Artă abstractă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Arta abstractă este denumirea pe care, începând cu cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, și-o revendică o serie de tendințe, de grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea raționalității și sensibilității umane.

Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în același timp o sumă de legături cu realul, și fiind, de regulă, acceptate drept construcții, ansambluri controlate de logică - primii artiști atrași de abstracționism își manifestă, cu un sentiment de eliberare, întreaga încărcătură emoțională.

Arta abstractă apare aproape simultan în mai multe țări europene, în preajma anului 1910. Printre primii reprezentanți ai acestei tendințe este Wassily Kandinsky, care, începând din 1910, pictează un ciclu de tablouri intitulate "Improvizații", și publică un amplu studiu, "Über das Geistige in der Kunst" ("Despre spiritual în artă", 1911), ce a contribuit la afirmarea artei abstracte.


Termenul de abstract este însă mult prea general, folosirea lui a pendulat între accepții extremiste, întreaga artă fiind considerată abstractă, ca rezultat al procesului de abstragere a realității în imagine, sau, dimpotrivă, concretă, opera existând ca o realitate în sine.

În 1930, Theo Van Doesburg introduce termenul de artă concretă, părându-i-se absurd să numească abstractă o creație artistică ce are o existență reală, dar nu va reuși să înlocuiască, totuși, pe cel de artă abstractă, în care publicul și teoreticienii artei continuă să alinieze creații ce nu trimit direct la realitate.

Arta abstractă înregistrează manifestări din cele mai diferite, dezvoltând și extrapolând unele dintre aspirațiile impresionismului, mai ales în domeniul culorii și al accentului pus pe universul interior al artistului.

Kazimir Malevici: Suprematism, 1916 - Muzeul de artă, Krasnodar

Trebuie amintite tablourile inspirate de muzică ale cehului Franz Kupka, tablourile italianului Alberto Magnelli, orfismul picturii lui Robert Delaunay, pictura sincronistă (juxtapunerea unor culori din spectru) propusă în 1912 de americanii Morgan Russel și Stanton Macdonald-Wright, raionismul susținut de Mihail Larionov și Natalia Goncearova, neo-obiectivismul lui Aleksandr Rodcenko, suprematismul lui Kazimir Malevici, constructivismul promovat de Naum Gabo și Anton Pevsner, neoplasticismul lui Piet Mondrian, expresionismul abstract, având centrul în New York, cu diverse tendințe, printre care Action-painting practicat de Jackson Pollock, Robert Motherwell și Willem de Kooning, sau Color-field-painting cu Mark Rothko, Arta informală reprezentată în Franța de Georges Mathieu etc..

Expresionismul abstract cunoaște și în Europa o dezvoltare fructuoasă, influențând pictura artiștilor francezi ca Nicolas de Staël, Pierre Soulages și Jean Dubuffet. Expresia acestei tendințe este dată de tachism (în franceză tache: pată). Printre cei mai importanți reprezentanți ai "tachismului" se numără Henri Michaux și Camille Bryen (Franța), Antoni Tàpies (Spania), Alberto Burri, Lucio Fontana, Enrico Accatino,(Italia), Wols (Germania), Jean-Paul Riopelle (Canada).

Arta abstractă, ca mișcare artistică cu identitate istorică, se face ecoul unui fenomen mai general, în condițiile prefacerilor sociale și ale realităților erei tehnologice și, sub diferite forme, nume și explicații, rămâne o constantă a artei contemporane.

Momente importante în dezvoltarea artei abstracte[modificare | modificare sursă]

Jackson Pollock: Number 8, 1949 - Neuberger Museum, State University of New York
  • Apariția în 1908 a articolului lui Henri Rovel întitulat "Les lois d'harmonie de la Peinture et de la Musique sont les mêmes" ("Legile armoniei din pictură și din muzică sunt identice").
  • Apariția în 1911 a cărții lui Wassily Kandinsky "Über das Geistige in der Kunst" ("Despre spiritual în artă").
  • Apariția în 1917 a revistei "De Stijl", editată de Theo van Doesburg.
  • Expoziția internațională de artă abstractă din Berlin (1928) sub patronajul asociației "Abstrakte Gruppe der Sturm".
  • Înființarea în Franța, în 1932, a grupului "Abstraction-Création".
  • Constituirea, în 1937, a asociației "American Abstract Artists" și deschiderea muzeului de "Non-Objective Painting", dirijat de Hilla Rebay.
  • Deschiderea la Paris, în 1946, a unui "Salon des Réalités Nouvelles", de fapt primul salon internațional al artei nonfigurative.
  • Apariția în 1949 a cărții lui Michel Seuphor, "L'art abstrait, ses origines, ses premiers maîtres".
  • 1947: Interviul lui Jackson Pollock în revista "Possibilities", în care descrie tehnica dripping ("picurare") pentru actul creator "în acțiune".
  • 1948: Înființarea de către Robert Motherwell, Barnett Newman și Mark Rothko a asociației "Subjects of the Artists" din New York.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]