Mao Zedong
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Mao Zedong 毛泽东 |
|
 |
|
|
Preşedintele Partidului Comunist Chinez
|
|
| În funcţie 1943 – 1976 |
|
| Precedat de | Zhang Wentian (ca Secretar General al Partidului Comunist Chinez) |
|---|---|
| Succedat de | Hua Guofeng |
|
Preşedintele Republicii Populare Chineze
|
|
| În funcţie 27 septembrie 1954 – decembrie 1958 |
|
| Succedat de | Liu Shaoqi |
|
Preşedinte al Comisiei Militare Centrale a RPC
|
|
| În funcţie 1943 – 1976 |
|
| Succedat de | Hua Guofeng |
|
Preşedinte al Conferinţei Politice Consultative a RPC
|
|
| În funcţie 1 octobrie 1949 – 1954 |
|
| Succedat de | Zhou Enlai |
|
|
|
| Născut(ă) | 26 decembrie 1893 Hunan, Dinastia Qing |
| Decedat(ă) | 9 septembrie 1976 (82 ani) Beijing, Republica Populară Chineză |
| Partid politic | Partidul Comunist Chinez |
modifică  |
|
Mao Zedong (sau Mao Ţe-Tung 毛泽东 sau Mao Tzedong; n. 26 decembrie 1893, d. 9 septembrie 1976) a fost un om politic chinez, lider al Partidului Comunist Chinez.
În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez sub conducerea lui Mao Zedong a preluat puterea în China, proclamînd Republica Populară Chineză.
Mao Zedong a instaurat o dictatură sîngeroasă, zeci de milioane de chinezi fiind ucişi în timpul în care acesta a condus China.
Fiu de ţărani, Mao Zedong a fost de profesie învăţător. A condus forţele comuniste în lupta dusă împotriva forţelor naţionaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-şi recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marşul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez şi in aceasta calitate, dupa 1949 - şeful de facto al statului. Politica economică a "Marelui salt înainte" iniţiată de el a eşuat, ca şi Revoluţia Culturală. În consolidarea regimului comunist în China, s-a bizuit pe ţărănime şi pe cultul personalităţii.
[modifică] Tinereţea
În timpul revoluţiei din 1911 Mao şi-a întrerupt studiile pentru a servi drept soldat în regimentul local din Hunan, fiind de partea revoluţionarilor. După sfârşitul revoluţiei şi căderea Dinastiei Qing, acesta şi-a reînceput studiile.
După ce a absolvit Şcoala Provincială Normală Nr. 1 din Hunan în 1918, Mao a călătorit alături de Yang Changji, profesorul său din liceu şi viitor socru, până la Beijing pentru a lua parte la Mişcarea de la 4 mai din 1919.
La 23 iulie 1921 Mao participă la Congresul Naţional al Partidului Comunist Chinez din Shanghai. Doi ani mai târziu, este ales comisar al Comitetului Central al partidului.
[modifică] Al Doilea Război Mondial
În timpul conflictului sino-japonez, comuniştii conduşi de Mao au luptat atât împotriva japonezilor, cât şi a naţionaliştilor lui Chiang Kai-Shek, care erau ajutaţi financiar şi material de SUA. Lupta avea ca scop cucerirea puterii după previzibila înfrângere a Japoniei în război.
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||
