Brescia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Comune di Brescia
Coat of arms of Brescia-stemma.png
Stema municipală
Ţara Italia Italia
Regiune Lombardia
Provincie Brescia
Primar
Altitudine 150 m
Suprafaţă 90 km²
Populaţie
 - Total (2005) 191.523
 - Densitate 2128/km²
Fus Orar CET, UTC+1
Coordonate 45°32′N 10°14′E / 45.533, 10.233
Denumirea localnicilor
Prefix telefonic 030
Cod poştal 25100
 - Ziua 15 februarie
Sit web: Brescia


Brescia este un oraş situat în apropiere de Lacul Garda în Italia de nord. Ea face parte din regiunea Lombardia. Oraşul este situat la poalele Alpilor, între Mella şi Naviglio, având o populaţie de 191.523 de locuitori. Oraşul Brescia este al doilea oraş ca mărime din regiunea Lombardia, după capitala acesteia Milano. Oraşul este capitala administrativă a provinciei Brescia, una dintre cele mai întinse provincii din Italia.

Regiunea Brescia are în prezent aproximativ 1.200.000 de locuitori. În antichitate ea a fost denumită Brixia, fiind un important centru istoric ce pastrează incă o serie de monumente romane şi medievale, printre care şi castelul oraşului.

Cuprins

[modifică] Istoric

[modifică] Istoria antică

În ceea ce priveşte fondarea Bresciei există diferite versiuni mitologice. Una dintre acestea îi atribuie lui Hercules fondarea cetăţii în timp ce o alta desemnează ca fondator al acesteia pe un supravieţuitor al asediului Troiei - Altilia (celălalt Ilium). Există desigur si o a treia legendă ce-l socoteste drept fondator al Bresciei pe regele Liguriei Cidnus, ce a invadat Campia Padan în Epoca Bronzului târziu .Alţi scolari atribuie fondarea acestei cetăţi etruscilor.

Invadată de către Gauls Cenomani, aliat al isubrilor, in sec.IV î.Hr., Brescia a devenit capitala acestora; oraşul a devenit roman abia in 225 î.Hr.. În timpul războiului contra Cartaginei Brixia a fost de obicei aliată romanilor: in 202 î.Hr. ea a făcut parte din Confederaţia Celtă împotriva acestora, dar dupa aceea printr-o întelegere secretă, şi-a schimbat decizia de început, atacandu-i prin surprindere pe isubri si distrugându-i. Ulterior cetatea si tribul au intrat în mod paşnic în lumea romană, ca aliat fidel, păstrându-şi totuşi o oarecare independenţă administrativă. În 89 î.Hr. ea a fost recunoscută drept civitas (oraş) şi în 41 î.Hr. a primit cetăţenia romană. Augustus a înfiinţat aici o colonie civilă (nu militară) în 27 î.Hr., şi el împreună cu Tiberius au pus să se contruiască un apeduct care să o aprovizioneze. Brixia romană a avut cel puţin trei temple, un apeduct, un amfiteatru, un forum cu un nou templu datând din timpul lui Vespasianus, şi câteva băi.

În anul 312 când Constantin l-a atacat pe Maxentius, la Brescia s-a încheiat un pact prin care atacatorii au fost forţaţi să se retragă pană la Verona. În 402 oraşul a fost devastat de vizigoţii conduşi de Alaric. Hunii lui Atila au cucerit la rândul lor cetatea în 452, iar patruzeci de ani mai târziu aici a avut loc cea dintâi izbânda a generalului got Theodoric cel Mare în luptele contra lui Odovacer.

[modifică] Istorie medievala

În 568 ori 569 Brescia a fost ocupată de către lombarzi care au transformat-o intr-una din capitalele ducatelor lor semi-independente. Primul duce a fost Alachis, care a murit în 573. Acestuia i-au urmat viitorul rege Rotharis şi Rodoald, precum şi Alachis II, un anticatolic fervent ce a fost ucis în bătălia de la Cornate d'Adda (688). Cel din urmă rege al Lombardiei , Desiderius, a fost de asemeni duce al Bresciei. În 774 Carol cel Mare a cucerit oraşul şi astfel a luat sfârşit Regatul Lombard din nordul Italiei.

Notingus a fost primul prinţ-episcop (în 844) care a purtat titlul de conte (vezi Episcopatul Bresciei). Mai târziu autoritatea de episcop ca reprezentant imperial a fost gradual refuzată de către cetăţenii şi nobilii locali, Brescia devenind o comună liberă cam pe la începutul secolului al XII-lea. Ulterior ea şi-a extins domeniul, la început pe seama propietarilor locali, iar mai apoi în defavoarea vecinilor săi, mai ales Bergamo şi Cremona. Pe cea din urmă Brescia a invins-o de două ori la Pontoglio, iar apoi la Grumore (pe la mijlocul sec. al XII-lea) şi în lupta de la Malamorte (1192).

