene și studii. Din cele 140 de lucrări de pictură, 55 sunt autoportrete, care adesea încorporează o simbolistică complexă, legată adesea de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. Avea să mărturisească la un moment dat: "Nu pictez niciodată vise. Pictez propria mea realitate"."[19] Pictorul Diego Rivera a avut o influență considerabilă asupra stilului ei de a picta. De altfel, Frida l-a admirat din totdeauna pe Diego Rivera. Prima dată s-a apropiat de el în 1925 la Ministerul Educației Publice, unde lucra la o frescă murală. I-a arătat pictorului patru din lucrările sale, întrebându-l dacă are cumva talent. Pictorul, impresionat, i-ar fi spus: "Ai talent". După acest schimb de replici, Diego Rivera a devenit un oaspete permanent în casa părinților Fridei. Fără discuție, aprecierile pozitive ale pictorului și comentariile admirative ale acestuia, au determinat-o pe Frida Kahlo să-și urmeze chemarea artistică.[20] Kahlo a fost de asemenea influențată de cultura indigenă mexicană, o explozie de culori vii, simbolism dramatic și stil primitiv. În compozițiile sale a introdus adesea maimuțe. În mitologia mexicană, maimuța este simbolul dorinței, dar artista le-a zugrăvit întotdeauna cu tandrețe, prezentându-le ca simboluri protectoare. De asemenea, în lucrările sale apar adesea simboluri creștine.[21] Practic, în majoritatea lucrărilor sale se combină tradițiile și simbolistica religioasă mexicană cu tratarea suprarealistă a subiectului. În 1938, artista a avut prima și singura galerie solo în SUA, la galeria Julien Levy. Lucrările sale au fost în general bine primite de public, expoziția atrăgând o sumedenie de artiști de marcă.[22] La invitația lui André Breton, a mers în Franța în 1939, deschizând o expoziție și în Paris. Cu această ocazie, Muzeul Luvru a cumpărat una din lucrările expuse, "Cadrul"("The Frame"). A fost prima operă de artă realizată de un artist mexican în sec. 20, care a fost cumpărată de celebrul muzeu.

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

În calitate de artist debutant, Kahlo a comunicat îndeaproape cu marele pictor mexican Diego Rivera, i-a cerut adesea sfatul și, mai ales, l-a întrebat dacă ar putea să înceapă o carieră de pictor. Diego a recunoscut imediat talentul ei nativ, încurajând-o să continue.[23] Concomitent, au început să aibă și relații intime. Cu toată opoziția părinților, datorată se pare, reputației proaste a pictorului, dar și diferenței de vârstă de 21 de ani dintre ei, cei doi s-au căsătorit totuși în 1929. Ea avea 22 de ani, el, 43. Căsătoria lor nu a fost scutită de probleme. Amândoi aveau un temperament extrem de irascibil, și au avut numeroase relații extraconjugale. Frida, în plus, a avut relații sexuale atât cu bărbați, cât și cu femei. Dintre femei, cea mai cunoscută a fost cântăreața și dansatoarea Josephine Baker;[1] Frida Kahlo nu a fost o bisexuală în accepțiunea modernă a termenului, relațiile sale cu alte femei au fost mai degrabă experiețe sexuale epsodice, decât relații stabile. Dacă relațiilor sexuale ale soției sale cu femei nu le dădea importanță, cele cu bărbați îl înfuriau la culme pe Diego Rivera. Frida a avut aventuri cu numeroși bărbați, cei mai cunoscuți fiind sculptorul Isamu Noguchi și comunistul Leon Trotsky (Lev Davidovich Bronshtein). De cealaltă parte, Kahlo s-a înfuriat când a aflat că Diego avusese o aventură cu sora sa mai mică, Cristina. Cei doi au divorțat în noiembrie 1939, pentru a se recăsători în decembrie, anul următor. Cu toate acestea, neînțelegerile au continuat. Dormeau în camere separate, uneori alăturate.[24]

