Prerafaeliții

Prerafaeliții, în engleză Pre-Raphaelites sau The Pre-Raphaelite Brotherhood (Confreria Prerafaelită), au fost un grup de pictori, poeți și critici de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a operelor artiștilor manieriști, care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo.

Tinerii artiști (cel mai în vârstă are 21 de ani!) reproșează academismului epocii victoriene, printre altele, faptul că exponenții lui recunosc o singură metodă în pictură: cea care derivă din arta lui Rafael. Această metodă rigidă și artificială - în opinia lor - așază desenul deasupra culorii, lumina de zi a atelierelor deasupra luminii exterioare din aerul liber, iar pe marii clasici deasupra tuturor pictorilor contemporani moderni. Prerafaeliții se interesează de pictorii cei mai vechi, mai cu seamă de maeștrii care l-au precedat pe Rafael, de aici și denumirea lor. În același timp ei studiază și creațiile artiștilor contemporani, cum sunt William Turner, Théodore Géricault, Eugène Delacroix sau Jean Auguste Ingres, dar și ale coloriștilor vechi ca Giorgione și Rubens. Își aleg temele din domenii diverse: din literatură și mitologie, din Biblie, din evenimentele sociale, dar și din natură, neuitând nici imaginația proprie. Eliberarea picturii de academism înseamnă și respingerea idealismului academic, menținând o legătură mai strânsă și mai reală cu natura.

Nașterea Confreriei Prerafaelite

Dante Gabriel Rosetti: Proserpina

Millais și Hunt și-au exprimat deschis în fața colegilor lor de la Royal Academy părerea negativă asupra convențiilor la care discipolii și epigonii l-au redus pe Rafael. De aceea până la urmă ceilalți studenți i-au numit - în mod ironic - prerafaeliți, însă tinerii artiști și-au asumat porecla, așa cum vor face mai târziu și impresioniștii. Autorul ideii de a constitui o asociație "secretă" a fost Dante Gabriel Rossetti, prieten al lui Hunt, fiu al unor emigranți politici italieni. În septembrie 1848 - an revoluționar - ei înființează "Confreria Prerafaeriților" (The Pre-Raphaelite Brotherhood - P.R.B.), din care mai fac parte catolicul mistic James Collison, criticul de mai târziu F.G. Stephens, sculptorul Thomas Wollner și William Michael Rosetti, fratele lui Dante Gabriel, care va fi secretarul asociației și va redacta programul grupului. Au căzut de acord să nu semneze tablourile pictate, ci să folosească toți inițialele P.R.B., a căror semnificație trebuia să rămână secretă. Anticipând pe simboliști, prerafaeliții au atras atenția asupra legăturii picturii cu cu alte arte, în special cu muzica și poezia.

Primele expoziții

Autorul primei lucrări prezentate public a fost Rosetti, în 1849, cu ocazia expoziției "Free Exhibition" din Londra, cu o lucrare semnată P.R.B. În același an apar noi tablouri, semnate cu aceleași inițiale misterioase, la expoziția Academiei Regale. După o serie de expuneri, inițialele sunt descifrate și atacarea "prințului picturii" Rafael provoacă scandal. Criticii sunt șocați și de abordarea prea realistă - după părerea lor - a temelor sacre. Unii observatori mai moderați subliniază însă valorile artistice evidente ale tablourilor expuse. Singurul critic care se decide să-i apere public este John Ruskin, cu multă influență în lumea artistică. La începutul lunii mai 1851, publică două scrisori în ziarul "The Times", în care - printre altele - scrie: " ... în măsura experienței acumulate, (acești pictori) vor fi capabili să întemeieze în țara noastră o școală artistică excepțională pe care lumea nu a văzut-o de trei sute de ani." După apariția acestor articole îndrăznețe, opinia publică se schimbă, iar operele Prerafaeliților ajung repede să fie elogiate.

Sfârșitul Confreriei Prerafaelite

William Holman Hunt: Păstorul tocmit, 1851

La un an după intervenția lui Ruskin, Prerafaeliții se bucură de succes nelimitat. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat Ofelia (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal, însă, în anul următor grupul se destramă. Motivele sunt multiple: în 1853 Millais este ales membru extraordinar la "Royal Academy", și cu aceasta el revine la stilul conservator al academismului. În același an, Hunt întreprinde o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, își schimbă fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări, Rossetti rămâne singurul care continuă tradițile prerafaelite. Le transmite lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica Prerafaeliților influențează, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857, cu lucrările lor se organizează la Londra o importantă expoziție. Dar Confreria nu mai exista deja de trei ani...

Lista artiștilor

Confreria Prerafaelită

• James Collinson (pictor)
• William Holman Hunt (pictor)
• John Everett Millais (pictor)
• Dante Gabriel Rossetti (pictor, poet)
• William Michael Rossetti (critic)
• Frederic George Stephens (critic)
• Thomas Woolner (sculptor, poet)

Artiști asociați

• Ford Madox Brown (pictor, desenator)
• Edward Burne-Jones (pictor, desenator)
• Thomas Cooper Gotch (pictor)
• Arthur Hughes (pictor)
• Jane Morris (model)
• May Morris (desenatoare)
• Christina Rossetti (poetă)
• John Ruskin (critic)
• Elizabeth Siddal (pictoriță, poetă și model)
• Algernon Swinburne (poet)
• John William Waterhouse (pictor)
• William Morris (desenator, scriitor)

Legături externe

• en Colecție de link-uri
• en "Liverpool Walker Art Gallery" Colecție Pre-Rafaeliți
• en Artciclopedia
• fr Enciclopedia Agora: Prerafaeliții