Bulgaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Republica Populară Bulgară)
Salt la: Navigare, căutare
Republica Bulgaria
Република България
Drapelul Bulgariei Stema Bulgariei
Drapel Stemă
DevizăСъединението прави силата (bulgară)
Transliterare: Săiedinenieto pravi silata
Unitatea exprimă puterea
Imnul național

Мила Родино (bulgară)
Transliterare: Mila Rodino
Dragă patrie
Amplasarea Bulgariei
Poziția geografică a Bulgariei (verde închis) în cadrul continentului european (verde deschis/gri închis) și al Uniunii Europene (verde deschis)
Capitală Sofia
42°41′N 23°19′E / 42.683°N 23.317°E / 42.683; 23.317
Limbi oficiale bulgară
Religie creștinism
Etnonim bulgar, bulgară, bulgari
Aderare UE 1 ianuarie 2007
Sistem politic republică parlamentară
 -  Președinte Rosen Plevneliev
 -  Prim-ministru Boiko Borisov
 -  Președinte al Adunării Naționale Mihail Mikov
Formare
 -  fondare 681 
 -  independența față de Turcia 1908 
Suprafață
 -  Total 110.910 km² (locul 104)
 -  Apă (%) 0,3
Populație
 -  Recensământ 2011 7.351.234 
 -  Densitate 66 loc/km² (locul 124)
PIB (PPC) estimări 2010
 -  Total 96.778 de miliarde 
 -  Pe cap de locuitor 12.067 (locul 69)
PIB (nominal) estimări 2010
 -  Total 47.702 de miliarde (locul 74)
 -  Pe cap de locuitor 6.334 (locul 74)
Gini (2008) 33.5 (mediu) 
IDU (2010) 0,743 (înalt) (locul 58)
Monedă levă bulgară (BGN)
Prefix telefonic 359
Domeniu Internet .bg
Fus orar EET (UTC+2)
 -  Ora de vară (ODV) EEST (UTC+3)

Bulgaria (în bulgară България, bɤ̞ɫˈɡarijɐ) este o țară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.[1][2][3][4]

Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.

Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse disponibile local.

Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991. Devenită țară liberă,[5] Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt de centralizare politică, administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene, a NATO și a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Preistoria și antichitatea[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi urme de picturi rupestre au fost descoperite în peștera Kozarnika și datează de 1.400.000 de ani.[4] Culturile preistorice de pe teritoriul Bulgariei cuprind cultura Hamangia din neolitic,[6] cultura Vinča[7] și cultura Varna din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.). Necropola de la Varna oferă informații pentru înțelegerea ierarhiei sociale a celor mai vechi societăți de pe teritoriul Europei.[8]

Conform istoriografiei Bulgariei, redată și de Encyclopædia Britannica[9], doar trei principale grupuri vechi au populat Bulgaria actuală : tracii (care conform acestei istoriografii nu au fost decât slab și marginal elenizați și romanizați, în ciuda relatărilor cronicarilor Theofilact din Simocatta, în Istoriile sale, sau Teofan Mărturisitorul în Cronografia sa și a studiilor istoricilor Constantin Jirecek, Thede Kahl sau Jernej Kopitar), apoi slavii sudici și însfârșit Proto-bulgarii. Tracii trăiau împărțiți în diferite triburi până când regele Teres le-a unit pe mare parte din ele în regatul Odris pe la 500 î.e.n.[10][11] Ei au fost în cele din urmă cuceriți de Alexandru cel Mare în secolul al IV-lea î.e.n. și apoi de Imperiul Roman în 46 e.n. Cele mai răsăritene triburi de slavi sudici s-au stabilit treptat în Imperiul Roman de Răsărit, pe teritoriul Bulgariei moderne, în secolul al VI-lea, asimilându-i pe traci și pe slavi. În cele din urmă, elita bulgarilor din Asia Centrală i-a inclus pe aceștia într-un nou stat care s-a format după sosirea hanului Asparuh în Balcani[12].

Primul stat Bulgar[modificare | modificare sursă]

Hanul Krum sărbătoreşte împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce vin în craniul lui Nicefor I.

Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii Mari, Kubrat, a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al fluviilor Dunărea, Nistru și Nipru. După 670, el și-a extins regatul către peninsula Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni[13] și a cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[14] Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska, pe malul sudic al Dunării, a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar.[15]

Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de 26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui.[16] Krum a dublat teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[17] și a introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul, trecând la creștinism.[18] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare.[19]

Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon.[18][20] Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[21] Sub conducerea lui Samuil, Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și Albania,[22] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins armata bulgară la Kliuci în 1014. Samuil a murit la scurt timp după bătălie,[23] iar în 1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar.[24]

Al Doilea Imperiu Bulgar[modificare | modificare sursă]

Al Doilea Imperiu Bulgar, al ţarului Ioan Asan al II-lea

După cucerirea Bulgariei, Vasile al II-lea a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului.[25] După moarteaa sa, politica internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor provocând, după sursele epocii (Ana Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185, nobilii din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare răscoală care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo.[26]

Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal.[12] Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241), când comerțul și cultura au înflorit.[12] Puternica influență politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme când Constantinopolul era în declin.[27]

Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în 1257, confruntându-se cu conflicte interne, atacuri bizantine și maghiare constante și cu dominația mongolă.[12][28] Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani.[12]

Stăpânirea otomană[modificare | modificare sursă]

Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre.[29] Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări.[30] Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor otomani,[29] iar populația și-a pierdut conștiința națională.[31]

Apărarea pasului Şipka a fost crucială pentru eliberarea Bulgariei. În etapa finală a bătăliei, forțele bulgărești, cu muniția epuizată, au aruncat cu pietre și cu trupurile camarazilor lor căzuți pentru a respinge atacurile otomane.[32]

De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598) și a Doua Răscoală de la Tărnovo (1686), precum și răscoala lui Kărpoș (1689).[29] În secolul al XVIII-lea, Epoca Iluminismului din Europa Occidentală a influențat apariția unei mișcări de renaștere națională a Bulgariei.[29] Ea a restaurat conștiința națională și a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din Aprilie 1876. Până la 30.000 de bulgari au murit în luptele prilejuite de suprimarea revoltei de către otomani. Masacrele au determinat Marile Puteri să intre în acțiune.[33] Ele s-au întrunit la Conferința de la Constantinopol din 1876, dar hotărârile lor au fost respinse sau ignorate de către Imperiul Otoman. Aceasta a permis Imperiului Rus să caute o rezolvare prin forță, fără să riște confruntarea cu celelalte Mari Puteri, așa cum se întâmplase în Războiul Crimeei.[33] În 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar.[34][35]

Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat autonom mult mai mic, cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei, lăsând mari populații bulgărești în afara granițelor noului stat.[34][36] Aceasta a jucat un rol semnificativ în formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului al XX-lea.[37] Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22 septembrie 1908.[38]

Bulgaria independentă modernă[modificare | modificare sursă]

Soldaţi bulgari tăind sârma ghimpată a Antantei și pregătindu-se de înaintare, în Primul Război Mondial

În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani”.[39][40] Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial. După o dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic, Bulgaria s-a găsit din nou în tabăra învinsă ca urmare a alianței sale cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial. În pofida faptului că peste un sfert din populație a luptat în armata sa de 1.200.000 de oameni[41][42] și a obținut câteva victorii importante la Doiran și Monastir, țara a capitulat în 1918. Războiul a dus la semnificative pierderi teritoriale, un total de 412.000 de morți, și un val de peste 253.000[43] de refugiați care au pus presiune suplimentare pe economia națională deja ruinată.[44]

Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală autoritară a țarului Boris al III-lea (1918–1943). Bulgaria a intrat în al Doilea Război Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea Barbarossa, salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare naziste.[45] Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au căpătat avânt.[46] După mai multe greve și revolte, în septembrie 1944 Frontul pentru Patrie, dominat de comuniști, a preluat puterea, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la sfârșitul războiului.[47]

