Jules Perahim
Jules Perahim, (n. 24 mai 1914, București - d. 2 martie 2008, Paris) a fost un pictor român, care a excelat în stilul suprarealismului, respectiv al proletcultismului.
Cuprins |
[modificare] Biografie
Născut Iuliș Blumenfeld, de naționalitate evreu [1], Jules Perahim a fost elev al pictorilor Nicolae Vermont și Costin Petrescu, Perahim se distanțează rapid de aceștia la începutul anilor 1930, devenind una din tinerele figuri ale avantgardismului suprarealist românesc.
Devine cunoscut sub numele artistic de Perahim, cuvânt ce însemnă în ebraică "flori", a cărui proveniență constă din traducerea numelui său de familie Blumenfeld (câmp cu flori)[2].
Împreună cu Gherasim Luca redactează revistele avangardiste Unu (1930 - 1932) și Alge (1930 - 1933) , la care mai colaboreaza și Aurel Baranga, Paul Păun, ș.a. În 1932, cu sprijinul lui Marcel Iancu expune la sala Dalles tablouri suprarealiste, iar în 1936 într-o altă expoziție, critică prin imagine regimul regelui Carol II, bucurându-se de mult succes în cercurile bucureștene anticonformiste.
Călătorește mult și, în 1938, îl întâlnește la Praga pe artistul John Heartfield (Helmut Herzfeld, membru al partidului comunist german). Devine astfel comunist și din pricina originii sale evreiești, care îl pune în pericol în teritoriile intrate sub control național-socialist sau fascist, în 1940 se refugiază în URSS.
La Moscova, devine un membru al conducerii partidului comunist român, însărcinat cu educația și cultura pe lângă Ana Pauker. În 1944 se întoarce în țară împreună cu aceasta (ca ofițer sovietic[3]) și lucrează ca profesor de scenografie și tehnica artelor grafice la Institutul de Arte Plastice din București. Între 1948 și 1956 adoptă și promovează, conform dictatului regimului, în cercurile artistice pe care le frecventa realismul socialist. În 1956 - 1964 conduce revista "Arta plastică", ocupându-se în acest timp exclusiv de artele aplicate (decor, decorații, ilustrații de carte, ceramică, etc). Din anii șaizeci revine la pictura propriu zisă, iar în cele din urmă renunță la realismul socialist și se stabilește în Franța în 1969, unde revine la suprarealism.[4] Revenit la prima sa iubire artistică, realizează apoi cu succes circa patruzeci de expoziții personale în diverse țări ale lumii.
A fost căsătorit, din timpul stabilirii sale în URSS, cu actrița evreică română (născută în exil în Siberia) Agnia Bogoslava[5], cu care a avut un fiu, Matei (București), iar la Paris s-a recăsătorit cu Marina Vanci, actualmente profesoară emerită (pensionară) de istoria artelor la Sorbona, cu care a avut o fiică, Rosalia (Franța)[6].
Marina Vanci a declarat că Jules Perahim a fost "chinuit" de gândul că a luat parte la falsa utopie a comunismului și, ajuns în libertate, și-a regăsit intacte gândurile și visele avangardiste și suprarealiste.[7]
[modificare] Note
- ^ REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 231-232 (1031-1032) - 19 mai - 10 iunie 2005 Drumul dificil al culturii sub două dictaturi
- ^ Jules Perahim cel cu nume de flori
- ^ Agnia Bogoslava, o stea a teatrului românesc
- ^ Observator cultural, Nr. 156 / 13-19 martie 2008 Amintirea lui Jules Perahim
- ^ Agnia Bogoslava, o stea a teatrului românesc
- ^ Magia lui Perahim
- ^ Licitații, sateliți și expoziții
[modificare] Bibliografie
- Édouard Jaguer, Jules Perahim, ed. arcane 17, 1990, Paris, ISBN 2903945446, și Stelian Tănase, București 2008.
- fr Jaguer, Édouard: Jules Perahim, ed. Arcane, 1990, ISBN 2903945446.
