Papa Anicet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Anicet
Sfântul Anicet, papă
Nume Anicet
Început de pontificat cca. 157
Final de pontificat cca. 168
Predecesor Pius I
Succesor Soter
Născut Emesa, Siria
Decedat cca. cca. 168

Pontificatul lui Papa Anicet a fost în perioada 154 - 165 sau157 - 168, în funcție de diferitele surse consultate.

Origine[modificare | modificare sursă]

Sirian de origine, născut la Emesa. A fost al zecelea papă după Sf. Petru și succesor al lui Papa Pius I în 157.

Viața[modificare | modificare sursă]

Pontificatul său a fost marcat de dialogul sau disputa cu Sf. Policarp, episcopul de Smirna. Subiectul diferențelor doctrinare dintre Papa Anicet și Sf. Policarp era data la care trebuia sărbătorită învierea lui Isus: Sf. Policarp și episcopia sa sărbătoreau învierea lui Isus în ziua de 14 a lunii ebraice Nisan, fără a da importanță în care zi a săptămânii cade acest 14 Nisan. În schimb, pentru Papa Anicet și pentru Biserica Catolică de la Roma, învierea lui Isus trebuia sărbătorită Duminica, ziua în care Isus a fost crucificat, fără a da importanță datei. În disputa despre ziua de celebrare a Paștelui, Papa Anicet a preferat să păstreze tradiția catolică romană de a celebra Învierea Domnului în zi de duminică, fără să impună și bisericii din Smirna acest lucru; astfel Papa Anicet a respectat dreptul episcopiei de a celebra Paștele conform propriei tradiții.

Este foarte probabil că l-a cunoscut pe sf. Iustin, care a fost martirizat pe timpul pontificatului său, în 165. Papa Anicet a desfășurat o vie activitate antignostică. Istoricii sunt de părere că el este acela care a ridicat în aria necropolei vaticane monumentul în cinstea Sf. Petru (primul nucleu al viitoarei bazilicii vaticane). Acest monument a devenit obiect de pelerinaj pe la începutul sec. al III-lea și a fost redescoperit cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în deceniul 1939 – 1949, din dispoziția lui Papa Pius al XII-lea.

Papa Anicet a fost martirizat în timpul persecuției împăratului Antoniu și a fost înmormântat lângă Sf. Petru.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Baptista de Caullerijis, S.D., Romanorum Pontificum Cathalogorum dal I al XVI secolo, Le Icone dei Papi (224 incisioni), Sicilia, cca. 1600. (de la Sf. Petru la Paul al III-lea).
  • Panvinio Onofrio&Cicarelli Antonio, Historia delle vite dei Sommi Pontefici, 1613, Venetia appresso „I Givunti” (de la sf. Petru până la Paul al V-lea, primii 8 ani de pontificat).
  • Sandini Antonii, Vitae Pontificum Romanorum, ediția a 4-a, 1763, editor Manfrè (de la sf. Petru la pontificatul lui Clement al VIII-lea).
  • Hergenröther J., Album dei Papi, Barcelona 1885.
  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze.
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; (3 volume).
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York.
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; (2 volume, proiectul: „I Grandi Libri della Religione nr. 8 și 9: pentru ISBN: --60008 și –60009; cod EAN 9770038156215).
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, ISBN 88-8289-070-8.
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN), ISBN 88-8058-748-X.
  • Fabbretti Nazareno, I Vescovi di Roma, Ed. Paoline, Milano, ediția a 2-a 1987, ISBN 88-215-1211-8.
  • I Papi, Venti secoli di storia, Pontificia Amministrazione della Patriarcale Basilica di San Paolo, Libreria Editrice Vaticana, ediția a 2-a, 2002, ISBN 88-209-7316-2.
  • Mondin Battista, Nuovo dizionario enciclopedico dei Papi, storia e insegnamenti, Città Nuova, a 2-a ediție, Roma 2006, ISBN 88-311-9230-2.
  • Principe Pietro&Olcuire Gian Carlo, Tutti i Papi da S. Pietro a Benedetto XVI, Libreria Editrice Vaticana, Roma 2005, ISBN 88-209-7728-1.
  • Piazzoni Ambrogio M., Storia delle elezioni Pontificie, ediția a 3-a 2005, Piemme, Casale Monferrato, ISBN 88-384-1060-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Pius I
Anicet
cca. 157 - cca. 168

Succesor:
Soter