Papa Ilarie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ilarie
Nuremberg chronicles - Hilarius, Pope (CXXXVIv).jpg
Nume
Început de pontificat 461
Final de pontificat 468
Predecesor Papa Leon I cel Mare
Succesor Papa Simpliciu
Născut
Decedat


Papa Ilarie a fost papă al Romei din 19 noiembrie 461 până în ziua morții sale - 28 februarie 468.

Început[modificare | modificare sursă]

Ilarie, arhidiaconul de origine sardă la Roma (Sfântul Hilarius), apropiat Papei Leon cel Mare, a fost ales Papă al Romei pe 17 Noiembrie și consacrat în data de 19 noiembrie 461.

Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic pentru dreptul de supremație a Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele de la conciliul ecumenic. Însă datorită lui Dioscurus, Episcop de Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a avut mari dificultăți în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce noutățile privind rezultatul conciliului.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Ca și papă, Ilarie a continuat politica predecesorului său, Leon cel Mare, care în disputa cu Ilarie, Episcop de Arles în privința provinciei romane,Galia, a obținut de la împăratul Valentinian al III-lea faimosul edict (445) prin care recunoștea supremația Episcopului Romei asupra tuturor celorlalți episcopi (supremația papală). La Narbonne, Hermes, fost arhidiacon, a fost numit de predecesorul său și instalat fără aprobarea expresă a Papei Leon. Papa Ilarie a convocat un conciliu în 462 care l-a confirmat pe Hermes ca episcop titular, care își păstra atribuțiile de mitropolit. Celelalte decizii ale sale au fost exprimate în enciclica, ce avea scopul de a crește disciplina în biserică: Episcopul din Arles putea convoca anual un conciliu (sinod), dar toate chestiunile importante trebuiau prezentate Scaunului Papal. Nici un episcop nu putea pleca din dieceza (eparhia) sa, fără permisiunea scrisă din partea mitropolitului său, având însă dreptul de apel la episcopul din Arles. După o investigație episcopii galici, au decis să respecte dreptul asupra parohiilor cerute de Leontius, episcop de Arles, ca aparținând jurisdicției sale. O altă decizie era asupra proprietății bisericii care nu puteau fi înstrăinată, până ce un conciliu nu examina cauza vânzării.

Scurt timp după acest conflict papa Ilarie s-a găsit implicat într-o altă ceartă diecezală. În anul 463, Mamertus, arhiepicop de Viena, a fost consacrat ca episcop de Die, deși această biserică, după un decret al Papei Leon I, aparținea diecezei mitropolitane de Arles. Când a ajuns la urechea papei Ilarie acest lucru, l-a însărcinat pe epicopul de Arles, Leontius, să convoace un mare sinod al episcopilor din câteva provincii, pentru a investiga problema creată.

Legături externe[modificare | modificare sursă]




Predecesor:
Papa Leon I cel Mare
Ilarie
461 - 468

Succesor:
Papa Simpliciu