Jeliu Jelev, primul președinte al Bulgariei ales democratic[48] împreună cu George H. W. Bush (dreapta) în 1990

Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei, dar abia în 1946 s-a instaurat dictatura partidului unic comunist, proclamându-se republica populară.[49] A devenit o parte a sferei sovietice de influență sub conducerea lui Gheorghi Dimitrov (1946–1949), care a pus bazele unui stat stalinist industrializat forțat. Până la jumătatea anilor 1950, standardele de viață au crescut semnificativ, și represiunea politică s-a redus.[50][51] Economia planificată după model sovietic a suferit câteva reforme restrânse care au apropiat-o puțin de economia de piață sub Todor Jivkov (1954–1989).[52] Fiica sa, Liudmila, a promovat peste hotare arta și cultura bulgară.[53] Într-o încercare de a șterge identitatea minorității turcești, a fost lansată în 1984 o campanie de asimilare. Ca urmare, 300.000 de turci din Bulgaria au emigrat în Turcia.[54][55]

În contextul prăbușirii blocului comunist, la 10 noiembrie 1989, Partidul Comunist Bulgar a renunțat la monopolul politic, Jivkov a demisionat, iar Bulgaria a intrat în tranziția către o democrație parlamentară.[56] Primele alegeri libere din iunie 1990 au fost câștigate de Partidul Socialist Bulgar (BSP, noul nume al Partidului Comunist).[57] O nouă constituție ce aducea un regim democratic parlamentar, cu un președinte slab și un prim ministru responsabil în fața parlamentului a fost adoptată în iulie 1991. Noul sistem nu a îmbunătățit imediat standardele de viață și economia—calitatea vieții și performanțele economice au rămas chiar inferioare celor din comunism, chiar și o vreme după anul 2000.[58] Un pachet de reforme drastice promovat în 1997 a readus creșterea economică, dar nivelul de trai a crescut mai lent.[59] După 2001 situația economică, politică și geopolitică s-a îmbunătățit semnificativ,[60] și Bulgaria a atins nivele mai înalte ale Indicelui Dezvoltării Umane.[61] A devenit membră a NATO în 2004 și a Uniunii Europene în 2007.[62][63]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Imagine indisponibilă Imagine indisponibilă
Stânga: Munții Balcani din centrul Bulgariei
Dreapta: Maslen nos, pe coasta Mării Negre

Bulgaria ocupă o porțiune din estul peninsulei Balcanice, învecinându-se cu cinci țări—cu Grecia și Turcia la sud, cu Macedonia și Serbia la vest si cu România la nord. Frontierele terestre au o lungime totală de 1.808 km, iar coasta Mării Negre are o lungime de 354 km.[64] Suprafața totală a țării este de 110.994 km², ceea ce o clasează pe locul 105 în lume.[65][66] Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25° long. E.[67]

Harta fizică a Bulgariei

Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia Traciei și Munții Rodopi.[64] Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre.[64]

Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții Rodopi către est, munți mai mici dar mai întinși.[64] În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula Balcanică, Musala, la 2.925 m[68] iar cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%.[69] Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și cu debite reduse.[70] Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o lungime de 368 km. Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud.[64]

Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer mediteranean și continental, cu concursul efectului de barieră al munților.[64] Bulgaria de nord are mediile de temperatură cu 1 °C mai mici și cele de precipitații cu 200 mm mai ridicate decât regiunile de la sud de Balcani. Amplitudinile temperaturii variază semnificativ de la zonă la zonă. Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată în țară este de -38,3 °C, în vreme ce cea mai ridicată este de 45,2 °C.[71] Precipitațiile se ridică la 630 mm pe an, și fluctuează de la 500 mm în Dobrogea până la peste 2.500 mm în munți. Masele de aer continental aduc mari cantități de zăpadă iarna.[72]

Acvilele de câmp au în Bulgaria o populație aflată în creștere.[73]

