Francisc Șirato

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Francisc Șirato
Nume la naștere Francisc Șirato
Născut 15 august 1877
Craiova, România
Decedat 4 august 1953 (76 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Domeniu artistic grafică, pictură, litografie, ilustrator
Pregătire Școala Națională de Arte Frumoase
Mișcare artistică Pointillism, postimpresionism, neoimpresionism, „Tinerimea artistică”, „Grupul celor patru
Opere importante Lila în galben”, „Fetița cu rochie albastră”, „Piață în Balcic”, „Peisaj dobrogean (Uliță din Tuzla)
Influențat de Paul Cézanne
Premii 1. Medalia de bronz la Expoziția Internațională de la New York (1939)
2. Premiul Național pentru Pictură (1946)

Francisc Șirato (n. 15 august 1877, Craiova - d. 4 august 1953, București) a fost un pictor, desenator și grafician român, una din personalitățile de seamă ale artei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea. A făcut parte din "Grupul celor patru", alături de Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Francisc Șirato s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriași, originară din Banat. Pasiunea pentru desen îi îndreaptă pașii spre Institutul Grafic din Craiova, unde învață tehnica litografiei. Așa se face că cea dintâi lucrare a lui Șirato va fi de domeniul graficii, afișul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu. Șirato hotărăște totuși să se dedice picturii și, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reusește să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo. Pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură. În 1899 se întoarce în țară, iar în anul următor se înscrie la "Școala Națională de Arte Frumoase" din București. Își câștigă existența lucrând afișe în diverse tipografii și, mai ales, desenând și litografiind icoane în culori. Expune pentru prima dată la "Salonul Oficial" în 1907, pictura sa nu este remarcată, dar desenele sale nu pot trece neobservate. Ele apar cu regularitate în paginile revistei "Furnica", unele din ele inspirate din răscoalele țărănești din 1907. Înainte de primul război mondial, între 1908 și 1914, expune în cadrul "Tinerimii Artistice", numărându-se printre primii membri ai acestei asociații. În picturile din acea vreme, Șirato este preocupat de probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mișcare unei scene. Experimentează și diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulțumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului pe care vrea să-l redea în artă, Șirato găsește unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum și în folclorul românesc.

În timpul primului război mondial a realizat câteva cicluri de desene în care înfățișează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziția personală din 1921. Cu această expoziție se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, și se consacră tot mai mult picturii. În 1920, aderă la gruparea "Arta Română", în cadrul căreia expune până în 1924. În anul următor, înființează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu și cu sculptorul Oscar Han "Grupul celor patru". Grupul nu și-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepție comună despre artă precum și o strânsă prietenie.

În căutare de noi mijloace de limbaj, cu scopul de a reda mai pregnant conținutul, artistul va fi și mai mult preocupat de problema construirii imaginii prin lumină. Primele soluții importante le va aduce în compoziția "Întoarcerea de la târg" (lucrare dispărută), prezentată la "Salonul Oficial" din 1926. Delimitarea formelor se face prin contraste de culoare și lumină rezultând din alăturarea a două culori de valori diferite.

Bustul lui Francisc Şirato la mormântul său din Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti

În 1917 a devenit custode la Muzeul Național de Artă populară, iar mai târziu, în anul 1932, Șirato a fost numit profesor la "Academia de Belle-Arte" din București, remarcându-se ca un bun pedagog. În 1946, pictorului, căruia cu mulți ani în urmă i se acordaseră premii la manifestări artistice internaționale (Barcelona, Bruxelles, Paris, New York), i se decernează "Premiul Național pentru Pictură". În 1947 expoziția sa personală s-a bucurat de un mare succes. Aceasta a fost însă și ultima sa expoziție. Francisc Șirato a avut și o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole și cronici de artă în revista "Sburătorul" a lui Eugen Lovinescu și în "Cugetul românesc". A redactat (1938) o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu.

La 4 august 1953 s-a stins din viață și a fost înmormântat în cimitirul evanghelic luteran din București. În 1956 i s-a organizat o amplă retrospectivă postumă în parcul Herăstrău din București.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Francisc Șirato: Galerie de tablouri

Citate[modificare | modificare sursă]

  • "Șirato vibrează adânc în fața realității, fiindcă ochiul său subtil nu se oprește numai la aparențele fizice ale oamenilor și ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale..." (Nicolae Tonitza)
  • "Francisc Șirato e artistul care, cu pensula și culoarea, gândește. Și gândul lui continuă departe în tabloul zugrăvit, dincolo de el, și nu se mai isprăvește. El va umbla mereu când altora se va fi sfârșit încă de mult" (Tudor Arghezi)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Francisc Șirato: Încercări critice cu un Cuvânt înainte de Petru Comarnescu. București, 1967
  • Mihai Ispir: Francisc Șirato. București, 1979
  • Petru Comarnescu a realizat monografia „Șirato” în anul 1944
  • În anul 1944, Tudor Arghezi a publicat albumul „Francisc Șirato” cu două litografii originale

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francisc Şirato

Articole biografice