Anarhism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în iulie 2007

Parte a seriilor de politică despre Anarhism

Şcoli de gândire

Anarhie • Anarhism Capitalist • Creştin Colectivist • Comunist Ecologist • Feminist Verde • Individualist Mutualist • Primitivist Social • Sindicalist Fără adjective

Anarhism în cultură

Religie • Societate • Arte Istorie • Critică

Anarhism - Teorii

Origini • Economie Anarhism şi capitalism Anarhism şi marxism Simbolism • Post-stânga Propaganda of the deed

Anarhism după regiune

Africa • Austria • China Tradiţia engleză • Franţa Grecia • Mexic • Rusia Spania • Suedia • Ucraina SUA

Anarhism - Liste

Anarhişti • Cărţi Comunităţi • Concepte Organizaţii

Anarhism - Portal Politică - Portal ·  v • d • m

Anarhismul este o doctrină şi mişcare politică ce a luat naştere in secolul al XIX-lea pe continentul european. Termenul "anarhism" anarhism provine din grecescul αναρχία (care înseamnă „fără archon“ (fără stăpân)). Printre primii reprezentanţi ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruşi - Piotr Kropotkin şi Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta şi germanul Max Stirner.

Anarhismul susţine distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi si exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea Que-est-ce que la propriété? (Ce este proprietatea?), realizează prima critică economică a statului. Din Europa, anarhismul se extinde şi în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct faţă de cel european, acesta caracterizându-se prin pragmatism şi individualism. Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariţie. S-a conturat un anarhism de stânga (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr Kropotkin şi un anarhism de dreapta (american), fundamentat prin scrierile lui Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Murray Rothbard, David Friedman.

Cuprins 1 Tendinţe anarhiste 2 Ce combat anarhiştii 3 Principii de organizare 4 Lupta pentru libertate

[modifică] Tendinţe anarhiste

• Anarho-comunism
• Anarho-sindicalism
• Socialism libertar
• Anarho-feminism denumit şi Anarho-feminism
• Anarhism verde (ecologist)
• Anarho-primitivism
• Eco-anarhism

• Anarhism tehnologic
• Anarhism proudhonian
• Anarhism epistemologic
• Anarhism de dreapta
• Anarho-individualism
• Anarhism insurecţional
• Anarho-transumanism.

[modifică] Ce combat anarhiştii

• Anarho-capitalismul
• Autoritatea
• Capitalismul
• Ierarhia
• Homofobia
• Proprietatea
• Rasismul
• Sexismul
• Statul
• Socialismul de stat

[modifică] Principii de organizare

• Mandat imperativ
• Federalism
• Unanimitate
• Sintezism anarhist
• Platformism
• Libertate politică
• Consens
• Dissens
• Autogestiune
• Organizaţii anarhiste

[modifică] Lupta pentru libertate

• Acţiunea directă
• Cooperativa
• Revoluţia socială
• Haiducismul
• Nesupunerea civilă
• Sabotajul
• Greva generală
• Propaganda cu faptele (nu numai cu vorbele)
• Gradualismul revoluţionar
• Voluntarismul
• Răscularea
• Insurecţiunea
• Revoluţia
• Squatul
• Înfruntarea
• Boicotarea
• Dezertarea
• Neascultarea
• Ilegalismul.