Gustave Flaubert

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gustave Flaubert
Gustave flaubert.jpg
Naștere 12 decembrie 1821
Rouen, Franța Franța
Deces 8 mai 1880
Canteleu, Franța
Ocupație romancier și dramaturg
Naționalitate Franța Francez
Activitatea literară
Mișcare/curent literar Realism
Specie literară proză
Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte

Portal Franța
Portal Literatură

Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset, Seine-Maritime, Franța) a fost un scriitor francez.

Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Acesta, Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1854 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din "Doamna Bovary".

Mama scriitorului, Anne-Justine-Caroline Fleuriot, de origine pur normandă, fiică de medic, orfană de timpuriu, a îmbrățișat de la început concepțiile soțului ei și a rămas toată ființa cea mai apropiată de Gustave. Achille Flaubert, fratele mai vârstnic cu nouă ani al lui Gustave, l-a urmat în carieră pe tatăl său, dar nu s-a ridicat la înălțimea acestuia. Relațiile dintre cei doi frați au fost destul de reci. Caroline Flaubert, sora mult îndrăgită de Gustave, mai tânără decât el cu trei ani, s-a măritat în 1845 cu Émile Homard; moartea ei, survenită la nașterea unei fetițe, care va fi crescută de Gustave și de doamna Flaubert, a fost una dintre cele mai adânci dureri încercate de scriitor.

Atmosfera sumbră a spitalului unde își petrece copilăria, neliniștile tatălui hărțuit de responsabilitate și doborât de trudă, disecțiile la care asistă mai mult în secret, toate acestea își vor spune cuvântul în cristalizarea unui caracter înclinat spre pesimism și melancolie, dar vor imprima duritate, migală și exactitate viitoarei munci scriitoricești.

În luna februarie 1832 Gustave intră ca extern la liceul din Rouen, căruia îi păstrează o tristă amintire pentru o anume educație romantică, desuetă, care împingea mulți elevi la viciu și adesea la sinucidere. Supraîncărcarea volumului de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale "Memoriilor unui nebun": "Mă mai văd așezat, pe băncile clasei, absorbit în visele mele de viitor[...] în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latinești, iar colegii mă priveau batjocoritor". Citește cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1836 scrie primele povestiri: "Un parfum de mirosit", "Ciumă la Florența", "Turbare și neputință", istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă.

Anii maturității[modificare | modificare sursă]

Flaubert o cunoaște la Trouville pe Elisa Schelesinger, soția (nelegitimă mult timp) a unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, femeie de o cinste și de o puritate ireproșabile, care rămâne toată viața marea pasiune a scriitorului; episodul întâlnirii este povestit amănunțit în "Memoriile unui nebun", unde tânăra doamnă se numește Marie; ea va deveni modelul lui Marie în "Educația sentimentală".

"Memoriile unui nebun", roman terminat în 1838, este un jurnal al crizei sentimentale pe care o traversează un adolescent exaltat; este vizibilă influența "Confesiunilor" lui J. J. Rousseau, a "Confesiunii unui copil al secolului" a lui A. de Musset (apărută chiar în același an), iar ecourile ei se vor răsfrânge tardiv în "Confesiunea lui Claude", primul roman a lui Émile Zola.

În 1837 scrie povestiri fantastice ("Vis de infern", "Quidquid volueris"), romanul "Pasiune și virtute", în care se schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista "Colibri" povestirea "O lecție de istorie naturală", care aduce un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1857: Doamna Bovary ("Madame Bovary"), operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea;
  • 1862: Salammbô, roman ce evocă un episod din istoria Cartaginei;
  • 1870: Educația sentimentală ("L'Éducation sentimentale"), roman ce dezbate tema iluziilor pierdute în viață;
  • 1874: Ispitirea sfântului Anton ("La Tentation de Saint Antoine"), caracterizată printr-un realism halucinatoriu;
  • 1881: Bouvard și Pécuchet ("Bouvard et Pécuchet"), roman neterminat, apărut postum, satiră la adresa stupidității umane.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gustave Flaubert