Papa Paul al VI-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Paul VI, Giovanni Battista Enrica Antonia Maria Montini (n. 26 septembrie 1897, Concesio, Lombardia, Italia – d. 6 august 1978, Vatican) a fost Papă între 1963 şi 1978.

Cuprins 1 Viaţa şi cariera timpurie 2 Arhiepiscop de Milano 3 Papă 4 Legături externe

[modifică] Viaţa şi cariera timpurie

S-a născut la Concesio (Lombardia) într-o familie bogată din clasa superioară a societăţii. Tatăl său a fost un avocat nepracticant, reprofilat ca editor şi un curajos susţinător al acţiunilor sociale. Giovanni era un copil firav dar inteligent, care a facut primele studii pe lângă iezuiţi, în Brescia, aproape de casă. Chiar şi după intrarea în seminar (în 1916), i s-a permis să locuiască acasă din motive de sănătate. După hirotonirea sa în 1920, a fost trimis la Roma pentru a studia la Universitatea Gregoriană şi la Universitatea din Roma, dar în 1922 a fost transferat la Academia dei Nobili Ecclesiastici pentru a studia diplomaţia, continuându-şi studiile de Drept Canonic la Universitatea Gregoriană. În 1923 este trimis la Varşovia ca ataşat pe lângă nunţiatură, dar este chemat la Roma (în 1924), datorită efectelor iernii grele poloneze asupra sănătăţii sale. În acelaşi an a fost numit la biroul Secretariatului de Stat, unde a rămas pentru următorii treizeci de ani. Pe lângă activitatea didactică la Academia de Nobili Ecclesiastici, a fost numit capelan al Federaţiei Studenţilor Universitari Italieni (FUCI), o numire care avea să aibă un efect hotărâtor asupra relaţiilor sale cu fondatorii Partidului Creştin Democrat de după al doilea război mondial.

În 1937 este numit locţiitor pentru probleme obişnuite, pe lângă Cardinalul Pacelli, secretar de stat, şi-l însoţeşte pe acesta la Budapesta, la Congresul Internaţional Euharistic (în 1938). După ce Cardinalul Pacelli a fost ales ca Papa Pius al XII-lea în 1939, Montini este reconfirmat pe poziţia sa pe lângă noul secretar de stat, Cardinalul Luigi Maglione. După moartea Cardinalul Luigi Maglione în 1944, Montini continuă să-şi desfăşoare activitatea sub autoritatea directă a papei. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost responsabil cu organizarea extinsei activităţi de ajutorare şi de îngrijire a refugiaţilor politici.

[modifică] Arhiepiscop de Milano

În consistoriul secret din 1952 Papa Pius al XII-lea a anunţat că avusese intenţia să-i numească pe Montini şi pe Domenico Tardini în Sfântul Colegiu dar că ambii au cerut să fie scutiţi de obligativitatea acceptării. În schimb, Papa Pius al XII-lea le-a conferit ambilor titlul de pro-secretar de stat. În anul următor, Montini a fost numit Arhiepiscop de Milano, dar încă fără titlul de cardinal. Şi-a luat în primire noul sediu în ianuarie 1955 şi curând s-a facut cunoscut ca "arhiepiscopul muncitorilor". A revitalizat întreaga diaceză, a predicat mesajul social al Evangheliei, a depus eforturi pentru recâştigarea clasei muncitoare în favoarea cauzei catolice, a promovat educaţia catolică la toate nivelurile şi a susţinut presa catolică. Impactul său asupra oraşului Milano în această perioadă a fost atât de mare încât a atras atenţia lumii întregi. La conclavul din 1958, numele său a fost frecvent menţionat. La primul consistoriu al Papei Ioan al XXIII-lea, din decembrie 1958, a fost unul din cei 23 de prelaţi promovaţi la rangul de cardinal, iar numele său era în vârful listei. Răspunsul său la convocarea la Conciliu a fost prompt şi chiar înainte de acesta, Montini era considerat un adept puternic al principiului colegialităţii. A fost numit membru în Comisia centrală preparatoare a Conciliului Vatican II şi în comisia de organizare din punct de vedere tehnic.

[modifică] Papă

După moartea Papei Ioan al XXIII-lea la data d 3 Iunie 1963, Montini a fost ales ca succesor în ziua de 21 iunie 1963. Cu această ocazie, s-a denumit Papa Paul al VI-lea. În primul său mesaj adresat lumii, Papa Paul al VI-lea s-a angajat să continue opera începută de predecesorul său. În cursul pontificatului său, tensiunea dintre primatul papal şi colegialitatea episcopală a fost motiv de conflict. La 14 septembrie 1965 a anunţat înfiinţarea Sinodului Episcopilor cerut de părinţii conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru Papa Paul al VI-lea. Celibatul, discutat în cea de-a patra sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară naşterilor a fost tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziţie au încercat să umbrească ultimii ani ai pontificatului său.

Papa Paul al VI-lea a avut o presă extrem de săracă şi imaginea sa publică a suferit datorită comparaţiei cu jovialul său predecesor. Cei care l-au cunoscut mai bine, oricum, îl descriu ca pe un om strălucit, profund spiritual, umil, rezervat şi blând, un om de o "curtoazie infinită". A fost unul dintre papii care a călătorit cel mai mult şi primul care a vizitat cele cinci continente. Corpusul remarcabil al gândirii sale trebuie descoperit în multiplele sale mesaje şi scrisori, ca şi în majoritatea discursurilor sale. Încheierea plină de succes a Conciliului Vatican II a marcat istoria Bisericii, dar istoria îşi va aminti şi de riguroasa sa reformă a Curiei Romane, mesajul său de salut la ONU din 1965, enciclica sa Populorum progressio (din 1967), a doua mare scrisoare socială a sa Octogesima adveniens (din 1971) - prima care a aratat conştientizarea multor probleme care abia fuseseră scoase la lumină - şi îndemnul său apostolic Evangelii nuntiandi, ultima sa declaraţie importantă care atingea în punctul central ideea de eliberare şi mântuire. Papa Paul al VI-lea a făcut una din cele mai importante contribuţii teologice şi doctrinare: prin declaraţia "Nostra Aetate" din 28 octombrie 1965, Vaticanul a adoptat o atitudine egalitară faţă de întreaga umanitate şi a exculpat poporul evreu de acuzaţiile legate de moartea lui Isus.

Papa Paul al VI-lea, papa pelegrin, a murit la 6 august 1978, în sărbătoarea Schimbării la Faţă. A cerut ca funeraliile sale să fie simple, fără catafalc şi fără monument pe mormânt.

[modifică] Legături externe

• la it en es fr de pt pl Scrieri
• Predici, discursuri, scrisori, constituţii şi exortaţii apostolice
• Text Humanæ Vitæ
• Citate din papa Paul VI

Predecesor: Papa Ioan al XXIII-lea

PAVLVS PP. VI 1963 - 1978

Succesor: Papa Ioan Paul I