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Atât Frida Kahlo, cât și Diego Rivera erau comuniști înfocați. Cei doi s-au împrietenit cu Leon Trotsky spre sfârșitul anilor '30. Acesta fugise din Uniunea Sovietică, în urma conflictului de putere cu Iosif Visarionovici Stalin, fiind expulzat și condamnat la moarte. Inițial a fugit în Norvegia, după mai multe peregrinări ajungând în Mexic. Inițial, în 1937, Trotsky a locuit acasă la Rivera, apoi s-a mutat în casa Fridei, cu care a avut o aventură, în timp ce Rivera se zbătea să obțină pentru el azil politic din partea guvernului mexican.[1] Ulterior, Trotsky, împreună cu soția, s-au mutat în altă casă în Coyoacán, unde a și fost asasinat, în 1940. În 1939, atât Kahlo, cât și Rivera, au renunțat la trotskism, devenind adepți entuziaști ai lui Stalin.[25] Frida Kahlo a murit în 13 iulie 1954, la o săptămână după ce împlinise 47 de ani, și a fost arsă la crematoriu, conform uneia din ultimele sale dorințe. Câteva zile înainte să se stingă din viață, notase în jurnal: "Sper ca plecarea să fie veselă, și să nu mă întorc niciodată. Frida." Cauza oficială a decesului a fost o embolie pulmonară, deși s-a suspectat că ar fi murit în urma unei supradoze, mai mult sau mai puțin accidentală, chestiune care n-a fost lămurită niciodată, deoarece nu i s-a mai făcut autopsie. În ultimii ani, starea ei se agravase considerabil, cu un an înainte i se amputase piciorul drept de la genunchi datorită unei gangrene. De asemenea, avusese un acces de bronhopneumonie, care o slăbise considerabil.[1] În autobiografia sa, Diego Rivera avea să noteze că ziua în care Frida s-a stins din viață a fost cea mai tragică din viața sa, adăugând cu tristețe că abia după moartea ei a realizat, prea târziu, că perioada alături de ea a fost cea mai frumoasă etapă a vieții sale.[1] O urnă precolumbiană, conținând o parte din cenușa sa este expusă în casa Fridei, La Casa Azul din Coyoacán, care din 1958 a fost transformată în muzeu, conținând un număr de lucrări ale sale, și multe obiecte de uz personal.[1]

Recunoaștere postumă[modificare | modificare sursă]

Imagine a Fridei pentru Ziua Morților(Dia de los Muertos) la Muzeul Frida Kahlo

Cu excepția lucrării achiziționate în 1939 de Muzeul Luvru, opera Fridei Kahlo a rămas cvas-necunoscută timp de două decenii după moartea acesteia. Lumea își amintea mai mult de ea, doar în calitate de soție a marelui pictor Diego Rivera. Pe la sfârșitul anilor '70, către începutul anilor '80, în Mexic a început să se dezvolte un nou curent artistic, cunoscut ca Neomexicanismo , care a devenit tot mai cunoscut publicului.[26][27] Tot în această perioadă, ca o consecință directă a dorinței de valorificare a tradițiilor amerindiene ale Mexicului, au început să fie reconsiderată opera unor artiști precum Frida Kahlo, Abraham Ángel, Ángel Zárraga, și Jesus Helguera, care au devenit tot mai cunoscuți.[26] În anii '80, alte evenimente au contribuit la recunoașterea valorii operei artistice a Fridei Kahlo. Prima retrospectivă importantă în afara Mexicului, împreună cu fotografii realizate de Tina Modotti, a avut vernisajul în mai 1982, la Galeria Whitechapel, (Whitechapel Gallery), în Londra, organizată și având dreot curatori pe Peter Wollen și Laura Mulvey. Expoziția, itinerantă, a fost organiyată și în Suedia, Germania, Manhattan și Mexico City. Filmul Frida, naturaleza viva (1983), regizat de Paul Leduc, cu Ofelia Medina în rolul Fridei, și pictorul Juan José Gurrola în rolul lui Diego Rivera, a avut și el un deosebit succes, contribuind substanțial la cunoașterea vieții și operei artistei. Actrița Ofelia Medina, pentru tot restul vieții, a rămas cunoscută pentru acest rol.[28] În aceeași perioadă, Hayden Herrera a publicat o biografie a Fridei Kahlo, o lucrare de referință pentru cunoașterea personalității artistei, Frida: The Biography of Frida Kahlo (1983),[29]. Biografia a devenit în scurtă vreme un best seller de succes, fiind tradusă în toată lumea. Raquel Tibol, artistă mexicană și prietenă cu Frida, a scris Frida Kahlo: una vida abierta (2003).[30] Altă lucrare de referință este biografia scrisă de criticul de artă și psihanalistul mexican Teresa del Conde[31] Se mai adaugă numeroase texte scrise de diverși critici de artă, cum ar fi Jorge Alberto Manrique.[26]

