Nichita Stănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nichita Stănescu
Sigla academia romana.gif Membru postum al Academiei Române

Nichita Hristea Stănescu

Nichita.jpg
Nichita, doar Nichita, cum este adesea pomenit de iubitorii și admiratorii poemelor sale
— „Nichita, ce faci tu Nichita?”, m-a întrebat îngerul
Naștere 31 martie 1933
Ploiești, România
Deces 13 decembrie 1983 (50 de ani)
București, România
Ocupație poet, eseist
Naționalitate  România
Studii Facultatea de Litere a Universității din București
Părinți Nicolae Hristea Stănescu
Tatiana Cereaciuchin
Căsătorit(ă) cu Magdalena Petrescu
Doina Ciurea
Todorița (Dora) Tărâță
Activitatea literară
Activ ca scriitor Literatura română post-belică
1957 - 1983
Mișcare/curent literar neomodernism
Specie literară poezie
Operă de debut 1960 - volumul Sensul iubirii
Opere semnificative O viziune a sentimentelor”, „În dulcele stil clasic”, „Roșu vertical

Note
Premii Premiul Uniunii Scriitorilor
Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder”
Nichita-stanescu sign.jpg
Nichita, portret de Sorin Adam

Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.[1]

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”[2], Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[3] și Eugen Simion,[4] un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder.

Citate referitoare la condiția poetului[modificare | modificare sursă]

  • „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.” [5]
  • „Schimbă-te în cuvinte, precum îți zic.” [6]
  • „Este foarte greu să translezi în noțiune ceea ce nu are caracter noțional. Poezia nu are caracter noțional, deși folosește noțiunea ca și cărămidă în construcție. Sensul ei final este un sens emoțional, metaforic și vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este un lucru foarte la îndemână și foarte păgubitor.” [7]
  • „A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi - gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.
  • „Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”[8]

Familia[modificare | modificare sursă]

Părinții și bunicii[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut la 19 aprilie 1908. Linia sa genealogică are la origine țărani prahoveni veniți la oraș, în Ploiești, la începutul anilor 1800. Mai apoi, foștii țărani prahoveni au devenit meșteșugari și comercianți ploieșteni, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, specializat în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.

Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut în ziua de 16 februarie 1910, la Voronej. Tatăl Tatianei a fost fizicianul și generalul Nikita Cereaciuchin.

Ca urmare a Revoluției din Octombrie, generalul Cereaciuchin se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Constanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc.

Aici, în orașul petroliștilor dar și al lui Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931.

Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu.

Educație[modificare | modificare sursă]

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță.

Din spusele lui Ștefan Augustin Doinaș, în vara lui 1977, atunci când s-a împrietenit cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool, mai precis - de vodcă.[9] Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni.[9] Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie.[9]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.

Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev.

Este nominalizat de Academia Suedeză la Premiul Nobel pentru Literatură, alaturi de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn.Laureatul va fi poetul grec Odysseas Elytis.
  • 1980 - Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crișan in colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord. Vizitează Satu Mare, fiind acompaniat de scriitorii Gheorghe Pituț, Petre Got, Ion Iuga, Mihai Olos, George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Alexandru Pintescu.
  • 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.
  • 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială.
  • În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.
  • 1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu.
  • 1983 - La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională.
  • Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.
  • 1985 - Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (inițial Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al „Scânteii Tineretului”, în 1983).
  • 1992 - Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de Doina Ciurea, București, Editura Românul, 1992.
  • 2001 - În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov,Sofia - colectia Ars Poetika apare O viziune a sentimentelor, traducere si prefata Ognean Stamboliev. Volum premiat de Uniunea traducatorilor din Bulgaria si Soros.
  • 2012 - Reprezentat cu trei poeme (maximum) în Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition (English/Romanian) - Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă (Engleză/Română) - (antolog și traducător Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)

+ Ordinea cuvintelor - 300 poeme - traducerea,prefata si tabel cronologic de Ognean Stamboliev, ed Avangardprint, Bulgaria, 2013

Premii literare[modificare | modificare sursă]

  • 1964 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii " O viziune a sentimentelor".
  • 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii " Necuvintele".
  • 1972 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri " Cartea de recitire"
  • 1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru antologia de poezie “Starea poeziei” (selecție de autor)
  • 1975 Premiul Internațional "Gottfried von Herder"
  • 1978 Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii “Opera Magna”
  • 1982 Premiul "Cununa de aur" a Festivalului internațional de poezie de la Struga (Macedonia iugoslavă)

Operele lui Nichita Stănescu[modificare | modificare sursă]

Volume antume publicate cronologic:

Prezență în Antologii[modificare | modificare sursă]

  • Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition (English/Romanian) - Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă (Engleză/Română) - (Daniel Ionita, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)

Aprecieri critice despre Nichita Stănescu[modificare | modificare sursă]

Ștefan Augustin Doinaș[modificare | modificare sursă]

Nichita Stănescu se mișca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea știa ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea ... doct, aș zice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situațiilor, pentru a căror substanță tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârșită față de sine însuși: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exercițiu al spiritului.

Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanșa asupra poeților ei.[10]

1995 - Ștefan Augustin Doinaș

Alexandru Condeescu[modificare | modificare sursă]

Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea în literatura autohtonă de la modernismul începutului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut în poezia romanească, dupa întemeierea ei de către Eminescu, a doua mare mutație a structurilor limbajului și viziunii poetice, prima fiind cea modernistă a interbelicilor.

Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuă revoluție a limbajului poetic, in jurul cărților sale dându-se o adevarată „bătălie a (neo)modernitații”.[11]

1999 - Alexandru Condeescu

Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

În acest bâlci al deșertăciunilor care este poezia, peisajul nostru liric ar fi lipsit de unitate fără poezia lui Nichita Stănescu. Lângă răzvrătitul Ion Gheorghe, gânditorul melancolic Ioan Alexandru și jongleri al cuvintelor cu Sorescu și Dimov, iată un paranimf blond din Vizanț, poet limbut, plin de amenințări, gelos pe orice laudă ce-i scapă, încărcat de diplomații ca o Triplă Alianță, adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității, de un talent remarcabil și de un meșteșug și mai și. Ca și autorul lui Iona, are adoratori fanatici, discipoli și exegeți neîndurați, ce nu suferă contrazicerea. De fapt, nu trebuie dată aici o bătălie în jurul operei sale, pentru că ea este limpede, străvezie, încărcată doar de artificii copilărești, ici și colo, iute depistabilă pentru un ochi agil. Defoliată de excese arbitrare cu iz filozofic, de o răceală impusă de teoreticieni ce au denaturat-o, poezia lui Nichita Stănescu... rezistă vremii.[12]
1975 - Eugen Barbu

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.academiaromana.ro/membri_ar/membri_s.htm
  2. ^ http://www.cotidianul.ro/perfectiunea-nu-are-de-a-face-cu-arta-209928/
  3. ^ Prefață la volumul Ordinea cuvintelor, București, Editura Cartea Românească, 1985
  4. ^ Prefață la Nichita Stănescu - Opere, vol. I, București, Editura Univers Enciclopedic, 2002
  5. ^ Versuri din poezia Poetul ca și soldatul
  6. ^ Versurile finale ale poeziei Daimonul meu către mine, o poezie de Nichita Stănescu, cea de închidere a volumului Epica Magna, apărut în 1978.
  7. ^ Interviu luat lui Nichita Stănescu de către Alexandru Stark
  8. ^ N.Stănescu, Amintiri din prezent, București,1985, cap. Urmași de Văcăresti(De la Ion Neculce la Nicolae Labiș), Despre limba română,p 52.
  9. ^ a b c Nichita Stănescu, „îngerul blond“, ar fi împlinit astăzi 79 de ani. Citește câteva citate memorabile, 31 martie 2012, A.M.O, Adevărul, accesat la 31 martie 2012
  10. ^ http://www.cotidianul.ro/opt-decenii-de-la-nasterea-lui-nichita-stanescu-209962/
  11. ^ Prefață la NICHITA STĂNESCU OPERA POETICĂ, vol I, București, Editura Humanitas, 1999
  12. ^ Eugen Barbu - O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până-n prezent, Editura Eminescu, București, 1975, pag 73.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nichita Stănescu
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Nichita Stănescu.


Volume de poezii Nichita Stănescu

1960 - Sensul iubirii  • 1964 - O viziune a sentimentelor  • 1965 - Dreptul la timp  • 1966 - 11 elegii  • 1967 - Obiecte cosmice (Alfa)  • 1967 - Roșu vertical  • 1967 - Oul și sfera  • 1968 - Laus Ptolomaei  • 1969 - Necuvintele  • 1969 - Un pământ numit România  • 1970 - În dulcele stil clasic  • 1971 - Belgradul în cinci prieteni  • 1972 - Măreția frigului  • 1978 - Epica Magna  • 1979 - Opere imperfecte  • 1982 - Noduri și semne  • 1982 - Oase plângând  • •
 • • Volume antologice  • 1985 - Ordinea cuvintelor  • 2002 - Nichita Stănescu - Opere  • •
 • • Cioturi  • • Imagini  • •