În luptele succesive dintre cetăţile lombarde şi împăraţi, Brescia s-a implicat în unele ligi şi în toate revoltele împotriva acestora. În Bătălia de la Legnano contingentul din Brescia a fost cel de-al doilea ca mărime după cel din Milano. Prin Pacea de la Constance (1183) ce a pus sfârşit războiului cu Frederick Barbarossa s-a confirmat oficial statutul său de comună liberă.

Memorabil este de asemenea asediul Bresciei de către Frederick II în 1238, datorat participării oraşului la lupta de la Cortenova (27 noiembrie 1237). Brescia a ieşit totuşi victorioasă din acest asediu. După căderea dinastiei Hohenstaufen, instituţiile republicane au decăzut în Brescia, ca de altfel şi în celelalte oraşe libere, familiile nobile deţinătoare de putere (dintre care cele mai importante erau Maggi şi Brusati, aceasta din urmă făcând parte din partidul pro-imperial dar anti-papal Ghibelline) contestându-şi reciproc autoritatea. În 1258 ea a căzut în mâinile lui Eccelino din Verona.

În 1311 Împăratul Henric al VII-lea a asediat Brescia timp de şase luni, timp în care şi-a pierdut trei pătrimi din armata sa. Mai târziu Scalingeri din Verona, ajutat de guelfi (ghibellinii) aflaţi în exil, a încercat să subjuge Brescia. Cetăţenii Bresciei au apelat la ajutorul lui Johannes de Luxemburg zis "orbul", dar Mastino II della Scala l-a izgonit pe guvernatorul numit de acesta. Autoritatea sa a fost în curând contestată de Visconti de Milano, dar nici măcar stăpânirea lui nu a rămas nedisputată, astfel încât Pandolfo Malatesta în 1406 a cucerit oraşul, ca zece ani mai târziu să-l cedeze lui Filippo Maria Visconti, care la rândul său îl va vinde veneţienilor în 1426. Nobilii milanezi îl forţează pe Filippo să reia ostilităţile împotriva veneţienilor, pentru ca în felul acesta să încerce să recucerească oraşul, dar el a fost învins în bătălia de la Maclodio (1427), lângă Brescia. În 1439 Brescia a fost recucerită de Francesco Sforza, comandant veneţian care la rândul său l-a învins pe Niccolò Piccinino, Filippo's condottiero. De aici încolo Brescia va rămâne sub dominaţia veneţienilor, cu excepţia perioadei 1512 - 1520, când va fi ocupată de armata franceză sub conducerea lui Gaston de Foix. La începutul secolului al XVI-lea ea a devenit unul dintre cele mai înstărite oraşe ale Lombardiei, dar nu şi-a revenit niciodată cu adevărat după dominarea sa de către francezi. Ulterior ea a împărtăşit situaţia de excepţie în acea vreme a republicii Veneţia până în 1796, când a căzut sub dominaţia austriacă.

[modifică] Istoria modernă

La finele epocii napoleoniene, Brescia a fost anexată de către statul austriac marionetă aşa numit Regatul Lombardia-Veneţia. Brescia s-a revoltat în 1848. Ea s-a distins încă o dată în revolta din martie 1849 supranumită Cele zece zile ale Bresciei, fiind singurul oraş lombardez care s-a raliat în ultimul an lui Charles Albert, motiv pentru care poetul Giosuè Carducci l-a numit "Leonessa d'Italia" ("Leoaica Italiei"). Din păcate însă după lupte îndârjite de stradă oraşul a cedat în faţa austriecilor conduşi de Haynau.

În 1796 oraşul a fost devastat când Biserica San Nazaro a fost lovită de fulger. Focul rezultat din aprinderea a 90,000 kg de praf de puşcă ce era depozitat acolo, a cauzat o explozie masivă ce a distrus a şasea parte din oraş şi a ucis 3,000 locuitori.

Brescia a fost anexată Italiei în 1859.

Oraşul a fost medaliat cu Medalia de aur pentru rezistenţa sa împotriva fascismului în timpul celui de-al doilea război mondial.

Pe 28 mai 1974 Brescia a căzut victimă unui sângeros atentat cu bombă ce a avut loc în Piazza della Loggia.

[modifică] Economia

Oraşul se afla în centrul celei de-a treia zone industriale ca mărime din Italia, concentrată atât pe ingineria mecanică şi auto, cât şi pe producerea de maşini-unelte.

Companiile sale sunt în general întreprinderi de mărime mică şi mijlocie, adesea constituindu-se în societăţi familiale. Sectorul financiar are de asemeni o importanţă majoră.

[modifică] Turism

În ceea ce priveşte turismul, regiunea Brescia beneficiază atât de proximitatea lacurilor Garda şi Iseo, cât şi de cea a Alpilor.

Planul oraşului este dreptunghiular, străzile intersectându-se în unghiuri drepte, o particularitate datorată timpurilor romane, deşi teritoriul inclus în cetatea medievala îl depăşeşte pe cel al cetăţii romane de altădată, care ocupă numai partea de est a oraşului contemporan.