Mediu înconjurător și biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Bulgaria a adoptat protocolul de la Kyoto[74] și a îndeplinit obiectivele acestuia, reducând emisiile de dioxid de carbon între 1990 și 2009 cu 30%.[75] Poluarea fabricilor și uzinelor metalurgice, împreună cu despăduririle continuă să producă mari probleme sănătății populației.[76] Zonele urbane sunt în mod deosebit afectate de producția de energie în termocentrale pe bază de cărbuni și de traficul de automobile,[77][78] în vreme ce utilizarea de pesticide în agricultură, precum și sistemele de epurare învechite din industrie produc poluare extensivă a solului și a apelor cu substanțe chimice și detergenți.[79] Bulgaria este singurul stat membru al UE care nu reciclează deșeurile din orașe,[80] deși o uzină de reciclare a deșeurilor electronice a fost deschisă în iunie 2010.[81] Situația s-a ameliorat în ultimii ani, și mai multe programe finanțate de guvern au fost derulate în tentativa de a reduce nivelul poluării.[79]

Biodiversitatea Bulgariei este conservată în trei parcuri naționale, 11 parcuri naturale[82] și 17 zone propuse să devină rezervații ale biosferei.[83] Aproape 35% din suprafața uscatului este formată din păduri,[84] unde cresc unii dintre cei mai bătrâni copaci din lume, între care se numără Pinul lui Baikușev și stejarul din Granit.[85] Flora cuprinde peste 3.800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol.[86] Fauna este reprezentată în principal de ursul brun și de șacal,[87] în vreme ce râsul și acvila de câmp au populații reduse, dar în creștere.[88]

Politică[modificare | modificare sursă]

Bulgaria este o democrație parlamentară în care puterea executivă stă în mâinile primului ministru.[60] Sistemul politic are trei ramuri—legislativă, executivă și judecătorească, dreptul de vot aparținând cetățenilor în vârstă de cel puțin 18 ani. Alegerile sunt supravegheate de o Comisie Electorală Centrală independentă, din care fac parte reprezentanți ai tuturor marilor partide politice. Partidele trebuie să se înregistreze la comisie înainte de a participa la alegeri naționale.[89] În mod normal, primul ministru ales este șeful partidului care a primit cele mai multe voturi la alegerile legislative.[60]

Grupările politice în parlament și numărul lor de reprezentanți în 2012:[90]

     Coaliția pentru Bulgaria (stânga, 39)

     DPS (Partidul Turcesc, 35)

     Independenți (24)

     GERB (centru-dreapta, 117)

     Coaliția Albastră (centru-dreapta, 14)

     Ataka (extrema dreaptă, 10)

Partidele politice se întrunesc în Adunarea Națională, un parlament unicameral format din 240 de deputați aleși pe mandate de patru ani prin vot direct. Adunarea Națională are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul, de a organiza alegerile prezidențiale, de a alege și a demite primul ministru și ceilalți miniștri, de a declara război, de a desfășura trupe peste hotare, și de a ratifica tratate și acorduri internaționale. Președintele este șeful statului și comandant suprem al forțelor armate, și are autoritatea de a returna legi la Parlament, deși acesta din urmă poate trece peste vetoul președintelui cu o majoritate simplă a tuturor membrilor parlamentului.[60] Boiko Borisov din partidul de centru-dreapta Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB) a devenit prim ministru la 27 iulie 2009,[91] în vreme ce Rosen Plevneliev, susținut de același partid, a fost ales președinte în 2011, după ce a primit 52,5% din voturi în al doilea tur de scrutin în fața adversarului său din Partidul Socialist, Ivailo Kalfin.[92] În 2012, GERB deținea 117 locuri în Adunarea Națională și nu avea aliați politici permanenți, guvernul fiind unul minoritar.[93]

Legislația civilă este una obișnuită.[94] Ramura judecătorească este supravegheată de Ministerul Justiției. Tribunalul Administrativ Suprem și Curtea Supremă de Casație sunt cele mai înalte instanțe de apel și supraveghează aplicarea legii în tribunalele subordonate.[89] Consiliul Suprem Judiciar gestionează sistemul și numește judecătorii. Puterea judecătorească din Bulgaria, împreună cu alte instituții, rămâne una dintre cele mai corupte și ineficiente din Europa.[95][96][97][98]

Aplicarea legii se face de către organizații subordonate Ministerului de Interne.[99] Serviciul Național de Poliție (NPS) combate criminalitatea generală, păstrează ordinea publică și susține operațiunile celorlalte agenții de aplicare a legii.[100] NPS are 27.000 de ofițeri de poliție în secțiunile sale locale și națională.[101] Ministerul de Interne conduce și Serviciul Poliției de Frontieră și Jandarmeria Națională—o ramură specializată în activități antiteroriste, gestiunea crizelor și controlul mulțimilor. Contrainteligența și securitatea națională sunt în sarcina Agenției de Stat pentru Securitate Națională, înființată în 2008.[102]

Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]

Bulgaria este un stat unitar.[103] Din anii 1880, de când țara a căpătat autonomie, numărul unităților administrativ-teritroriale a variat de la șapte la 26.[104] Între 1987 și 1999 structura administrativă a fost alcătuită din nouă regiuni (oblasti, singular oblast). Noua organizare administrativă a fost adoptată în paralel cu descentralizarea economiei.[105] Ea include 27 de regiuni și o regiune metropolitană a capitalei (Sofia-capitala). Toate aceste regiuni își iau numele de la capitala lor. Regiunile sunt împărțite mai departe în 264 comune (obștine).

Comunele sunt conduse de primari, aleși pe patru ani și de consilii locale alese prin vot direct. Bulgaria este un stat deosebit de centralizat, în care Consiliul de Miniștri numește direct guvernatorii regiunilor și în care toate regiunile și comunele sunt puternic dependente de finanțarea de la centru.[89]

Regiuni

Armata și relațiile externe[modificare | modificare sursă]

Bulgaria a devenit membru al Națiunilor Unite în 1955 și din 1966 a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate de trei ori, cel mai recent în 2002–2003.[106] Bulgaria a fost printre țările fondatoare ale OSCE în 1975. A aderat la NATO la 29 martie 2004, a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005,[62][107] și a devenit membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007.[63] Integrarea euro-atlantică a devenit o prioritate pentru Bulgaria după căderea comunismului, deși conducerea comunistă dorea și ea părăsirea Pactului de la Varșovia și aderarea la Comunitățile Europene încă din 1987.[108][109][110] Relațiile Bulgariei cu vecinii sunt în general bune, după 1990. Țara joacă un rol important n promovarea securității regionale.[111] Bulgaria are în funcțiune o colaborare economică și diplomatică tripartită cu România și Grecia,[112] menține relații strânse cu ceilalți membri ai UE, cu Statele Unite și Rusia, și continuă să amelioreze relațiile tradiționale cu China[113] și Vietnam.[114] Procesul HIV din Libia, care a avut loc după încarcerarea mai multor asistente medicale bulgare la Benghazi în 1998, a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Bulgaria, Uniunea Europeană și Libia. A avut ca rezultat eliberarea asistentelor de către guvernul lui Muammar Gaddafi, care în schimb a primit un contract pentru a primi un reactor nuclear și arme din Franța.[115]

Avioane de luptă Mikoyan MiG-29 ale Forțelor Aeriene Bulgare

Bulgaria a găzduit șase avioane KC-135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001, aceasta fiind prima staționare de trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial.[116] Relațiile militare internaționale s-au extins și mai mult în aprilie 2006, când Bulgaria și Statele Unite au semnat un acord de cooperare defensivă privind utilizarea bazelor aeriene de la Bezmer și Graf Ignatievo, poligonul de pregătire Novo Selo și un centru de logistică din Aytos ca centre de pregătire militară comună.[117] În același an, revista Foreign Policy a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu.[118] În total, 756 de militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua[119] și Libia (peste 9.000).[120]

Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate din două brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei.[121]

După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi a scăzut de la 152.000 în 1988[122] până la 32.000 în anii 2000,[123] suplimentat de o forță de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar.[124] Inventarul este în principal de origine sovietică, cum ar fi avioanele de luptă MiG-29, rachetele sol-aer SA-10 Grumble și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune SS-21 Scarab. După 2020, guvernul va cheltui 1,4 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor noi avioane de luptă, sisteme de comunicații și capabilități pentru războiul informatic.[125] Cheltuielile militare totale pe 2009 s-au ridicat la 819 milioane de dolari.[126]

