George Demetrescu Mirea
George Demetrescu Mirea (n. 1852 - d. 1934) a fost un pictor român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.
A fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea.[1]
A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila[1].
La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția.[2]
Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la École des Beaux Arts[3] din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez[4], pe lângă care a rămas până în 1884.[2]
În 1884, a primit comanda să realizeze decorația murală a Catedralei din Constanta, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 - 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice.[2]
Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung[1], iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927.[2]
Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.
Cuprins |
Distincții [modificare]
- În anul 1900, G.D. Mirea a aparticipat la Expoziția Universală de la Paris, fiind distins cu un premiu „hors concours”.[5]
- Printre cele mai importante distincții obținute de artist se numără Premiul național pentru pictură din 1924.[1][2]
In memoriam [modificare]
În semn de respect pentru activitatea sa, o stradă din București, din preajma Arcului de Triumf, îi poartă numele.[1]
Note [modificare]
- ^ a b c d e Argeș Media
- ^ a b c d e Picturi create de George Demetrescu Mirea, în colectiile Muzeului de Artă Constanța
- ^ O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea
- ^ Nicolae Petrașcu, “G.D.Mirea”, Casa Școalelor, București, 1943
- ^ Câteva considerații privind învățământul artistic românesc (1830-1930)
Bibliografie [modificare]
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