  • Între 1990-91, lucrarea Diego on my Mind (1943), ulei pe masonit, 76x61 cm., a fost utilizată ca piesă reprezentativă simbol al expoziției de artă Mexico: Splendors of Thirty Centuries, organizată la Metropolitan Museum of Art.
  • În 1991, opera "Frida" compusă de Robert Xavier Rodriguez, comandată pentru American Music Theater Festival, a avut premiera la Philadelphia.
  • În 1994, compozitorul și flautistul de jazz american, James Newton, a lansat un album inspirat de Frida Kahlo, album intitulat Suite for Frida Kahlo, la casa de discuri AudioQuest Music (în prezent Sledgehammer Blues).[32]
  • În 21 iunie, 2001, Frida Kahlo a devenit prima femeie de origine hispanică, căreia poșta SUA i-a dedicat o marcă poștală.[33]
  • Un alt film biografic, intitulat "Frida", a fost lansat ]n 2002, film regizat de Julie Taymor, cu Salma Hayek în rolul artistei.[34] Scenariul filmului s-a bazat pe biografia Herrera. Filmul, distribuit în toată lumea, a adus un profit de 58 milioane de $.
  • Între 9 iunie și 9 octombrie, o expoziție internațională cu lucrările artistei a fost organizată în Londra, la galeria Tate Modern.[35]
  • În 2006, lucrarea "Rădăcini"(1943) a bătut toate recordurile deținute de artiști latino-americani, obținându-se pentru ea la o licitație organizată de Sotheby's, suma record de 5,6 milioane de $.[36]
  • În 2008, o piesă de teatru, bazată pe biografia artistei a avut premiera la Edinburgh Festival Fringe. Intitulată Frida Kahlo: Viva la vida!, piesa a fost scrisă de scriitorul mexican Humberto Robles. Actrița Gael Le Cornec, în rolul principal, a primit premiul de excelență artistică (Artistic Excellence Award) și premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, la Brighton Festival Fringe în 2009.[37]
  • Între 8 mai și 5 iulie, 2009 fotografiile lui Nickolas Muray cu Frida Kahlo, împreună cu "Autoportret cu maimuțe" (1938) au apărut într-o expoziție organizată la Albright–Knox Art Gallery, în Buffalo, New York.[38]
  • Romanul The Lacuna (2009), scris Barbara Kingsolver, are ca personaj princupal pe Frida Kahlo, și descrie viața ei alături de Rivera, pomenind și de aventura ei cu Leon Trotsky.
  • În 6 iulie 2010, pentru a aniversa nașterea ei, Google a expus un logo dedicat artistei, incluzând un portret al Fridei, realizat în stilul ei caracteristic.[39]
  • În 30 august 2010, Banca Mexicului (Bank of Mexico) a emis o bancnotă de 500 peso, având imprimat pe una din fețe portretul Fridei, împreună cu lucrarea intitulată "Dragostea îmbrățișează Universul, Pământul, (Mexicul), pe mine, pe Diego, și pe Dl. Xólotl"(1949), și pe cealaltă față, portretul lui Diego Rivera.[40]
  • În februarie 2011, soprana Dawn Upshaw, împreună cu Saint Paul Chamber Orchestra, a interpretat în premieră La Centinela y La Paloma (Santinela și Porumbița), compusă de Gabriela Lena Frank, laureată Latin Grammy, pe un text de Nilo Cruz, laureat al premiului Pulitzer. Ciclul orchestral o imaginează pe Frida Kahlo ca un spirit care îl vizitează pe Diego Rivera în timpul Zilei Morților.[41]
  • Între 9 iulie și 2 octombrie 2011, o expoziție a lucrărilor Fridei Kahlo și ale lui Diego Rivera, intitulată Frida Kahlo and Diego Rivera: Masterpieces from the Gelman Collection, a fost organizată la Pallant House Gallery, Chichester, West Sussex.[42]
  • Între 20 octombrie 2012 și 20 ianuarie 2013, lucrări ale Fridei Kahlo, împreună cu fotografii ale acesteia, au fost găzduite de o dublă retrospectivă, a ei, împreună cu Diego Rivera, expoziție intitulată Frida & Diego: Passion, Politics, and Painting, la Galeria de Artă din Toronto. Expoziția s-a mutat ulterior la High Museum of Art din Atlanta, între 14 februarie și 12 mai 3013.[43]
  • Compozitorul finlandez Kalevi Aho, a compus o operă de cameră în 4 acte, intitulată Frida y Diego, cu premiera programată în stagiunea de toamnă 2014. Libretul în spaniolă, este scris de Maritza Nuñez.[44]

