Camil Baltazar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Camil Baltazar (n. Leopold (Leibu) Goldenstein, 25 august 1902, Focșani,[1] d. 27 aprilie 1977 București) a fost un poet româno-evreu.
Poetul cultiva versul tradiționalist și poezia intimistă. Deși în perioada 1947-1976 a publicat alte 8 volume de versuri, poetul a intrat, treptat, într-un con de umbră. În timpul Holocaustului a apărut pe lista Scriitorilor evrei ostateci.
Cuprins |
[modificare] Selecție din operele publicate
- Vecernii, 1923
- Flaute de mătase, 1924
- Reculegeri în nemurirea ta, 1925
- Biblice, 1926
- Strigări trupești lângă glesne, 1927
- Cina cea de taină, 1929
- Poeme vechi și noi, 1931
- Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1934
- Tărâm transcendent, 1939, ultrior Tărâm pur
- Poeme de zodie nouă, 1947
- Nespus de dragă mi-i ființa omenească, 1956
- Soare pe zăpezi, 1956
- Violoncel solar, 1972
- Glorie iubirii, 1972
- Noblețea plaiului natal, 1976
[modificare] Note
- ^ cf. unor surse s-ar fin născut la Moara, Județul Putna
[modificare] Bibliografie
- Al. Piru, Istoria literaturii române, ed. Grai și suflet-Cultura națională, București, 1994, p. 222-223
