Papa Silvestru al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Silvestru al II-lea, pe numele laic Gerbert d'Aurillac, (n. ca. 945, Auvergne - d.12 mai 1003, Roma) a fost papă al Romei timp de patru ani, între 2 aprilie 999 și 12 mai 1003.

Silvestru al II-lea

Viața[modificare]

Papa Silvestru II, o personalitate umanistă marcantă a secolului X, a inaugurat conceptul imperial, aplicat nu doar imperiului german, ci unui „corpus politic", și anume, Împăratul și Papa sunt cei care arbitrează lumea. Papa și-a luat numele de Silvestru întrucât Constantin împăratul fusese botezat de un anume Silvestru și prin aceasta s-ar putea explica dorința reconstituirii unității imperiale și pontificale, în stare să redea forța creștinătății. În concepția sa, cele două puteri, papală și imperială, sunt distincte și neantagonice. Papa Silvestru II, prin ideea de unitate creștină, a lăsat libertatea configurării bisericilor creștine naționale negermanice în Polonia și Ungaria.[1]

A fost primul francez care a devenit Papă. Era în relații strânse cu Imperiorul roman, dar și cu Otto III. În februarie, 1001, cetățenii Romei s-au revoltat împotriva dominației străine (puteri străine). Germanii i-au forțat pe amândoi să părăsească orașul. Otto al III-lea a murit în următorul an, nu putea reînființa controlul asupra Romei Silvester al II-lea a primit permisiunea să se întoarcă, sub o supraveghiere strictă de Imperiul Roman, numai în activitatea religioasă, spirituală.

În anul 1001 papa Silvestru al II-lea a fost cel care a trimis în Ungaria o coroană pentru regele Ștefan I al Ungariei, alta decât cea cunoscută ulterior drept Coroana Sfântă a Ungariei ( după o teorie aceasta din urmă a fost confecționată într-un atelier din Bizanț).

Când a murit, la Roma în anul 1003, epitaful său poartă numele «Pastorul Universului».[1]

Note[modificare]

  1. ^ a b Cruciada a IV-a: deziderate și consecințe politico-religioase

Legături externe[modificare]