Piazza del Museo marchează forumul, iar muzeul aflat în partea de nord se încheie printr-un templu corintic cu trei cellae, atribuit de către unii lui Hercules, dar aparţinând mult mai probabil Capitoliumului oraşului, ridicat de către Vespasian în anul 73 (dacă inscripţia care a fost descoperită în 1823 aparţine într-adevăr acestei clădiri). Muzeul adaposteşte printre alte exponate şi faimoasa statuie a Victoriei realizată în bronz, descoperită în anul 1826. În partea de sud a forumului au fost de asemeni descoperite ruinele unei aşa zise curia, care pare să fi fost de fapt o bazilică, şi ale unui teatru în partea de est a acestuia.

[modifică] Monumente principale

  • Piazza della Loggia, un exemplu notabil de piaţă renaşcentistă, specificat prin omonimul loggia (ce desemnează în mod curent Piaţa Sfatului), construită în 1492 de către arhitectul Filippino de Grassi. Pe 28 mai 1974 piaţa a fost locaţia unui atac terorist.
  • Duomo Vecchio (Vechea Catedrală), cunoscută de asemenea sub numele de La Rotonda. Este o biserică creată într-un stil romanesc , cu un exterior rustic, atrăgând atenţia prin forma sa circulară. Structura principală a fost construită în secolul al XI-lea pe ruinele unei bazilici anterioare. Lângă intrare se află sarcofagul lui Berardo Maggi, realizat în marmură roz de Verona, în timp ce în prezbiteriu se află intrarea în cripta lui San Filastrio (Sfântul Filastrio). Clădirea adăposteşte picturi precum Adormirea Maicii Domnului, Evangheliştii Luca şi Marcus, Sărbătoarea Mielului Pascal şi Elias şi Îngerii realizate de Alessandro Bonvicino (cunoscut sub numele de Moretto); două canavale de Girolamo Romanino, precum şi alte lucrări ale lui Palma il Giovane, Francesco Maffei, şi alţii.
  • Duomo Nuovo (Noua Catedrală): Construcţia la noua catedrală a început în 1604 şi a continuat până în 1825. Deşi iniţial contractul i-a fost încredinţat lui Palladio, din considerente economice s-a apelat la mai tânărul său confrate brescian Giovanni Battista Lantana, care a continuat lucrarea în acelaşi stil palladian, proiectul decorativ fiind condus în principal de Pietro Maria Bagnadore.Faţada li se datorează mai cu seamă lui Giovanni Battista şi lui Antonio Marchetti, pe când designe-ul cupolei a fost realizat de Luigi Cagnola. Frescele interioare inclusiv Sacrificiul lui Isac, Naşterea Maicii Domnului, Nunta şi Vizita Sfintei Maria la vara sa Elisabeta poartă semnătura lui Bonvicino. Principala atracţie o constituie Arcul sfinţilor Apollonius şi Filastrius (1510).
  • Broletto,odinioară primăria oraşului, este o clădire masivă de secol XII-XIII, cu un turn impresionant.
  • Piazza del Foro este cee mai importantă zonă arheologică cu ruine aparţinând epocii romane din Lombardia. Printre acestea se numără desigur şi Capitoline Temple, construite în anul 73 de Vespasianus.
  • Mânăstirea San Salvatore (Santa Giulia)datând din perioada lombardă, dar renovată pe parcurs de mai multe ori. Constituie unul dintre cele mai mai reprezentative exemple de arhitectură medievală din nordul Italiei.
  • Biserica gotic-romanescă Sfântul Francisc, cu o remarcabilă faţadă în stil gotic.
  • Castelul, aflat în partea nord-estică a oraşului, oferă o privelişte de excepţie.
  • Biserica San Clemente care adăposteşte numeroase lucrări ale pictorului Alessandro Bonvicino (cunoscut sub numele de Moretto.
  • Biblioteca Queriniana, conţinând manuscrise rare, printre care şi un manuscris de secol XIV aparţinând lui Dante, şi câteva incunabula.

Oraşul deţine nu mai puţin de şaptezeci şi două de fântâni arteziene. Carierele de piatră de la Mazzano ce se află la 20 km de Brescia au furnizat marmura pentru a realiza Monumentul lui Vittorio Emanuele II din Roma.

[modifică] Sport

Brescia constituie punctul de plecare şi de sosire în istorica cursă de automobile Mille Miglia, ce se desfăşoară anual în cursul lunii mai. Ea a fost de asemeni gazda primei curse de formula 1 Coppa Florio, care din păcate a încetat.

Oraşul este de asemeni reprezentat printr-un club de fotbal local ce poartă numele de Brescia Calcio şi unul de rugby - Rugby Leonessa 1928, ce readuce în prim plan prin denumirea sa Cele zece zile ale Bresciei.

[modifică] Cetăţeni de onoare ai oraşului

  • Giuseppe Zanardelli,n.1826,d.1903 - juristconsult, politician, prim-ministru al Regatului Italiei (15.II.1901 - 3.XI.1903)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Brescia
Unelte personale