Matei Călinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Matei Călinescu
MCalinescu.jpg
Naștere 15 iunie 1934
București, România
Deces 24 iunie 2009
Bloomington, Indiana, S.U.A. la vârsta de 74 de ani
Ocupație profesor, eseist și critic american de origine română
Naționalitate român
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1965-2009
Mișcare/curent literar modernism, postmodernism
Specie literară poezie, roman, eseu, critică
Operă de debut Titanul și geniul în poezia lui Mihai Eminescu

Pentru alte persoane purtând același nume de familie vedeți Călinescu (dezambiguizare).

Matei Călinescu (n. 15 iunie 1934, București – d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA[1][2]) a fost un critic și teoretician literar român, profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington. A fost declarat profesor emerit al acestei universități, unde a condus și un centru de Studii Românești, singurul din Statele Unite[necesită citare] și a primit foarte mulți doctoranzi din țara natală, care au devenit ulterior profesori la mai multe catedre de Literatură Comparată din Statele Unite ale Americii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Matei a fost fiul lui Radu Călinescu, inginer, și al Dorei (n. Vulcănescu). Licențiat al Facultății de Filologie, secția engleză, de la Universitatea din București (1957). A fost asistent, apoi lector la Catedra de literatură universală și comparată a Universității din București. A debutat în revista Gazeta literară, cu poezia Odihnă. Plecat din țară anul 1973, cu o bursă Fulbright, a decis să rămână în SUA. Din 1979 devine profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, Indiana, Statele Unite ale Americii. Din 2003 a revenit definitiv în România.[necesită citare]

A publicat în Statele Unite numeroase eseuri și studii de literatură comparată, în reviste ca Partisan Review, World Literature Today, Salmagundi, The Journal of Religion, TheDenver Quarterly, Southeastern Europe, History of European Ideas, Cadmos, Comparative Literature Studies, East European Politics and Societies. După 1989, a revenit în publicistica românească în reviste ca 22, Apostrof, România literară, Steaua. În anul 2003 a publicat la editura Polirom o carte absolut cutremurătoare, intitulată Portretul lui M, un portret biografic al fiului său, Matthew, scris la 40 de zile de la moartea lui, la vîrsta de 25 de ani, fiul său fiind suferind de autism.[3] Matei Călinescu însuși s-a stins după o luptă cu o boală necruțătoare la 24 iunie 2009 într-un spital din Bloomington, SUA.[1] Cenușa sa a fost depusă în mormântul familiei sale din Turnul Severin.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Critică și teorie literară[modificare | modificare sursă]

  • Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, 1964
  • Aspecte literare, 1965
  • Eseuri critice, 1967
  • Eseuri despre literatura modernă, 1970
  • Clasicismul european,1971
  • Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă, 1972, ediția a II-a, cu o nouă prefață, editura Paralela 45, Pitești, 2002

Versuri[modificare | modificare sursă]

  • Semn, 1968
  • Versuri, 1970]
  • Umbre de apă, 1972
  • Fragmentarium, 1973
  • Tu: elegii și invenții, 2003

Alte volume publicate în România[modificare | modificare sursă]

  • Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, 1969; ediția a II-a, București, Editura Eminescu, 1971; ediția a IlI-a, Iași, Polirom, 1995; ediție definitivă, Iași, Polirom, 2004, pentru care a primit Premiul de proză al Uniunii Scriitorilor din România (1969).
  • Amintiri în dialog (în colaborare cu Ion Vianu), București, Editura Litera, 1994; ediția a II-a, Iași, Polirom, 1998, ediția a treia, Iași, polirom, 2005.
  • Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Iași, Ed. Polirom, 2000; ediția a II-a, revăzută și adăugită, Iași, Polirom, 2002, pentru care a primit Marele Premiu al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) pe anul 2001.
  • Portretul lui M, Iași, Ed. Polirom, 2003.
  • Un fel de jurnal (1973-1981), Iași, Ed. Polirom, 2006.[4][5]
  • Postscriptum la Portretul lui M, Editura LiterNet, 2006.
  • Mateiu I. Caragiale: recitiri, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2003, 160 p., 2nd ed., Cluj-Iași, Apostrof & Polirom, 2007.
  • Ionesco: Recherches identitaires, Paris, Oxus, 2005, tradus sub titlul Eugène Ionesco: Teme identitare și existențiale, Iași, Ed. Junimea, 2006, 491 p.

Editor[modificare | modificare sursă]

  • Matei Călinescu, Exploring Postmodernism, (co-edited with D.W. Fokkema), Amsterdam and Philadelphia: <John Benjamins>, 1988, 270 p., Paperback edition, 1990.

Volume publicate în SUA[modificare | modificare sursă]

  • Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism, (Duke University Press, 1987); ediția în limba română, Cinci fețe ale modernității: Modernism, Avangarda, Decadența, Kitschul și Postmodernismul, Ed. Univers, 1996
  • Rereading (Yale University Press, 1993); ediția românească, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii - cu un capitol inedit despre Mateiu Caragiale, Ed. Polirom, 2002; ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Polirom, 2007

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1969: Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România
  • 2002: Marele Premiu al ASPRO
  • 2003: Premiul AER pentru științe umane
  • 2006: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu și critică

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Chițan, Simona (25 iunie 2009), A murit Matei Călinescu, Evenimentul Zilei, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/856410/A-murit-Matei-Calinescu/ 
  2. ^ Olivotto, Alexandra; Vișan, Cristiana (24 iunie 2009), S-a stins Matei Călinescu, Cotidianul, http://www.cotidianul.ro/s_a_stins_matei_calinescu-89412.html 
  3. ^ http://www.romlit.ro/lumea_lui_m
  4. ^ Viata rescrisa, 16 februarie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
  5. ^ Matei Calinescu, descoperirea libertatii prin singuratate, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 309, februarie 2006, accesat la 30 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri