Papa Formosus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Nume | |
| Început de pontificat | 6 octombrie 891[1] |
| Final de pontificat | 4 aprilie 896 |
| Predecesor | Papa Ştefan al V-lea |
| Succesor | Papa Bonifaciu al VI-lea |
| Născut | 816[2] |
| Decedat | 4 aprilie 896[3] |
Papa Formosus a fost papă al Romei între 891 şi 896. A fost deshumat în vederea unui faimos proces macabru numit şi „conciliul cadavrului”.[4]
Cuprins |
[modifică] Biografie
Originea sa este obscură. Îşi face apariţia în istoriografia papală în 864, în poziţia de cardinal de Portus, numit de papa Nicolae I în locul lui Rodoald de Portus, care fusese pedepsit pentru ca îşi depăşise competenţele ca legat papal la Bizanţ.[5]
În 866 ţarul bulgar Boris I a solicitat misionari de la Roma, încercând o îndepărtare de Imperiul Bizantin. Prin urmare, în acelaşi an Formosus a fost însărcinat cu o misiune de evanghelizare în Bulgaria. Papa Nicolae I a refuzat cererea ţarului de a crea o Biserică Bulgară supusă Romei şi de a-l numi pe Formosus arhiepiscop al Bulgariei. La scurt timp după întoarcearea lui Formosus la Roma, bulgarii au intrat sub jurisdicţia patriarhiei din Constantinopol.[6]
În calitate de candidat la scaunul papal a făcut parte din gruparea potrivnică lui Ioan al VIII-lea. De aceea în timpul pontificatului acestuia Formosus a fost alungat din Roma, nerecunoscându-i se nici statutul de cardinal. Într-un conciliu ţinut la Troyes, Formosus a fost forţat să jure că va renunţa la funţia de cardinal şi că nu va mai reveni în Roma niciodată. Însă papa Marin I, fost coleg cu Formosus în misiunea din Bulgaria, a anulat sentinţa lui Ioan al VIII-lea, l-a absolvit pe Formosus de jurământul depus la Troyes şi l-a repus în funcţia de cardinal.[7]
[modifică] Pontificatul
Formosus a devenit papă în anul 891, fiind sprijinit de Arnulf de Carinthia, regele carolingian al Franciei Răsăritene. În alegerile pentru scaunul papal el a fost preferat în defavoarea diaconului Sergiu.[8]
În 892 la Ravenna Formosus i-a încoronat ca împăraţi pe fostul duce de Spoleto, regele Italiei Guido al III-lea şi pe fiul său, Lambert al II-lea. Dar cum Guido încălca adesea graniţele Statului Papal şi jefuia teritoriile din patrimoniul Sfântului Petru, în 893 Formosus a trimis o delegaţie regelui Arnulf rugându-l să elibereze Statul Bisericii de apăsarea grupării din Spoleto şi promiţându-i încoronarea ca împărat german.[9] În primăvara anului 894 regele Arnulf a traversat Alpii în fruntea unei armate şi a cucerit fără efort Milanul şi Pavia. Marchizii din Toscana s-au declarat vasalii săi. Considerând această expediţie drept un succes, Arnulf s-a întors în Germania de Paşti.[10]
După moartea lui Guido în anul 894, Lambert, sprijinit de mama sa, Ageltrude, a cerut papei confirmarea titlului imperial. Deşi l-a asigurat pe Lambert că-i va reînnoi titlul, Formosus a trimis o nouă delegaţie către Arnulf care a pornit cu o armată puternică hotărât să ajungă la Roma, să-şi elimine oponenţii şi să-şi însuşească titlurile de rege al Italiei şi de împărat. Aflând de noua expediţie a lui Arnulf, Lambert s-a baricadat la Spoleto în timp ce Ageltrude a mobilizat apărarea Romei. Diaconul Sergiu şi nobilii Constantin şi Ştefan l-au închis pe papă în castelul Sant' Angelo.[11]
Arnulf a intrat în Roma în februarie 896. Papa a fost reinstalat cu toate prerogativele şi l-a încoronat pe Arnulf împărat în bazilica Sfântul Petru.[12] După câteva zile Arnulf a pornit către Spoleto, însă pe drum a fost lovit de paralizie şi a trebuit să se întoarcă imobilizat în Bavaria. Fără protecţia împăratului german papa a rămas singur. La Roma s-au declanşat revolte. Formosus a murit, probabil otrăvit, la 4 aprilie 896 şi a fost înmormântat la Vatican doar pentru câteva luni.[13]
[modifică] Procesul postum
În aprilie 896 a fost numit papă un duşman înverşunat al lui Formosus, Ştefan al VI-lea, până la acea dată episcop de Agnani, consacrat în această demnitate chiar de către Formosus.[15] La începutul anului 897, sub presiunea grupării din Spoleto, papa Ştefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupeşti ale fostului pontif.[16]
Defunctul papă a fost scos din sicriu, îmbrăcat în odăjdiile papale şi reşezat pe un tron din sala de conciliu. A fost acuzat că şi-a încălcat jurământul depus la Troyes şi că episcop fiind şi-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat şi condamnat. După pronunţarea sentinţei măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Cadavrul a fost deposedat de veşminte şi de atributele pontificale şi i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care creştinii binecuvântează. A fost apoi târăt de picioare afară din biserică şi pus într-un mormânt comun. Un nou val de ură a făcut ca trupul lui Formosus să fie dezgropat şi aruncat în Tibru. Însă după câteva zile a fost găsit de nişte călugări şi îngropat. Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămăşiţele lui Formosus să fie mutate la Roma şi înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru.[17]
În 898, în timpul papei Ioan al IX-lea, „conciliul cadavrului” a fost anulat iar unii dintre organizatorii procesului excomunicaţi. Pentru ca doar câţiva ani mai târziu papa Sergiu al III-lea să anuleze tot ce fusese stabilit de predecesorii săi în apărarea lui Formosus.[18]
[modifică] Note
- ^ Rendina, p. 301
- ^ Rendina, p. 301
- ^ Rendina, p. 304
- ^ Rendina, p. 304; Gatto, p. 64
- ^ Zimmermann, pp. 88-89, 97; Rendina, pp. 284-285
- ^ Zimmermann, pp. 90-91, 97; Rendina, pp. 283, 289-290; Curta, pp. 169-170, 172-174
- ^ Zimmermann, p. 97; Logan, pp. 97-98
- ^ Rendina, p. 302
- ^ Zimmermann, p. 98; Rendina, p. 302; Logan, p. 98
- ^ Rendina, p. 302
- ^ Rendina, pp. 302-303; Logan, p. 98
- ^ Zimmermann, p. 98; Rendina, p. 303; Logan, p. 98
- ^ Rendina, p. 304
- ^ În istoriografia curentă este numit Ştefan al VI-lea.
- ^ Zimmermann, p. 98; Rendina, p. 305
- ^ Zimmermann, p. 98; Rendina, p. 306; Gatto, pp. 63-64; Logan, p. 99
- ^ Zimmermann, pp. 97-99; Rendina, pp. 306-307; Logan, p. 99
- ^ Zimmermann, p. 99; Rendina, pp. 310, 315
[modifică] Bibliografie
- Claudio Rendina, Papii. Istorie şi secrete, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2003
- Harald Zimmermann, Papalitatea în Evul Mediu, Editura Polirom, Iaşi, 2004
- Ludovico Gatto, Secretele Evului Mediu, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2005
- en Francis Donald Logan, A History of the Church in the Middle Ages, Routledge, 2002
- en Florin Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250, Cambridge University Press, 2006
| Predecesor: Papa Ştefan al V-lea |
Formosus 891-896 |
Succesor: Papa Bonifaciu al VI-lea |
