Papa Marcelin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marcelin a fost al 29-lea papă al Bisericii Catolice, care îl venerează printre sfinţi.

Conform Catalogului Liberian, Marcelin a fost ales episcop al Romei la 30 iunie 296. Predecesorul său a fost papa Caius. Nu este menţionat în Martyrologium hieronymianum, nici în Depositio episcoporum ca de altfel nici în Depositio martyrum.

Cuprins 1 Anii de pontificat 2 Originea unei acuze 2.1 problema în Liber Pontificalis 2.2 Problema în textele patristice 3 În Iconografie 4 În Martirologiu 5 Legături externe

[modifică] Anii de pontificat

Pontificatul lui Marcelin a început pe când Împăratul Diocleţian domnea deja la Roma dar nu începuse încă să prigonească creştinismul. De fapt, la început Diocleţian i-a lăsat pe creştini în deplină libertate, ceea ce a şi făcut ca numărul creştinilor să crească foarte mult. Era însă cineva care voia nimicirea totală a creştinismului: cezarul Galeriu (începuse nu mult timp înainte guvernarea numită „tetrarhia”; adică guvernarea celor patru: Diocleţian şi Maximilian Hercules (286-305) ca împăraţi şi Constanţiu Clorus cu Galeriu ca cezari). Cezarul Galeriu a împins mişcarea păgânismului la o confruntare decisivă cu creştinismul. La început, în 302, soldaţii creştini au fost nevoiţi să lase armata, mai apoi proprietăţile bisericii şi a creştinilor au fost confiscate. În cele din urmă ca să-l determine şi pe Diocleţian să adopte acceaşi conduită de nimicirea a creştinismului şi de restaurare a tradiţiilor păgâne, Galeriu (prin sichari) a provocat două incendii succesive la palatul lui Diocleţian pentru care i-a acuzat pe creştini. Astfel, în primăvara anului 303 a fost dezlănţuită persecuţia generală împotriva creştinilor. Aceasta n-a fost pretutindeni cu aceiaşi intensitate: mai violentă s-a înregistrat în nordul Africii, unde s-a înregistrat şi situaţia delicată a „lapşilor” (creştini care au jertfit zeilor sau/şi care au consemnat cărţile sfinte păgânilor să fie arse); mai mult decât persecuţia în sine dificultatea mare va proveni tocmai de aci: împotriva lapşilor şi a reprimirii lor în biserică s-a ridicat tendinţa rigoristă care-l avea în frunte pe episcopul Donatus. Aceştia vor duce disputa până la schismă şi la acuze deosebit de grave la adresa episcopului Romei (a lui Marcelin mai întâi, apoi şi a celor trei succesori ai săi: Papa Marcel I, Papa Miltiade şi Papa Silvestru I).

[modifică] Originea unei acuze

Liber Pontificalis, bazându-se pe Actele sfântului Marcelin, (a căror text s-a pierdut) transmit informaţia că în timpul persecuţiei lui Diocleţian, papa Marcelin ar fi fost chemat să aducă un sacrificiu zeilor păgâni. Într-un prim moment a dat curs acestei invitaţii, dar mai apoi s-a căit îndată şi a murit martir împreună cu mulţi alţi creştini. Probabil aceasta este explicaţia tăcerii vechilor calendare liturgice în privinţa acestui papă.

[modifică] problema în Liber Pontificalis

O lectură atentă şi critică a istoricilor a pus în lumină următoarele:

• În biografia acestui papă din Liber Pontificalis este – mai întâi – o contradicţie evidentă de date: la începutul biografiei Liber Pontificalis afirmă că pontificatul lui Marcelin s-a încheiat pe la jumătatea lui noiembrie 304; la sfârşitul biografiei însă se afirmă că şi-a încheiat pontificatul la 26 aprilie 304 (cf. Liber Pontificalis I, pag. 164).
• Afirmă că Marcelin era fiul lui (un oarecare) Proiectus, mort şi el martir la 31 martie (dar nu precizează anul şi nici perioada persecuţiei).
• Atât trupul său cât şi a celorlalţi creştini martirizaţi odată cu el, din ordinul lui Diocleţian, au rămas neînhumate 26 de zile, după care , într-o noapte, au fost înmormântaţi chiar de către prezbiterul Marcel (viitorul Papă Marcel I), în cimitirul Priscilla, pe 26 aprilie (deci: martirizat pe 26 aprilie + 26 de zile neînhumat = înmormântat pe 26 aprilie).
• Martirologiul Roman aminteşte acceaşi dată a martiriului, doar că o plasează sub Împăratul Maximian.

[modifică] Problema în textele patristice

Odată remarcate aceste contradicţii istoricii au purces în căutarea altor izvoare; din acestea reiese că:

• Acuzaţiile de trădare aduse Bisericii Romei s-au născut şi au circulat în nordul Africii (în ambientele donatiste);
• Până în 370 e.c. nu se întâlnesc decât acuzaţii generice; în 370, Parmenian, episcopul donatist de Cartagina (362-391), în prima sa operă: Adversus ecclesiam traditorum, nu acuză direct pe nici un papă, doar, în general „pe catolici” (cf. Ottato di Milevi, Controa Parmenianum Donatistam 1,6; în coloana Sources Chrétienes, 412, pag. 184).
• Câţiva ani mai târziu, în Epistola ad Tyconium, aduce acuza de „traditores” numai episcopilor Ossio de Cordova şi Miltiade (cf. idem).
• În anul 400, Petilian – episcopul donatist de Costantina – în Epistola ad presbyteros et diaconosîl acuză pe Marcelin că a fost primul care a ars cărţile Domnului; afirmaţie pe care Augustin o va comenta: aşadar, înaintea lui Mensurio şi Cecilian (primii creştini nord-africani care au comis acest gest) (cf. Augustin de Hippona, Contra litteras Petiliani libri III II, 92, coloanele 203-213).

Actele aşa-zisului conciliu din Sinuessa, confecţionate la începutul sec. al VI-lea, astăzi nu mai sunt luate în consideraţie de nici un istoric serios. Confecţionarea lor tendenţioasă fiind pe deplin demonstrată, iar istoricitatea lor bine precizată: începutul sec. al VI

[modifică] În Iconografie

Singura memorie epigrafică a lui Marcelin o constituie o lespede de marmură, descoperită în cimitirul lui Calixt, pe Via Appia (cf. Inscriptiones Christianae urbis Romae, nr. 10183). Istoricii reţin această inscripţie deosebit de semnificativă deoarece este prima atestare epigrafică a termenului papa atribuit episcopului Romei.

Alături de mormântul sfântului papă Marcelin (încă din sec. al IV-lea, deci înainte de 400) a fost pictată o scenă de mari dimensiuni, care îi reprezintă pe cei trei tineri evrei în cuptorul cu foc pentru că au refuzat să adoare statuia regelui Nabucodonosor.

[modifică] În Martirologiu

Sancti Marcellini, Papae et Martyris, cujus dies natalis octavo Kalendas Novembris recensetur. (– la 26 aprilie, (memoria) sfântului Marcelin, Papă şi Martir, a cărui zi de naştere este 8 zile înainte de noiembrie).

[modifică] Legături externe

• la Scrieri

Predecesor: Papa Caius

Marcelin

Succesor: Papa Marcel I