Ion Caraion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu) (n. 24 mai 1923, judeţul Buzău – d. 21 iulie 1986, Lausanne) a fost un scriitor român.

Cuprins

1 Biografie
2 Opera
- 2.1 Versuri
- 2.2 Eseuri, critică literară, jurnale
3 Note
4 Bibliografie

[modifică] Biografie

S-a născut în comuna Ruşavăţ (azi Vipereşti), satul Pălici, judeţul Buzău. Între 1935-1942 urmează cursurile Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzău, unde, din 1941, împreună cu Al. Lungu, redactează revista de poezie „Zarathustra”. Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti şi lucrează la ziarul „Timpul” (1942-1943), „Ecoul” (1943-1944).

Debutează în 1940 în „Curentul literar”. Volumul de versuri Panopticum (Editura „Prometreu”) este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacţie la revista „Lumea” (director G. Călinescu), în 1947 este numit şef de presă la Editura Fundaţiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi „Agora”, în care publică prestigioşi poeţi şi eseişti din ţară şi străinătate (revista a fost interzisă).

Publică două virulente articole: Criza culturii şi Criza omului în ziarul „Jurnalul de dimineaţă”. Între 1950 şi 1955 face închisoare la Canal şi minele de plumb de la Cavnic şi Baia Sprie (în urma unei condamnări politice). Se pare ca ar fi fost turnat de Ştefan Augustin Doinaş. ^{[necesită citare]}

Până în martie 1958 este redactor al publicaţiei „Limbă şi literatură”, apoi este condamnat din nou, până în 1964. „Redebutează” în 1966 cu volumul de versuri Eseu. Scrie şi publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera” anii ce i s-au furat prin puşcării.

În 1981, familia Caraion primeşte azil politic în Elveţia şi se stabileşte la Lausanne, unde scriitorul editează revistele internaţionale „Don Quijote” şi „Correspondence”. Se stinge din viaţă, la Lausanne, la 21 iulie 1986.

În 2006 se publică volumul Cazul "Artur" şi exilul românesc. Ion Caraion în documente din Arhiva CNSAS, editat de Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, care cuprinde dosarul de informator al scriitorului Ion Caraion. După 11 ani de închisoare, în 1964 este recrutat de Securitate şi i se oferă eliberarea din închisoare în schimbul statutului de informator. Primeşte numele de cod "Nicolae Anatol", apoi pe cel de "Artur" şi face periodic rapoarte până în 1981, când se stabileşte în Elveţia ^[1].