János Kádár

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

János Kádár, (născut János Jozsef Csermanek) (n. (26 mai 1912 - d.6 iulie 1989), a fost un politician ungar, conducătorul comunist al Ungariei din 1956 până în 1988, şi prim-ministru al Ungariei între anii 1956 şi 1958 si între 1961-1965. Era de origine mixtă - maghiară, slovacă şi germană.

Cuprins 1 Copilăria 2 Activitatea în tinereţe - în anii lui Horthy 3 Activitatea în timpul stalinismului. Din poziţie conducătoare în închisoarea comunistă 4 Kádár şi Revoluţia din 1956 5 Note

[modifică] Copilăria

Kádár s-a născut ca Giovanni Giuseppe sau János József Czermanik în oraşul Fiume (astăzi Rijeka, (Croaţia) din Imperiul Austro-Ungar ca fiu nelegitim al soldatului Janos Kressinger (care l-a abandonat de la naştere) şi al unei spălătorese de origine slovacă - maghiară , Borbála (Barbara) Czermanik, originară din localitatea Ogyalla din regiunea Komárom - astăzi Hurbanovo în Slovacia. Ulterior numele i s-a scris şi pronunţat János Csermanek. A cunoscut in copilărie multe lipsuri. În primii şase ani din viaţă a fost plasat într-o familie din satul Kapoly, în regiunea Somogy din centrul Ungariei , până ce s-a reunit la Budapesta cu mama lui. Apoi a învăţat la şcoală până la vârsta de 14 ani, după care a fost ucenic şi a devenit mecanic in domeniul maşinilor de scris. Pe tatăl său biologic , care fusese un mic proprietar de pământ, şi pe cei trei fraţi semi-vitregi ai săi i-a întâlnit prima dată în anul 1960 .

[modifică] Activitatea în tinereţe - în anii lui Horthy

Dupa ce devine activ în politica sindicală, în 1931 intră în Partidul Comunist din Ungaria, aflat în ilegalitate, fiind arestat de nenumărate ori pentru activitatea sa politică. În 1933 este judecat şi apoi deţinut în închisoare vreme de doi ani. Mai târziu, ca acoperire pentru activitatea comunistă se înscrie în Partidul Social Democrat din Ungaria, fiind activ in organizarea secţiei din Budapesta. Este, însă, în cele din urmă depistat de organele de securitate ale regimului lui Horthy şi închis din nou pentru circa trei ani în 1937. În timpul celui de-al doilea război mondial nu se refugiază în URSS, precum alţi comunişti, ci, alături de Lászlo Rajk, joacă un rol conducător în mişcarea comunistă subterană din ţară. Între anii 1943–1945 este prim secretar al partidului comunist ilegal, din anul 1943 adoptând numele conspirativ János Kádár (în maghiară kádár = dogar). În anii 1943 - 1944 conduce Partidul Păcii, formaţiune politică legală folosită de asemenea pentru acoperirea activităţii cercurilor comuniste. În 1944, când încearcă să treacă graniţa în Serbia pentru a contacta pe partizanii antifascişti ai lui Tito, este arestat şi trimis cu un tren încărcat cu evrei cu destinaţia lagarului de concentrare Mauthausen. Într-o staţie de tranzit la Komarom este ţinut în închisoare de unde evadează şi se întoarce clandestin la Budapesta.

[modifică] Activitatea în timpul stalinismului. Din poziţie conducătoare în închisoarea comunistă

După cucerirea Ungariei de către armata sovietică, se întorc în ţară liderii comunişti aflaţi până atunci la Moscova, în frunte cu Mátyás Rákosi. Kádár, din 1945, membru în Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist, este numit şef adjunct al poliţiei din Budapesta. În continuare, îi succede lui László Rajk în postul de ministru de interne. Rajk, care era, ca şi soţia sa Julia, în relaţii de prietenie cu Kádár, este numit ministru de externe, dar de fapt deja Rákosi îl destinase a fi în curând principalul acuzat în procesele pe care le va înscena după modelul terorii lui Stalin. Rajk şi „banda lui de spioni” sunt acuzaţi de diverse crime politice, între care de complicitate cu „călăul Tito”. Rajk însuşi este executat. După un plan machiavelic al lui Rakosi, Kádár fusese numit ministru de interne pentru a se compromite în simulacrul de anchetă şi proces al amicilor săi, în vreme ce Agenţia Ungară a Securităţii de Stat — sinistrul ÁVH care se opuca cu detaliile anchetei — primea ordine direct de la Rákosi. Dar, ca ministru de interne, Kádár se pretează în a condamna crimele pe care le ştie imaginare ale lui Rajk, ba chiar, vizitându-l în închisoare, încearcă să-l convingă să le recunoască, iar mai apoi asistă, după voia lui Rákosi, la execuţia acestuia. Comportarea lui Kádár în acele împrejurări au întărit viitorul său renume de politician şiret, diplomat cinic si neloial. Un an mai târziu, Kadar însuşi cade pradă unei înscenări similare, fiind acuzat între altele de a fi fost după 1943 agent al poliţiei lui Horthy în rândurile partidului comunist. El scapă mai ieftin, "doar" cu condamnare la închisoare pe viaţă. Bătut şi torturat de colonelul Vladimir Farkas (fiul ministrului apărării Mihaly Farkas, aflat şi el la faţa locului) şi alţi securişti este nevoit si el să-şi recunoască „crimele”. Cei trei ani de detenţie în regim de izolare în anii 1951–1954 îi vor fi cu mult mai grei decât cei petrecuţi în închisoarea horthystă. János Kádár este eliberat în cele din urmă in iulie 1954, încă în zilele conducerii lui Rakosi, slabită după moartea lui Stalin şi după numirea reformatorului Imre Nagy ca prim ministru în 1953. El acceptă numirea ca secretar al partidului în zona districtului industrializat 13 al Budapestei. Popularitatea lui relativă creşte repede, câştigându-şi susţinători între muncitorii doritori de libertate sindicală.

[modifică] Kádár şi Revoluţia din 1956

În 4 noiembrie 1956 au intrat din nou în Ungaria trupele sovietice. Uniunea Sovietică justifică intervenţia militară pe baza responsibilitaţii faţă de Pactul de la Varşovia prin formarea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956. Această intervenţie a fost o combinaţie de artilerie si bombardamente şi a fost coordonată de acţiuni cu tancuri (6000 de tancuri) Imre Mécs a zis că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei faţă de ce au folosit germanii pentru invadarea URSS-ului în cel de-al doilea război mondial. Ţinta a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acţiune a continuat până ce consiliul muncitoresc, studenţii şi intelectualii au cerut încetarea focului în 10 noiembrie 1956

Trupele sovietice intră în Ungaria spre Budapesta prin trecerea graniţei Ucrainei. La ora 4.15 toată Ungaria este invadată de armata sovietică János Kádár în 4 noiembrie 1956 la ora 5:05 se adresează poporului maghiar cu o scrisoare deschisă şi anunţă la radio că este prim-ministru Membrii guvernului (majoritatea) Apró Antal, Kossa István, Münnich Ferenc, Dögei Imre, Rónai Sándor, Marosán György s-au informat de la radio că sunt membrii guvernului Kádár.^[1]

[modifică] Note

1. ^ Johanna Granville, (Prima Domino) The First Domino: International Decision Making During the Hungarian Crisis of 1956, Texas A & M University Press, 2004. ISBN: 1585442984.