Nicolae Davidescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Nicolae Davidescu (n. 24 octombrie 1888, București - d. 12 iunie 1954, București) a fost poet, prozator și critic literar legat de mișcarea simbolistă.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Poezia[modificare | modificare sursă]

A debutat la revista Viața nouă cu poezii de factură elegiacă, amintind de Jules Laforgue, George Bacovia și Demostene Botez:

  • 1910 - La fântâna Castaliei: poezii parnasiene cizelate ireproșabil , dar preferința pentru morbid și macabru nu este decât o poză, cum însuși autorul mărturisește.
  • 1916 - Inscripții: imaginea unui suflet scindat între "vârtejuri albastre de vise" și resemnare; teme frecvente: toamnele tragice, plictisul duminicilor provinciale.

Ulterior, versul său devine mai rece, mai livresc, în stilul cerebral și cultivat al parnasianismului. Un exemplu îl constituie poemul amplu Cântecul omului (1927 - 1945). Acesta este compus din șase părți, cuprinzând momente din istoria omenirii: Iudeia, Helada, Roma, Evul Mediu, Țara Românească, Renașterea. Modelul este Legenda secolelor a lui Victor Hugo, dar lui Davidescu îi lipsește simțul grandiosului.

Proza[modificare | modificare sursă]

Calitativ, proza lui Davidescu este inferioară poeziei. Lucrări:

  • 1912: Zâna din fundul lacului (poveste);
  • 1915: Sfinxul (volum de nuvele): proză fastidioasă, abuz de paranteze și comentarii;
  • 1924: Conservator et C-ie (roman);
  • 1928: Vioara mută.

Critica literară[modificare | modificare sursă]

Activitatea de critic literar este dedicată mai ales poeziei simboliste românești:

  • 1921: Aspecte și direcții literare, vol. 1,
  • 1924: Aspecte și direcții literare, vol. 2.

Autorul adună considerații eseistice asupra unor curente literare (clasicism, simbolism), și realizează medalioane despre Stéphane Mallarmé, Emile Verhaeren, Rémy de Gourmont, Ștefan Petică, George Bacovia etc.

Nicolae Davidescu a alcătuit antologia Din poezia noastră parnasiană (1943). De asemenea, a fost colaborator la revistele: Noua revistă română, Viața românească, Revista celorlalți,[1] Facla, Rampa[2], Insula[3], Simbolul[4], Orizonturi noi, Hiena,[5] Cuvântul liber.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Din aceasta revistă, de orientare simbolistă, editată de Ion Minulescu, nu au apărut decât trei numere (în primăvara lui 1907).
  2. ^ Revista de teatru, muzică și literatură al (carei nume devine Rampa nouă ilustrată).
  3. ^ Revistă simbolistă, editată de Ion Minulescu, apărută în primăvara lui 1912
  4. ^ Revistă simbolistă, apărută la București în 1912 și condusa de Tristan Tzara și Ion Vinea.
  5. ^ Săptămânal de critică literară apărut la Chișinău în perioada 1919 - 1924.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chițimia I.C.; Dima, Alexandru - Literatura româna (dicționar cronologic), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979.
  • Păcurariu, Dim. - Dicționar de literatură română, Editura Univers, București, 1979

Legături externe[modificare | modificare sursă]