Suprematism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Suprematism (din limba latină: suprematia = supremaţie, superioritate, suveranitate) este numele sub care pictorul Kazimir Malevici şi-a prezentat - începând cu anii 1914-1915 - propria pictură, în care renunţă la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea degajată de orice aluzie la lumea vizibilă. "Prin suprematism - scrie Malevici - înţeleg supremaţia sensibilităţii pure în artele plastice". Malevici aşează, în cadrul golit de prezenţe sau de aluzii la lumea concretă, mărturiile sensibilităţii sale, transcrise în limbajul abstract al geometriei. Programul picturii suprematiste pleacă de la observaţia că ceea ce contează în patrimoniul epocilor trecute nu sunt valorile practice sau de reprezentare, ci valorile spiritualităţii şi sensibilităţii depozitate în diferite creaţii. Lui Malevici i se alătură El Lissitzky, Ivan Kliun, Ivan Puni şi Olga Rozanova.
Cuprins |
[modifică] Avangarda artistică rusă
Paralel cu frământările şi transformările sociale din anii cuprinşi între 1905 şi 1920, artiştii ruşi caută noi căi pentru a da expresie creaţiei lor. Diferite tendinţe stilistice apar într-o succesiune rapidă, luând contact cu manifestările prezente în arta europeană şi dezvoltându-le mai departe. Mihail Larionov lansează "raionismul", Wladimir Tatlin iniţiază "constructivismul", iar Alexandr Rodcenko propune "non-obiectivismul". Un rol important îl joacă - începând cu anul 1908 - revista "Lâna de aur", care organizează expoziţii cu operele celor mai importanţi pictori contemporani vest-europeni. În 1911 are loc expoziţia grupului "Valetul de Caró", cu participarea unui mare număr de artişti aparţinând avangardei ruse. În acest context, Malevici începe să picteze primele pânze suprematiste. Expoziţia "0,10" din anul 1915, la care - în afară de Malevici - participă şi Wladimir Tatlin, Nadejda Udalţova, Liubov Popova şi Ivan Puni, marchează apariţia artei lipsită de obiect.
[modifică] Pătratul negru
Prima lucrare a lui Malevici care trezeşte un deosebit ecou este tabloul "Pătrat negru pe un fond alb" (1914-1915), prezentat la expoziţia "0,10". Suprafaţa neagră, executată în întregime în ulei, netedă, fără urme de pensulă, este imaculată şi unitară. Factura fundalului, în schimb, de un alb uşor cenuşiu, este neregulată. Această tratare diferenţiată creează efectul încrustării albului în negru, în acelaşi timp, patratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia albă. Malevici considera "Pătratul negru" expresie a densităţii maxime a masei de culoare, simbol pentru "economia geometrică". În 1915, publică manifestul "De la cubism şi futurism la suprematism, un nou realism artistic", la redactarea căruia a contribuit şi poetul Vladimir Maiakovski. Malevici îşi dezvoltă ideile, cinci ani mai târziu (1920), în studiul "Suprematismul ca model al nonreprezentării", text ce va fi cuprins în volumul "Lumea nonreprezentării".
Tot în anul 1915 pictează tabloul "Pătrat roşu: pictură realistă a unei ţărănci bidimensionale", pentru ca în 1919 să realizeze tabloul "Pătrat alb pe fond alb", care închide provizoriu ciclul experimentelor suprematiste.
[modifică] Principiile estetice ale suprematismului
[modifică] Forma
Formele utilizate în pictura suprematistă sunt în mod esenţial bidimensionale. Malevici nu pictează într-o manieră expresivă ca Wassily Kandinsky, ci îşi construieşte formele sale de bază, care sunt pătratul, cercul şi crucea. Pătratul este forma sa preferată, pentru că nu este o formă naturală, ci una elaborată ştiinţific, o formă universală de la care se dezvoltă toate celelalte. Tablourile sunt realizate cu forme şi culori pure. Toate formele colorate se deplasează liber, animate de o energie misterioasă. Malevici doreşte să elibereze formele de fundal, astfel încât acestea să poată evolua individual, atât în spaţiul tabloului, cât şi în spaţiul real al privitorului. De aceea, la expoziţii, el îşi agaţă tablourile peste tot, pe tavan, uneori foarte sus pe perete sau în vreun colţ.
