Franz Liszt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Franz Liszt

Cavoul lui Franz Liszt din Bayreuth (cimitirul central, Erlangerstrasse)

Inscripţia de pe cavou (Ich weiss dass mein Erlöser lebt = Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte)

Bustul lui Franz Liszt în curtea casei în care a murit (azi muzeul „Franz Liszt”, Bayreuth, Wahnfriedstr.9)

Placa comemorativă de pe casa în care a murit Franz Liszt (azi muzeul „Franz Liszt”, Bayreuth, Wahnfriedstr.9)

Muzeul „Franz Liszt” din Bayreuth, Wahnfriedstr.9 (casa în care compozitorul a decedat)

Mormântul lui Franz Liszt din interiorul cavoului (cimitirul central din Bayreuth, Erlangerstrasse)

Franz Liszt sau Liszt Ferenc (* 22 octombrie 1811, Raiding (în lb. maghiară Doborján), Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria - † 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar din Regatul Ungar, unul dintre cei mai renumiţi pianişti al tuturor timpurilor.

[modifică] Viaţa

Franz Liszt (masca mortuară a compozitorului)

Franz Liszt a fost singurul fiu al funcţionarului Ádám Liszt şi al soţiei acestuia, Maria Anna, născută in Lagen. Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, partea maghiară a Imperiului Austro-Ungar. Naţionalitatea lui a devenit tema controverselor după destrămarea Imperiului Austro-Ungar. ^[1] Unii, ca susţinea etnia germană, alţii etnia maghiară, dar au fost şi unii, care susţineau originea lui slovacă. ^[2] Dar înainte de 1918, când nu era tema controverselor, era acceptat în concordanţă biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann.^[3] Conform scriselor de Ramann despre părinţii lui Liszt: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.^[4] .

A fost socrul compozitorului Richard Wagner; a petrecut ultima parte a vieţii sale la Bayreuth, unde a fost inmormântat. Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr.9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”".

Tatăl lui Franz Liszt era în serviciul familiei Esterházy, familie care îl patrona şi pe Joseph Haydn.

După ce în 1821 s-a mutat la Viena, a luat lecţii de pian cu Carl Czerny şi de compoziţie cu Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu familia la Paris, de unde a plecat în multe turnee ca pianist. Influenţat de măiestria violonistului Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o tehnică interpretativă similară pentru pian. În 1835 a plecat din paris cu amanta sa Coontesa d'Agoult, alături de care a întreprins multe călătorii în anii următori, timp în care reputaţia sa de pianist a continuat să crească.

În anul 1844 s-a despărţit de amanta sa, mamă a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, alături de prinţesa Sayn-Wittgenstein. Atenţia sa a început să se concentraze pe compoziţie şi, în special, pe creerea unei noi forme muzicale, poemul simfonic.

În anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroşi elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou naţional.

A murit la Bayreuth în 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Wagner.^[5]

[modifică] Compoziţii

Viaţa şi creaţia sa ( atât ca pianist concertist cât şi ca compozitor )se structurează în trei perioade distincte :

• cariera de virtuoz ( 1820 - 1847 ) îi impune călătorii , având însă Parisul ca centru general iar pianul este instrumentul spre care se îndreaptă cu predilecţie lucrările sale .
• din momentul numirii sale ca director de muzică al Curţii din Weimar începe cea de a II a perioadă ( 1847 - 1861 ) , cea mai fructoasă din punctul de vedere al creaţiei sale muzicale .
• ultimei perioade ( 1861 - 1866 ) îi corespund plecarea la Roma şi predilecţia pentru muzica religioasă în compoziţiile sale . Totodată în aceste momente cariera lui se află la apogeu .

Caracteristic romantismului şi trăsătură dominantă a creaţiei sale - programatismul - se află la baza majorităţii lucrărilor sale, în mare parte dedicate pianului .

Piese pentru pian : Sonata , Sonata Dante , Ani de pelerinaj , două legende , două balade , Mephisto-Walzer , rapsodia spaniolă , Rapsodia română , rapsodii maghiare , Armonii poetice şi religioase , peste 500 de transcripţii , studii, două poloneze , Concerto Patetique

Piese pentru orchestră : Simfonia Faust , Preludii , Concertele pentru pian şi orchestră , Totentanz , Fantezia "Ruinele Atenei" pentru pian si orchestră , Oratorii , Missa , Psalmi

[modifică] Note

1. ^ Comp. Coby Lubliner's essay How Hungarian was Liszt?
2. ^ Vezi de exemplu: Demko, Miroslaw: Franz Liszt, compositeur slovaque, Lausanne 2003.
3. ^ Lina Ramann: Franz Liszt als Künstler und Mensch (Franz Liszt – artistul şi omul) , Leizig, 1880., 1887., 1894.
4. ^ Ramann I. pag 3.
5. ^ LISZT, FRANZ BIOGRAPHY (1811 - 1886)

[modifică] Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Franz Liszt

Acest articol despre un muzician este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.