Jules Perahim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jules Perahim

Pictorul Jules Perahim
Născut(ă) Jules Blumenfeld
24 mai 1914
București, România
Deces 2 martie 2008, (94 de ani)
Paris, Franța
Naționalitate  România
Etnicitate evreiască
Ocupație pictor
Stil realism socialist, suprarealism
Influențat de Nicolae Vermont, Costin Petrescu
Soție Agnia Bogoslava
Copii 2, Matei și Rozalia
Fotografie a tabloului Luptăm pentru pace de Jules Perahim (1950)

Jules Perahim, (n. 24 mai 1914, București - d. 2 martie 2008, Paris) a fost un pictor român, evreu de origine, care a excelat în stilul suprarealismului, dar și al realismului socialist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut Jules Blumenfeld, Jules Perahim a fost elev al pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu. Perahim se distanțează rapid de aceștia la începutul anilor 1930, devenind una din tinerele figuri ale avangardismului suprarealist românesc.

Devine cunoscut sub numele artistic de Perahim, cuvânt ce însemnă în ebraică "flori", a cărui proveniență constă din traducerea numelui său de familie Blumenfeld (câmp cu flori)[1].

Colaborează la revistele avangardiste Unu (1930 - 1932) și Alge (1930 - 1933) , pe care o înființează cu Gherasim Luca și Aurel Baranga. În 1932, are loc prima expoziție personală de tablouri și desene, de tendință suprarealistă, metafizică, la București. Expune la București și la Brașov în 1936 tablouri și desene cu evidente accente de critică socială.

În 1938, expune la Praga, unde îl întâlnește pe artistul dadaist John Heartfield. Întors în România în timpul ascensiunii fascismului, este amenințat pentru desenele antinaziste și anticapitaliste publicate în presă ("Cuvântul liber", "Reporter", "Pinguin") și este nevoit să se refugieze în URSS, unde dezastrele războiului îl împing până în Armenia, unde își câștigă existența ca decorator al unui teatru pentru răniți.

În martie 1944, este mobilizat la Moscova pentru a fi tehnoredactorul revistei de front "Graiul nou". În această calitate, se întoarce în România în momentul în care aceasta se detașează de Axă. Lucrează ca profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București (1948 - 1956) și ca redactor-șef al revistei "Arta plastică" (1956 - 1964). În acest timp, se consacră exclusiv artelor aplicate, ilustrației de carte, decoruri de teatru, decorații murale și ceramică. Din anii șaizeci revine la pictură. Se stabilește în Franța în 1969 [2] și realizează apoi cu succes circa patruzeci de expoziții personale în diverse țări ale lumii. Începând din anii '90, opera lui Perahim este prezentă și în muzeele românești.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]