Sărbătorirea centenarului[modificare | modificare sursă]

Aniversarea a 100 de ani de la nașterea Fridei Kahlo a fost comemorată de cea mai mare expoziție organizată vreodată cu lucrările ei, la Palacio de Bellas Artes în Mexic.[45] Lucrările au fost împrumutate de la Detroit, Los Angeles, Miami, Minneapolis, Miami, San Francisco - SUA, și Nagoya - Japonia. Expoziția a cuprins cica o treime din lucrările sale, cuprinzând de asemenea scrisori și manuscrise care nu mai fuseseră expuse anterior.[45] Expoziția, inaugurată pe 13 iunie 2007, fiind deschisă până în 12 august, a depășit toate așteptările în ceea ce privește numărul de vizitatori.[46] Câteva din lucrări au fost expuse în Monterrey, Nuevo León, iar în cursul lunii septembrie 2007, în diverse muzee din SUA. Altă expoziție, cuprinzând mai bine de 40 de autoportrete, naturi moarte, și portrete, a fost organizată la Walker Art Center, în Minneapolis, la Philadelphia Museum of Art și la San Francisco Museum of Modern Art. O expoziție retrospectivă, intitulată "Frida Kahlo Retrospective", a fost organizată la Walter-Gropius-Bau, Berlin, Germania, deschisă din 30 aprilie până la 9 august 2010, a reunit peste 120 de desene și lucrări de pictură, multe expuse în premieră publicului.

La Casa Azul[modificare | modificare sursă]

