Milan Kundera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Milan Kundera
Naștere 1 aprilie 1929
Brno, Cehoslovacia
Naționalitate  Cehia Franța
Studii Universitatea Carol, Praga; Academia de Arte Teatrale, Praga
Activitatea literară
Specie literară roman[1]
Opere semnificative Gluma, Cartea râsului și a uitării, Insuportabila ușurătate a ființei

Milan Kundera (născut pe 1 aprilie 1929 la Brno, Cehoslovacia) este un romancier și un eseist francez de origine cehă. Trăiește în Franța din 1975, fiind cetățean francez din 1981.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezghețul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, și nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare.

Kundera, împreună cu alți artiști și scriitori cehi, printre care și Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mișcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenția brutală a armatei sovietice și aliaților ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România și Albania.

În primul său roman, Gluma, parcă presimțind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură și au urmat represaliile. Noile autorități cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film și i-au eliminat cărțile din toate bibliotecile Cehoslovaciei.

Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al șaselea al secolului 20, când el însuși fusese nu doar un participant activ la efervescența mișcării pragheze, dar mai și declarase – și ilustrase această declarație prin înseși cărțile sale – că tocmai stalinismul l-a învățat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuși, existând o limită a rezistenței, în 1975, Kundera a fugit în Franța. Următorul roman, Viața e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franța, iar doi ani mai târziu autorul însuși se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internațională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viața e în altă parte este un soi de struțo-camilă, fiind și un roman, și o colecție de povestiri și conținând și visele autorului.

In 2010 a fost suspectat că ar fi fost informator al poliției comuniste (StB) și ar fi denunțat un agent CIA în anii 50.[2] Agentul CIA a fost capturat de organele securității cehe (VB) și Kundera a fost apreciat de comuniști (sursa http://www.abscr.cz/cs/vyhledavani-archivni-pomucky). A fost suspectat deasemeni de colaborare cu NKVD (KGB), dar aceasta nu s-a putut verifica - neavând încă acces la arhivele KGB.

În 1984, a publicat Insuportabila ușurătate a ființei, pe care, în ciuda faptului că e cea mai cunoscută dintre cărțile sale, Kundera o consideră drept cea mai proastă. În 1988, regizorul american Philip Kaufman a ecranizat cartea, dar filmul său e mult diferit.

În 1990, Kundera a publicat Nemurirea. Romanul acesta are un subtext mai curând filosofic și nu unul politic, ca celelalte romane.

Cărți scrise in limba cehă[modificare | modificare sursă]

  • Gluma, 1967, roman
  • Ridicole iubiri sau Iubiri caraghioase, 1960, nuvele
  • Insuportabila ușurătate a ființei, 1984, roman
  • Viața e în altă parte (1969; Eng. trans., 1974)
  • Valsul de adio, (1976)
  • Cartea râsului și a uitării (1979)

Cărți scrise in limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • Jacques și stăpânul său. Omagiu lui Denis Diderot, teatru
  • Arta romanului, eseu
  • Lentoarea, roman, (1994)
  • Ignoranța, roman, (2000)
  • Identitatea, roman, (1998)
  • Nemurirea,roman, (1990)
  • Perdeaua care cade, (2005)

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

Primele traduceri au apărut în seria de autor Milan Kundera la editura Univers și au fost reluate la editura Humanitas intr-o nouă traducere.

  • Gluma,
  • Ridicole iubiri
  • Viața e în altă parte
  • Insuportabila ușurătate a ființei
  • Valsul de adio
  • Cartea râsului și a uitării
  • Lentoarea,
  • Identitatea,
  • Ignoranța
  • Nemurirea

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Oppenheim, Lois (1989). „An Interview with Milan Kundera”. Arhivat din original la 14 octombrie 2007. http://web.archive.org/web/20071014230001/http://centerforbookculture.org/interviews/interview_kundera.html. Accesat la 10 noiembrie 2008. „Until I was thirty I wrote many things: music, above all, but also poetry and even a play. I was working in many different directions—looking for my voice, my style and myself… I became a prose writer, a novelist, and I am nothing else. Since then, my aesthetic has known no transformations; it evolves, to use your word, linearly.” 
  2. ^ Mai interesează pe cineva?, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 445, octombrie 2008, accesat la 30 ianuarie 2014