Alexandru Macedonski
 Membru al Academiei Române |
|---|
| Alexandru Macedonski | |
 |
|
| Pseudonim | Duna, Luciliu, Sallustiu |
|---|---|
| Naștere | 14 martie 1854 București, România |
| Deces | 24 noiembrie 1920 (66 ani) București, România |
| Profesie | poet, prozator, dramaturg |
| Naționalitate | română  |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | Neoromantism, Parnasianism, Simbolism, Realism, Neoclasicism |
| Specie literară | poezie, proză, teatru |
 |
|
modifică  |
|
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București — d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața.[1] De asemenea, sunt notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri[2] [3], Mihai Eminescu [4] și, mai târziu, Ion Luca Caragiale.
Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul.
În anul 1873 a scos ziarul Oltul, iar în anul 1896 revista Liga ortodoxă, în care vor debuta, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction.
Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.
Cuprins |
[modificare] Biografie
[modificare] Familia și copilăria
Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari[5] sau aromâni[6], membrii familiei susțineau că au origini de revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman.[6] Dimitrie, bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821, susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de Eterie, din complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu.[7] Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, fraților Macedonski li s-a recunoscut statutul de aristocrați valahi[8] și au primit ranguri militare în armata țării. Dimitrie se căsătorește cu Zoe, fiica unui ofițer rus sau polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl poetului, după o educație militară în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la funcția de Ministru de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după Unirea Principatelor Române.[9]
Mama poetului, Maria Fisența (Vicenț sau Vicența), provenea dintr-o familie de boieri din Oltenia.[10]
Familia poetului se muta des, în funcție de slujbele tatălui.
Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea copil al familiei, care a avut patru copii: o fată, Ecaterina, și alți doi băieți, Dimitrie și Vladimir.
Până la vîrsta de șase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de tantrum.[11] În anul 1862 familia îl trimite la școală în Oltenia, petrecându-și astfel mare parte din copilărie la moșia de la Amaradia.[12] Nostalgia copilăriei și a peisajelor de la Amaradia se regăsesc mai tîrziu în ciclul poemelor amărăzene.[12] Școala o urmează la Colegiul Național Carol I din Craiova, pe care a absolvit-o în anul 1867.[13]
Tatăl poetului a murit la 24 septembrie 1869, iar mama poetului va susține că acesta a fost otrăvit de oponenții săi politici.[14]
[modificare] Anii de debut și călătoriile prin Europa
[modificare] 1875 - 1890
[modificare] Opera
Până în 1890 Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi și cu un pronunțat caracter satiric, ca de exemplu ciclul Nopților, caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopțile al poetului romantic francez Alfred de Musset.
După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esențializare. În această perioadă scrie Rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză și se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunță la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate. Spre exemplu, acum scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.
Macedonski este unul dintre puținii autori români de rondeluri. Spre sfârșitul vieții a scris celebrele cicluri Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei și Rondelurile de porțelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927).
A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat Bronzes.
Singura traducere în limba engleză a operei lui Alexandru Macedonski este volumul de poezii If I knew („De-aș ști”), o ediție bilingvă (în română și engleză) care cuprinde 50 de poeme selectate de traducătorul volumului, Valentin Petcu.
[modificare] Poezie
- Prima verba (1872);
- Poesii (1882);
- Excelsior (1895);
- Flori sacre (1912);
- Poema rondelurilor (1927)
[modificare] Proză
- Dramă banală (1896);
- Cartea de aur (1902);
- Le calvaire de feu (1906);
- Thalassa (1915);
- Nuvele (1923)
[modificare] Teatru
[modificare] Activitatea publicistică și cenaclul
Macedonski a fost fondatorul revistei și cenaclului Literatorul, o grupare formată în 1880 ca reacție a influenței germane a grupării Junimea. Poetul a încercat astfel să relanseze caractarul neolatin al limbii și literaturii române.
Teoretician al simbolismului și promotor al noii poezii: Arta versului (1890); Poezia viitorului (1892). A fost influențat de instrumentalismului poetului belgian René Ghil.
[modificare] Bibliografie
- George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Editura Minerva, București, 1986
- Mircea Anghelescu, tabel cronologic, prefață și referințe critice la Poemele "Nopților", Editura Albatros, București, 1972, pag.7-31, 137-140. OCLC 34157991
- Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. I-III, Editura Minerva, București, 1970-1971. OCLC 7431692
- Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, Editura pentru Literatură, București, 1966
- Cincinat Pavelescu, Amintiri literare
[modificare] Note
- ^ Cincinat Pavelescu, Amintiri literare
- ^ Anghelescu, p.10; Călinescu, p.296; Vianu, Vol.II, p.350-352
- ^ Călinescu, p.316; Vianu, Vol.II, p.352-353
- ^ Vianu, Vol.II, p.353
- ^ Călinescu, p.517; Vianu, Vol.II, p.330
- ^ a b Călinescu, p.517
- ^ Călinescu, p.517; Vianu, Vol.II, p.333-334
- ^ Călinescu, p.517; Vianu, Vol.II, p.332
- ^ Călinescu, p.517; Vianu, Vol.II, p.334-338
- ^ Călinescu, p.517-518, 519; Vianu, Vol.II, p.330, 338-339
- ^ Călinescu, p.518; Suciu, p.104; Vianu, Vol.II, p.342
- ^ a b Vianu, Vol.II, p.340-341
- ^ Călinescu, p.518; Vianu, Vol.II, p.342
- ^ Anghelescu, p.8; Călinescu, p.518; Vianu, Vol.II, p.338, 344
[modificare] Legături externe
Articole biografice
- Macedonski, geniul uitat, 8 mai 2011, Adevărul
