Papa Benedict al IX-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Benedict al IX-lea
Emblem of the Papacy SE.svg
Nume
Început de pontificat 1032
Final de pontificat 1048
Predecesor Papa Ioan al XIX-lea
Succesor Papa Silvestru al III-lea
Născut
Decedat

Papa Benedict al IX-lea (nume de laic: Theophylact al III-lea de Tusculum) (* în jurul anului 1014 sau în 1021; + în jur de 1055 la Grottaferrata) a fost papă al Romei din 1032 până-n 1048 cu două întreruperi. Numele lui,Benedictus, înseamnă: cel Binecuvântat (lat.).

Era conte de Tusculum și un nepot al lui Benedict al VIII-lea ca și al lui Ioan al XIX-lea. După decesul lui Ioan a ajuns în 1032 noul papă la vârsta de numai 18 ani. După scrierile călugărului Rodulfus Glaber ar fi avut chiar numai unsprezece ani. Desideriu de Montecassino relatează că anumite lucruri din viața acestui papă ar fi imposibil de rostit pentru cronicari. A fost numit „un mizerabil ce se înfruptă cu imoralitate” și „un demon din iad deghizat în preot” deoarece avea plăcerea orgiilor cu tineri băieți.[1] Din pricină vieții lui pline de desfrâu și datorită atrocităților sale a fost extrem de urât așa că după doar un an a fost izgonit din Roma. După întoarcerea a supraviețuit mai multor tentative de asasinare, fiind din nou expulzat din Roma din cauză unor crime și suprimări comise de el (1044). În timpul absenței sale , romanii l-au ales pe Silvestru al III-lea, dar, după doar un an, și acesta a fost dat afară din oraș , așa că Benedict s-a întors încă o dată.

Tot în 1045 Benedict a vândut demnitatea papală, inclusiv tiara, nașului său Johannes Graziano Pierleoni care l-a urmat ca papă sub numele de Grigore al VI-lea. Motivul acestui târg nemaiauzit era că Benedict voise s-o ia de soție pe verișoara sa, și de aceea trebuia să scape de funcția sa pontificala,retrăgându-se, spre bucuria maselor din Roma. Între timp însă verișoara în cauză s-a răzgândit: atunci și Benedict și-a declarat abdicarea ,nulă și neavenită insistând să fie considerat în continuare papă de drept. Roma s-a trezit cu trei papi diferiți.

În deosebi Grigore al VI-lea a fost vehement criticat pentru faptul că cumpărase funcția papală de la finul lui. Era ceva absolut nemaipomenit chiar pentru acele vremuri dominate de simonie să cumperi demnitatea papală de la un papă în funcție. Cu toate astea trebuie recunoscut că tocmai Pierleoni era un adversar al simoniei care, prin actul lui, poate a ocrotit papalitatea de incidente și mai grave.

În 1046, la dorința lui Henric al III-lea, Sinodul de la Sutri i-a declarat pe toți trei scoși din funcție, fiind ales un nou papă, Clement al II-lea. Fiindcă Clement a murit - poate din cauza unei otrăviri la ordinul lui Benedict - în 1047 acesta s-a întors din nou la Roma și și-a început un al treilea pontificat. După doar opt luni Damas al II-lea l-a învins, ceea ce nu l-a împiedicat însă să se considere în continuare papă de drept. Până-n 1049 i-a sabotat și pe Damas și pe succesorul acestuia, Leon al IX-lea. Abia în urma unui sinod ținut la Lateran Benedict a fost excomunicat. Și-a petrecut ultimii ani din viață la mănăstirea din Grottaferrata unde a și murit în jurul anului 1055.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rudolf Schieffer: Benedikt IX. În: Lexikon des Mittelalters, vol. I (1980), col. 1859–1860

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tony Perrottet. „The Vatican Hall of Shame”. TheSmartSet. http://www.thesmartset.com/article/article05111001.aspx. Accesat la 17 mai 2010.