Casa Azul ("Casa albastră") din Coyoacán, Mexico City, este casa familiei Kahlo, în care Frieda a copilărit, locuind apoi până la sfârșitul vieții. Casa a fost construită în 1907 de către tatăl Fridei, Guillermo Kahlo. Casa a fost donată de Diego Rivera înainte ca acesta să moară, fiind acum muzeu, ce adăpostește multe din lucrările Fridei, manuscrise și diverse lucruri personale. Casa este o destinație extrem de căutată de turiști.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Herrera, Hayden (1983). A Biography of Frida Kahlo. New York: HarperCollins. ISBN 978-0-06-008589-6 
  2. ^ Frida Kahlo”. Smithsonian.com. http://www.smithsonianmag.com/arts-culture/kahlo.html. Accesat la 18 februarie 2008. 
  3. ^ Klein, Adam G. (2005). Frida Kahlo. Edina, Minn.: ABDO Pub. Co.. ISBN 9781596797314. http://books.google.com/books?id=s2PcJCeS_4kC. Accesat la 8 iulie 2013 
  4. ^ a b Broude, Norma & Garrard, Mary D (1992). The Expanding Discourse: Feminism and Art History. p. 399 
  5. ^ Karl, Ruhrberg; Manfred Schneckenburger; Christiane Fricke; Klaus Honnef (2000). Frida Kahlo: Art of the 20th Century: Painting, Sculpture, New Media, Photography. Köln: Benedikt Taschen Verlag GmbH. p. 745. ISBN 3-8228-5907-9 
  6. ^ Andrea Kettenmann, Frida Kahlo. Frida Kahlo, 1907–1954: pain and passion page 27
  7. ^ Levine, Barbara (2009). New York: Princeton Architectural  Print.
  8. ^ a b Beyond Mexicanidad: The Other Roots of Frida Kahlo’s Identity By Leslie Camhi. The Forward, September 26, 2003”. Forward.com. 26 septembrie 2003. http://forward.com/articles/8195/beyond-mexicanidad-the-other-roots-of-frida-kahlo/. Accesat la 28 decembrie 2012. 
  9. ^ a b Hayden Herrara, Frida: A Biography of Frida Kahlo, 1983 p5
  10. ^ Ronnen, Meir (20 aprilie 2006). „Frida Kahlo's father wasn't Jewish after all”. The Jerusalem Post. http://pqasb.pqarchiver.com/jpost/access/1030489151.html?dids=1030489151:1030489151&FMT=ABS&FMTS=ABS:FT&date=Apr+21%2C+2006&author=MEIR+RONNEN&pub=Jerusalem+Post&desc=Frida+Kahlo's+father+wasn't+Jewish+after+all&pqatl=google. Accesat la 2 septembrie 2009. 
  11. ^ Fridas Vater: Der Fotograf Guillermo Kahlo by Gaby Franger and Rainer Huhle
  12. ^ Frida Kahlo, her pictures”. Museo Frida Kahlo. http://www.googleartproject.com/collection/museo-frida-kahlo/artwork/frida-kahlo-june-15-1919-guillermo-kahlo/428383/details/1-video/. Accesat la 11 februarie 2013. 
  13. ^ Frida Kahlo and Diego Rivera at the Blue House”. San Francisco Museum of Modern Art. http://www.sfmoma.org/explore/multimedia/videos/132#ixzz2Kej5HAEc. Accesat la 11 februarie 2013. 
  14. ^ Frida Kahlo's Frieda and Diego Rivera”. Smarthistory at Khan Academy. http://smarthistory.khanacademy.org/frida-kahlo-frieda-and-diego-rivera.html. Accesat la 11 februarie 2013. 
  15. ^ Frida Kahlo (1907–1954), Mexican Painter”. Biography. http://www.fridakahlo.com/. Accesat la 19 februarie 2013. 
  16. ^ Budrys, Valmantas (1 februarie 2006). „Neurological Deficits in the Life and Work of Frida Kahlo”. European Neurology 55 (1): 4–10. doi:10.1159/000091136. ISSN 0014-3022. PMID 16432301. http://content.karger.com/produktedb/produkte.asp?typ=fulltext&file=ENE2006055001004. Accesat la 22 ianuarie 2008. 
  17. ^ The History Show (RTÉ Radio 1). 17 aprilie 2011. http://www.rte.ie/radio1/thehistoryshow/. 
  18. ^ Cruz, Barbara (1996). Frida Kahlo: Portrait of a Mexican Painter. Berkeley Heights: Enslow. p. 9. ISBN 0-89490-765-4 
  19. ^ Andrea, Kettenmann (1993). Frida Kahlo Pain and Passion. Köln: Benedikt Taschen Verlag GmbH. p. 48. ISBN 3-8228-9636-5 
  20. ^ Andrea, Kettenmann (1993). Frida Kahlo: Pain and Passion. Köln: Benedikt Taschen Verlag GmbH. p. 3. ISBN 3-8228-9636-5 
  21. ^ Frida Kahlo”. The Jewish Mexicana. http://www.virginiajewishlife.com/art-gallery.html. Accesat la 6 iulie 2010. 
  22. ^ http://www.moma.org/explore/inside_out/2009/12/03/a-close-look-frida-kahlo-s-fulang-chang-and-i
  23. ^ Movie Review: Frida”. The Life of Frida Kahlo, Famed Mexican. http://newslions.info/5144/movie-review-frida-the-life-of-frida-kahlo-famed-mexican. Accesat la 6 iulie 2010. 
