Anatol Vieru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Anatol Vieru (n. 8 iunie 1926, Iași - d. 8 octombrie 1998, București) a fost un compozitor român de origine evreiască,[1] pedagog și teoretician al muzicii românești clasice a secolului al XX-lea.

Studii[modificare | modificare sursă]

Vieru studiază muzicologia și compoziția la Conservatorul de Muzică din București (1946 - 1949) cu profesorii Leon Klepper, Paul Constantinescu și Constantin Silvestri. Ulterior își continuă studiile la Conservatorul din Moscova (1951 - 1954) cu muzicianul și compozitorul armean (din epoca sovietică) Aram Haciaturian. În 1978 își susține, în Cluj, teza de doctorat în muzicologie De la moduri, spre un model al gândirii muzicale intervalice.

Activitate didactică[modificare | modificare sursă]

A fost cadru didactic la catedra de orchestrație a Conservatorului din București, unde a parcurs toată ierarhia universitară. A fost invitat să susțină lecții și conferințe la universități din SUA, Canada, Israel, Geneva etc.

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

Lucrări muzicale[modificare | modificare sursă]

Anatol Vieru a compus peste 120 de lucrări de toate genurile, între care șase simfonii, opt cvartete pentru coarde, numeroase concerte și piese de muzică corală, cu sau fără orchestră, și multă muzică de cameră.

A compus, de asemenea, operele Iona, după Marin Sorescu, Praznicul calicilor, după Mihail Sorbul, Ultimele zile, ultimele ore, dupa Pușkin și Bulgakov, și Telegrame - teme și variațiuni, după I.L. Caragiale și un Cântec pentru Stalin.

Literatură de specialitate[modificare | modificare sursă]

Ca muzicolog, este autor a numeroase studii și volume, dintre care se disting următoarele două lucrări: Cartea Modurilor și Cuvinte despre sunete.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul de compoziție George Enescu (1946)
  • Premiul Herder (1986), pentru întreaga activitate componistică, muzicologică și teoretică.
  • Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1996)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr254_255/pagina19.pdf

Legături externe[modificare | modificare sursă]