Ion Vlasiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ion Vlasiu (n. 6 mai 1908, Lechința, județul Mureș - d. 18 decembrie 1997) a fost un sculptor, pictor și scriitor român.[1]

După școala de arte și meserii de la Târgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928 – 1930) la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, neavând bani să-și plătească taxele de studii. La 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă.[2]

A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara (1938).

A lucrat ca redactor șef al revistei Arta (1966 – 1969).

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptorului Ion Vlasiu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[3]

Casa memorială a sculptorului Ioan Vlasiu se află în localitatea Bistra Mureșului.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Academiei Române, 1939;
  • Premiul Anastase Simu, 1942;
  • Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, 1993

Opera sculpturală (selecție)[modificare | modificare sursă]

Maternitate, Parcul Floreasca
  • Maternitate (București, 1958) - se află în Parcul Floreasca,
  • Horia, Cloșca și Crișan (Cluj, 1974),
  • Monumentul Unirii (Blaj, 1975),
  • Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureș 1976),
  • Ion Creangă (Piatra Neamț, 1983)
  • Monumentul lui Constantin Romanu Vivu — martir al Revoluției de la 1848–1849 — este opera artistului, fiind dezvelit în Sângeorgiu de Mureș, în septembrie 1989, localitatea în care revoluționarul a fost executat.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

A debutat cu versuri în revista „O lume nouă“, în 1930. [4]

Proză
  • Am plecat din sat, roman, 1938;
  • Poveste cu năluci, 1941;
  • Drum spre oameni, 1962;
  • O singură iubire, 1965;
  • Puiul de veveriță, 1967;
  • În spațiu și timp, jurnal, vol. I 1970, vol. II 1971, vol. III 1973, vol. IV 1987;
  • Ghicitori pentru copii, 1971;
  • Lumea poveștilor, 1972;
  • Cartea de toate zilele, 1984;
  • Monolog asimetric, 1988;
  • Obraze și măști, 1995;
  • Vlăsiile și alte poeme, 2004

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ion Vlasiu - date biografice
  2. ^ Personalitatea zilei - Ion Vlasiu
  3. ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
  4. ^ Centenar Ion Vlasiu, în Biblioteca Bucureștilor mai 2008 — Anul XI, nr. 5

Legături externe[modificare | modificare sursă]