  24. ^ Mexican painter Frida Kahlo”. Frida Kahlo Google Doodle. http://buzzytimes.com/frida-kahlo-mexican-painter-frida-kahlo-frida-kahlo-google-doodle/. Accesat la 6 iulie 2010. [nefuncțională]
  25. ^ Lowe, Sarah (2001). The Diary of Frida Kahlo. UK 
  26. ^ a b c Emerich, Luis Carlos (1989). Figuraciones y desfiguros de los ochentas. Mexico City: Editorial Diana. ISBN 968-13-1908-7 
  27. ^ Helland, Janice (Fall 1990 – Winter 1991). „Aztec Imagery in Frida Kahlo's Paintings”. Woman's Art Journal 11: 8–13. https://www.msu.edu/course/ha/240/fridakahlo.pdf. Accesat la 26 iunie 2013. 
  28. ^ Cada quién su Frida, stage piece”. Cada quien su Frida. http://www.cadaquiensufrida.blogspot.com. Accesat la 19 august 2007.  [nefuncțională]
  29. ^ Herrera, Hayden (1983). Frida: The Biography of Frida Khalo. pp. 507. ISBN 978-0060118433 
  30. ^ Tibol, Raquel (1983 (original; English translation 1993 by Eleanor Randall)). Frida Kahlo: an Open Life. USA: University of New Mexico Press. ISBN 0-8263-1418-X 
  31. ^ (în Spanish) Frida Khalo. Monografias de arte (ed. 1). Instituto de Investigaciones Esteticas, Universidad Nacional Autonoma de Mexico. 1992. pp. 144 pages. ISBN 978-9683624369 
  32. ^ Suite for Frida Kahlo”. Valley Entertainment. http://www.valley-entertainment.com/suite-for-frida-kahlo-2.html. Accesat la 6 iulie 2010. 
  33. ^ Stamp Release No. 01-048 – Postal Service Continues Its Celebration of Fine Arts With Frida Kahlo Stamp”. USPS. http://www.usps.com/news/2001/philatelic/sr01_048.htm. Accesat la 29 octombrie 2010. 
  34. ^ Frida (2002)”. Box Office Mojo. http://boxofficemojo.com/movies/?id=frida.htm. Accesat la 29 octombrie 2010. 
  35. ^ Frida Kahlo - Tate Modern: Exhibition”. Tate Modern. http://www.tate.org.uk/whats-on/tate-modern/exhibition/frida-kahlo. Accesat la 31 mai 2014. 
  36. ^ "Frida Kahlo Roots Sets $5.6 Million Record at Sotheby's”. 'Art Knowledge News. 2006. http://www.artknowledgenews.com/Frida_Kahlo_Roots_$5.6_Million_Record_at_Sothebys.html "Frida Kahlo. Accesat la 23 august 2011. 
  37. ^ London Reviews July-December 2008, Frida Kahlo: Viva La Vida. http://www.fringereview.co.uk/fringeReview.php?showName=Frida%20Kahlo:%20Viva%20La%20Vida. Accesat la 31 mai 2014. 
  38. ^ Frida Kahlo: Through the Lens of Nickolas Muray. http://www.albrightknox.org/exhibitions/exhibition:frida-kahlo/. Accesat la 31 mai 2014. 
  39. ^ Frida Kahlo Google logo”. Google. http://www.google.com/logos/frida10-hp.gif. Accesat la 29 octombrie 2010. 
  40. ^ Presentación del nuevo billete de quinientos pesos”. Bank of Mexico. http://www.banxico.org.mx/billetes-y-monedas/informacion-general/billetes-y-monedas-de-fabricacion-actual/billete-de-500-pesos/material-educativo/%7B601FEB0F-63F6-A3AF-C803-A064AC6BEE74%7D.pdf. Accesat la 11 septembrie 2010. 
  41. ^ Gabriela Lena Frank La Centinela y la Paloma (The Keeper and the Dove) (2010). http://www.musicsalesclassical.com/composer/work/46208. Accesat la 31 mai 2014. 
  42. ^ Frida Kahlo and Diego Rivera: Masterpieces from the Gelman Collection. http://www.nelson-atkins.org/art/exhibitions/gelman.cfm. Accesat la 31 mai 2014. 
  43. ^ Frida & Diego: Passion, Politics, and Painting. http://www.high.org/frida-diego. Accesat la 31 mai 2014. 
  44. ^ p. 3. Retrieved 18 December 2012” (PDF). http://www.fennicagehrman.fi/fileadmin/tiedostot/highlights/Highlights_4-2012_koko_lehti.pdf. Accesat la 28 decembrie 2012. 
  45. ^ a b Largest-ever exhibit of Frida Kahlo work to open in Mexico”. Agence France Presse, Yahoo News (May 29, 2007). http://news.yahoo.com/s/afp/20070529/ts_afp/lifestylemexicoart;_ylt=AqZA2wEU4xXMSdvFy41TY44DW7oF. Accesat la 30 mai 2007.  [nefuncțională]
  46. ^ Centenary show for Mexican painter Kahlo breaks attendance records”. People's Daily Online (August 14, 2007). http://english.people.com.cn/90001/90782/6239310.html. Accesat la 21 august 2007. 

Alte referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Frida Kahlo