Emil Isac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emil Isac (n. 27 mai 1886, Cluj-Napoca - d. 25 martie 1954, Cluj-Napoca) a fost un poet român, ce a locuit mare parte din viaţa sa în oraşul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1902 în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viaţa nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viaţa românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaştri şi Pe lângă apa care trece.

După moartea sa, în 1954 a fost construit un muzeu în casa sa din oraş, format din trei mari camere, dedicate vieţii poetului, tatălui său şi lucrărilor sale.

[modifică] Opera principală

• Poezii, impresii şi suveniruri moderne, 1908
• Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
• Poeme în proză, 1923
• Cartea unui om, 1925
• Poeme, 1936
• Opere, 1946
• Poezii alese, 1955

[modifică] Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964