Vlaicu Bârna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vlaicu Bârna
Naștere 4 decembrie 1913
Vaca, Comitatul Hunedoara, azi Crișan, județul Hunedoara
Deces 1999
Profesie poet, romancier, memorialist, critic literar, traducător
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1934 - 1999
Specie literară poezie, roman istoric, memorii
Operă de debut Cabane albe (1936)
Note
Cetățean de Onoare al Municipiului Brad, din 1996

Vlaicu Bârna (născut la 4 decembrie 1913, la Vaca, Comitatul Hunedoara, Transilvania, azi Crișan, județul Hunedoara – decedat în anul 1999) a fost un poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător român.

Cuprins

Biografia lui Vlaicu Bârna[modificare]

Originea[modificare]

Vlaicu Bârna s-a născut într-o familie de moți, la 4 decembrie 1913, la Vaca[1], comitatul Hunedoara, în Transilvania, localitate în care, cu o sută optzeci de ani înainte, se născuse Gheorghe Crișan[2], unul dintre cei trei conducători ai Răscoalei de la 1784 din Transilvania.

Studii[modificare]

Vlaicu Bârna a urmat cursurile Liceului „Avram Iancu” din Brad, iar apoi cele ale Facultății de Litere a Universității din București.

Activitatea literară și publicistică[modificare]

Primele versuri i-au apărut publicate în revistele Azi și Viața literară, în anul 1934.

În anul 1936 a publicat placheta de poeme Cabane albe, iar în anul 1940 i-a apărut placheta Brume. Volumul Turnuri, apărut în 1945, continuă, prin tonalitate și tematică, sfera preocupărilor din anii anteriori.

Ca urmare a Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940, la București (la 16 februarie 1941) a început să apară publicația Ardealul, sub conducerea dr. Anton Ionel Mureșeanu, secretar general al Asociației Refugiaților și Expulzaților Români din Ardealul de Nord[3]. Timp de patru ani, publicația „Ardealul” a atras numeroși colaboratori, care au susținut acțiunea de afirmare a drepturilor românești în Transilvania de Nord ocupată, în ciuda cenzurii aspre în vigoare. Printre colaboratorii foarte activi ai Ardealului, alături de alte nume sonore din cultura românească a epocii (Vasile Copilu-Cheatră, Ion Groșanu, Ion Herescu, Ion Vlasiu, Nicolae Brana, Coriolan Gheție, Ion Th. Ilea, Gabriel Țepelea, Mia Jaleș-Marian, Corneliu Coposu, Zaharia Boilă[4], Ionel Pop, Mihai Petrovici) se afla și Vlaicu Bârna.[5] În nenumărate rânduri, publicația a fost suprimată de cenzură.[5]

Opera[modificare]

Opera originală[modificare]

Volume[modificare]

  • Cabane albe, 1936 (Poeme)
  • Brume, 1940 (Poeme)
  • Turnuri, 1945 (Poeme)
  • Minerii din satul lui Crișan, 1949 (Poezii)
  • Tulnice în munți, 1950 (Poezii)
  • Romanul Caterinei Varga[6], Editura Tineretului, București, 1960 (Roman istoric)
  • Când era Horia[7] împărat, 1962 (Roman istoric)
  • Ceas de umbră, Editura pentru literatură. București, 1966 (Poeme)
  • Sandala lui Empedocle[8], Editura Eminescu, București, 1980
  • Între Capșa și Corso, [ediția a II-a], Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-0584-8 (Memorialistică)

Lucrări publicate în periodice[modificare]

Traduceri[modificare]

Aprecieri[modificare]

  • La 20 mai 1996 Vlaicu Bârna - fiu al Țării Zarandului - a primit titlul de „Cetățean de Onoare” al Municipiului Brad, „pentru întreaga sa activitate în domeniul literaturii.”

Varia[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Pe atunci, cu ortografie maghiară: Váka, iar azi, Crișan, județul Hunedoara.
  2. ^ Gheorghe Crișan (Marcu Giurgiu) (1733 - 1785)
  3. ^ Asociația număra în jur de 500.000 de membri. Vd. Scrisoare a lui Corneliu Coposu
  4. ^ Profesorul Zaharia Boilă (în perioada interbelică titular al catedrei de Drept Constituțional la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj) era tatăl viitorului preot unit și senator român (între 1992 - 2000) Matei Boilă.
  5. ^ a b Vd. Scrisoare a lui Corneliu Coposu
  6. ^ Ecaterina Varga (1802 - 1858)
  7. ^ Horea (1731 - 1785)
  8. ^ Empedocle/(Empedokles) a fost un filosof presocratic, medic și poet antic grec (născut la Acragas, azi Agrigento, în Sicilia ≈ 483 - decedat ≈ 424 î.Chr.), discipol al lui Pitagora și Parmenide. Susținea că orice schimbare este rezultatul acțiunii a două forțe cosmice contrare, Iubirea și Ura. Acestea produc amestecul și separarea celor patru elemente eterne și intransformabile: apă, aer, foc, pământ. Tradiția spune că era o fire excentrică și orgolioasă. Legenda spune că s-ar fi sinucis aruncându-se în craterul vulcanului Etna din Sicilia. A jucat un rol politic important în cetatea sa în care, în calitate de șef democrat, a luptat contra tentativelor de tiranie, înainte de a fi exilat. Filosofia sa apare ca o tentativă de sinteză eclectică. Vd. Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres, Dictionnaire illustré, Le Robert, Paris, 2007; Dicționar enciclopedic, vol. II D - G, Editura enciclopedică, București, 1996; Le Petit Larousse illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
  9. ^ Méliusz József (născut la Timișoara, la 12 ianuarie 1909 - decedat la 1 decembrie 1995) a fost un poet, traducător și publicist de limbă maghiară, membru corespondent al Academiei Române.

Bibliografie[modificare]

  • Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, Editura Albatros, București, 1971, ediția a II-a, București, 1977;
  • Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres, Dictionnaire illustré, Le Robert, Paris, 2007;
  • Dicționar enciclopedic, vol. II D - G, Editura enciclopedică, București, 1996;
  • Le Petit Larousse illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]