[modifică] Culoarea
Există trei categorii de culori în pictura suprematistă. În primul rând albul pentru fond, reprezentând spaţiul infinit. Negru este rezervat pentru figura de bază, care este pătratul. Pentru rest se folosesc culorile primare în stare pură.
[modifică] Spaţiul
Pentru suprematism, spaţiul depăşeşte reprezentarea în trei dimensiuni, el este conceput în mai multe straturi, pe care evoluează formele în mod liber. Subiectul unei opere suprematiste este captarea unui moment din evoluţia formelor în dimensiunile spaţiului. Malevici reprezintă în operele sale un univers infinit în alb în care se mişcă, urcă sau coboară forme geometrice. Încă de la începuturile activităţii sale, Malevici elimină din imagine trimiterile la concret. Fondul tabloului devine un spaţiu deschis, infinit, în care o formă geometrică - pătrat, cerc, triunghi etc. - creează un reper, un însemn al sensibilităţii artistului. Revine responsabilităţii privitorului să înţeleagă aceste compoziţii, vizualizând formele cu multiplele lor poziţii. În "Compoziţie suprematistă" (1915), elementul care atrage toate celelalte planuri colorate este un trapez negru. Formele nu numai că se ridică în aer, ele se rotesc cu o forţă proprie, dinamică. În timp ce alţi suprematişti exploatează resursele plastice ale culorii şi formei pure, nu numai în pictură, dar şi în spaţiul fără limite ale sculpturii (Ivan Puni) sau în colaje (Olga Rozanova), Malevici se angajează tot mai mult în căutarea mistică a unei lume fără obiect, o lume a non-reprezentării ("Pătrat alb pe fond alb"). Eliberarea completă este realizată, pentru că albul este neantul dat la iveală, acest spaţiu infinit, deschis acum tuturor artiştilor.
Malevici îşi propune ca ideal artistic o alternativă a unei "perfecţiuni obiective şi tehnice" ştiinţifice şi a unei "frumuseţi" artistice în concepţia academică, sub forma unei lumi al cărei numitor comun este lipsa oricărui conţinut obiectiv, lume reprezentată în spaţiul suprematist.
[modifică] Suprematismul în arta aplicată
În 1918, Malevici, împreună cu Nadejda Udalţova, lucrează în "Atelierele pentru o Artă Liberă" la aplicarea principiilor suprematiste în industria textilă. Stilul suprematism se extinde şi în alte domenii, în tipografie, arhitectură, design de mobile şi obiecte de porţelan. În decembrie 1917, are loc o expoziţie de artă aplicată în Salonul Michailova din Moscova, unde sunt expuse în special lucrări de tricotaj, îmbrăcăminte de perne, fulare şi poşete cu motive suprematiste. La Vitebsk, în 1919, Malevici formează gruparea "Unovis" (prescurtare a expresiei ruse Utverditeli Novogo Iskusstva = "Campionii artei noi"), care avea ca scop promovarea unei viziuni suprematiste în artă, dar şi în viaţa de toate zilele.
[modifică] Pătrunderea suprematismului în vestul Europei
Prin El Lissitzky, în 1922, ideile suprematismului pătrund în Germania. Lissitzky transpune principiile lui Malevici în construcţiile sale "Proun" (prescurtare de la "Pro-Unovis"), pe care le consideră punte de trecere între pictură şi arhitectură. Purismul promovat de artiştii ruşi se întâlneşte cu preocupările pentru plasticitatea pură ale olandezilor Piet Mondrian şi Theo van Doesburg, grupaţi în jurul revistei De Stijl. Acest purism va veni, de asemenea, în întâmpinarea căutărilor şcolii Bauhaus, constituind o premiză de la care se va revendica orice tendinţă spre funcţionalism, spre asceză formală, spre puritatea limbajului plastic.
[modifică] Bibliografie
- Kasimir Malevici: Die gegendstandlose Welt, 1927, Bauhaus
- Stephan Diederich: Suprematismus im Alltagsgewand - Malewitsch und die angewandte Kunst. Dumont, Köln 1995
- Hans-Peter Riese: Kasimir Malewitsch. Rowohlt, Reinbeck 1999
