Marin Sorescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marin Sorescu
MarinSorescu.jpg
Naștere 19 februarie 1936
Bulzești, România
Deces 8 decembrie 1996 (60 de ani)
București, România
Ocupație poet, dramaturg, prozator, eseist, om politic
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Activitatea literară
Specie literară drama, eseu, poezie, proza

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.[1]

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Poezia[modificare | modificare sursă]

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia[modificare | modificare sursă]

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Proza[modificare | modificare sursă]

Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română.[judecată de valoare] Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Redactor șef[modificare | modificare sursă]

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori:[2]

Către,
Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S.
Mircea Dinescu, președinte al U.S.
Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;
Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;
Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);
Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;
Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».
Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu.
Ion Buzera
Valentin Bazaverde
Gabriel Chifu
Romulus Diaconescu
Marius Ghica
Sabin Gherman
Ion Lascu
George Popescu
Constantin Barbu.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Casa lui Marin Sorescu, str. Grigore Alexandrescu nr. 43, Bucureşti, cu placa comemorativă de marmură montată pe faţadă

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1964 - Singur Printre Poeți
  • 1965 - Poeme Sorescu
  • 1966 - Moartea Ceasului
  • 1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești
  • 1967 - Poeme Sorescu
  • 1968 - Iona
  • 1968 - Tinerețea Lui Don Quijote
  • 1969 - 80 Poezii - 80 Poesie
  • 1969 - Lirice Pasternac
  • 1969 - Teoria Sferelor De Influență
  • 1970 - Paraclisierul
  • 1970 - Tușiți
  • 1970 - Unghi
  • 1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii
  • 1972 - Singur Printre Poeți
  • 1972 - Suflete, Bun La Toate
  • 1973 - 1980 - La Lilieci
  • 1973 - Astfel
  • 1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic
  • 1974 - Setea Muntelui De Sare[3]
  • 1975 - Insomnii - Microeseuri
  • 1975 - Norii
  • 1976 - Descîntoteca
  • 1976 - Matca - Piesă În Trei Acte
  • 1976 - Poeme Sorescu
  • 1976 - Starea De Destin
  • 1977 - Trei Dinți Din Față
  • 1978 - Sărbători Itinerante
  • 1978 - Trei Dinți Din Față
  • 1979 - Ceramică
  • 1979 - Tinerețea Lui Don Quijote
  • 1980 - Teatru Sorescu
  • 1982 - Fîntîni În Mare
  • 1982 - Viziunea Viziunii
  • 1983 - La Muerte Del Reloj
  • 1984 - Drumul Sorescu
  • 1984 - Ieșirea Prin Cer
  • 1985 - Tratat De Inspirație
  • 1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare
  • 1986 - La Lilieci
  • 1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva
  • 1987 - Apă Vie, Apă Moartă
  • 1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor
  • 1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii
  • 1989 - Ecuatorul Și Polii
  • 1990 - 1993 - Poezii Sorescu
  • 1991 - Poezii Alese De Cenzură
  • 1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese
  • 1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare
  • 1993 - Trei Dinți Din Față
  • 1994 - Traversarea
  • 1995 - Iona
  • 1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor
  • 1995 - Poemele Tuturor Tainelor
  • 1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV
  • 1996 - Moment Poetic
  • 1996 - Poezii Sorescu
  • 1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)
  • 1997 - Puntea (Ultimele)
  • 1998 - Diligența Cu Păpuși
  • 1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme
  • 1998 - Efectul De Piramidă
  • 1999 - Japița - Inedit
  • 1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit
  • 2000 - Încoronare
  • 2000 - Iona
  • 2000 - Scrinteala Vremii
  • 2002 - 2006 - Opere Sorescu
  • 2003 - Iona
  • 2003 - Parodii - Fabule - Epigrame
  • 2003 - Unde Fugim De-Acasă?
  • 2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2
  • 2004 - Bile Și Cercuri
  • 2004 - Ceramică
  • 2004 - Iona
  • 2005 - Între Linii
  • 2005 - Iona Și Alte Două Piese
  • 2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
  • 2006 - Poezii Sorescu
  • 2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar
  • 2006 - Teatru Sorescu
  • 2006 - Trei Dinți Din Față
  • 2009 - Trei Dinți Din Față
  • 2010 - La Lilieci

Este prezent în:

  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ Cum a fost dat afara Marin Sorescu de la revista Ramuri
  3. ^ Teatrul cu un singur personaj, 22 iunie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Marin Sorescu