Gheorghe Brăescu

Gheorghe Brăescu (n. 29 ianuarie 1871, Iași - m. 15 martie 1949, București) este un prozator și un comediograf român.

Biografie

Fiul lui Alexandru Brăescu și al Mariei. Este printre puținii militari din România care pe lângă arme s-au ocupat și de literatură. A avut o tinerețe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată și a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, și este rănit și i se amputează brațul drept. Este arestat și închis în lagărele germane din Stralund, Breseen și Neise, apoi este eliberat, revine în țară unde este trecut în rezervă cu gradul de general, în 1918.

Opera literară

În volumele sale de schițe și nuvele Vine doamna și domnul general (retras din librării din cauza greșelilor de tipar), Doi vulpoi, Maiorul Boțan, Schițe vesele a surprins cu umor și ascuțit spirit de observație automatismele vieții militare din România antebelică, creând o tipologie umană mult mai variată decât la autorii anteriori. Este de asemenea autor de romane și de piese de teatru, mult inferioare schițelor. Eugen Lovinescu era convins că schițele sale umoristice le depășesc în valoare pe cele ale lui Ion Luca Caragiale.

Volume publicate

Schițe

• Vine domnul și doamna general, 1919
• Maiorul Boțan, 1921
• Cum sunt ei, 1922
• Schițe umoristice, 1922
• Doi vulpoi, 1923
• Schițe vesele, 1924
• Nuvele, 1924
• Un scos din pepeni, 1926
• Schițe alese, 1927
• Alte schițe vesele, 1928
• La clubul decavaților, 1929

Romane

• Moș Belea, 1927
• Conașii, 1935
• Primii și ultimii pași, 1939
• Margot, 1942

Teatru

• Ministrul, 1941-1942

Memorialistică

• Amintiri, 1937

Diverse

• Educațiunea socială a națiunii armate, 1914