Konrad Adenauer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Konrad Adenauer
Bundesarchiv B 145 Bild-F078072-0004, Konrad Adenauer.jpg

În funcție
15 septembrie 1949 – 16 octobrie 1963
Președinte Theodor Heuss
Heinrich Lübke
Precedat de Lutz von Krosigk
(Leading Minister)
Succedat de Ludwig Erhard

Născut(ă) 5 ianuarie 1876(1876-01-05)
Köln, Imperiul German
Decedat(ă) 19 aprilie 1967 (91 de ani)
Bad Honnef, Germania de Vest
Partid politic Centre Party
(1906-1933)
Uniunea Creștin-Democratică
(1945-1967)
Soție Emma Weyer
(1904-1916)
Auguste Zinsser
(1919-1948)
Copii 8
Alma mater Universitatea din Freiburg
Universitatea din Munchen
Universitatea din Bonn
Confesiune Romano-catolic

Konrad Hermann Joseph Adenauer (pronunție în germană: /ˈkɔnʁaːt ˈhɛɐman ˈjoːzɛf ˈaːdənaʊɐ/; n. 5 ianuarie 1876, Köln - d. 19 aprilie 1967, Rhöndorf, azi Bad Honnef, lângă Bonn) a fost un politician creștin-democrat german, de profesie jurist. Din 1917 și până în 1933 a exercitat funcția de primar general al Kölnului. Adversar al național-socialismului, a fost înlăturat din funcția de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzația de complot împotriva regimului nazist. Soția sa a fost de asemenea arestată, murind în detenția Poliției Secrete (Gestapo).

În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucție a creștin-democrației germane, mișcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcția de cancelar al Republicii Federale Germania - primul după cel de-al doilea război mondial.

A reușit apropierea țării sale de Franța, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinții Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franței), Alcide De Gasperi (ministru de externe al Italiei) și Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vesteuropene, plan pus în practică de politicienii enumerați anterior).

Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate.

În 1955 a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia.

Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician creștin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar.

A continuat să fie activ politic.

Autorul a patru volume de memorii, intitulate Erinnerungen (Amintiri).

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Inaugurarea monumentului dedicat Părinților Fondatori ai UE - 9 mai 2006 -

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ahonen, Pertti. "Domestic Constraints on West German Ostpolitik: The Role of the Expellee Organizations in the Adenauer Era," Central European History (1998) 31#1 pp 31–63 in JSTOR
  • Cudlipp, E. Adenauer (1985)
  • Frei, Norbert Adenauer's Germany and the Nazi Past The Politics of Amnesty and Integration New York: Columbia University Press, 2002
  • Granieri, Ronald J. The Ambivalent Alliance: Konrad Adenauer, the CDU/CSU, and the West, 1949–1966 (2004) 250 pages excerpt and text search
  • Heidenheimer, Arnold J. Adenauer and the CDU: the Rise of the Leader and the Integration of the Party (1960)
  • Herf, Jeffrey Divided Memory The Nazi Past in the Two Germanys Cambridge: Harvard University Press, 1997
  • Hiscocks, Richard. The Adenauer Era (1966)
  • Rovan, Joseph. Konrad Adenauer (1987) 182 pages excerpt and text search
  • Schwarz, Hans-Peter. Konrad Adenauer: A German Politician and Statesman in a Period of War, Revolution and Reconstruction. Vol. 1: From the German Empire to the Federal Republic, 1876–1952.
  • Williams, Charles. Konrad Adenauer: The Father of the New Germany (2001), 624pp
  • "Konrad Adenauer" in Encyclopædia Britannica (Macropedia) © 1989
  • Tammann, Gustav A. and Engelbert Hommel. (1999). Die Orden und Ehrenzeichen Konrad Adenauers,
Surse primare
  • Adenauer, Konrad. Memoirs, (4 vols. English edition 1966–70)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Konrad Adenauer
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Konrad Adenauer.


Predecesor:
Ocupația militară aliată (1945-1949)
Cancelar al Germaniei
15 septembrie 194916 octombrie 1963

Succesor:
Ludwig Erhard