Economie[modificare | modificare sursă]

Bulgaria are o economie de piață industrializată,[127] aflată în zona de venituri medii spre mari,[128] și în care sectorul privat produce peste 80% din PIB.[129] Dintr-o țară predominant agricolă, cu o populație predominant rurală în 1948, până în anii 1980 Bulgaria devenise o economie industrializată, a cărei prioritate principală era cercetarea tehnologică și științifică.[130] Criza economiilor planificate, urmată de pierderea piețelor COMECON în 1990, și apoi de terapia de șoc pentru transformarea într-o economie de piață au avut ca rezultat o scădere abruptă a producției industriale și agricole, care a culminat cu colapsul economic din 1997.[131][132] După 2000, Bulgaria a trecut printr-o perioadă de creștere economică rapidă,[131] deși nivelul veniturilor a rămas unul din cele mai scăzute din UE, salariul mediu brut fiind de 754 leva (386 euro) în martie 2012.[133] Salariile reprezintă, însă, doar jumătate din totalul veniturilor casnice.[134] PIB pe cap de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare se ridica la 44% din media UE în 2010, conform datelor Eurostat,[135] în timp ce costul vieții era 51% din medie.[136] Moneda națională este leva, aflată la curs fix de schimb cu euro, la o rată de 1,95583 levа pentru un euro.[137] Bulgaria nu face parte din zona euro și, în ciuda adoptării cursului de schimb fix, unii analiști consideră că adoptarea monedei unice europene se va putea face abia după 2015.[138]

Rata șomajului a crescut la 12,6% în aprilie 2012 și creșterea PIB a trecut de la 6,2% (2008) la −5,5% (2009) în contextul crizei financiare.[139][140] Criza a avut un impact negativ în principal asupra industriei, producând o scădere cu 10% a producției industriale naționale, o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale neferoase.[141] Creșterea pozitivă a revenit în 2010, ajungând la 0,2%.[140] La sfârșitul lui 2011, investițiile erau însă în scădere și consumul scădea constant din cauza creșterii șomajului.[142]

Corupția rămâne o problemă gravă în țară, ea aflându-se pe locul 86 după indicele percepției corupției iar situația se înrăutățește.[143] În același timp, Bulgaria este pe locul 28 după indicele libertății economice în lume,[144] are cele mai scăzute impozite pe venit pentru persoane și pentru firme din Uniunea Europeană,[145] și a doua cea mai mică datorie publică din statele-membre, cu 16,3% din PIB în 2011.[146] În 2011, PIB (PPC) a fost estimat la 101 miliarde de dolari, cu 13.597 de dolari pe cap de locuitor.[147] Sofia și regiunea de dezvoltare Iugozapaden constituie cea mai bine dezvoltată parte a țării, cu un PIB (PPC) pe cap de locuitor de 24.647 în 2009.[148] Sectorul serviciilor constituie 64,6% din PIB, urmat de industrie cu 30,1% și agricultură cu 5,3%.[149] Forța de muncă se ridica la 2,5 milioane de persoane.[150] Bulgaria este beneficiar net de fonduri europene, în 2009 primind 589 million euro.[151]

Bulgaria (portocaliu) şi cei mai mari parteneri de export după pondere în totalul exporturilor

Zăcămintele locale de fier, cupru, cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul producător intern.[152] Între principalele industrii se numără extracția metalelor și mineralelor, industria chimică, de mașini industriale și componente de vehicule,[153] rafinarea petrolului[154] și producția de oțel.[155] Mineritul și industriile asociate dețin 120.000 de angajați și produc circa 5% din PIB.[156] Țara este al patrulea producător de aur din Europa și al șaselea producător de cărbune.[156][157] Aproape toate produsele de export ale Bulgariei sunt produse industriale, cum ar fi produsele din petrol ($2,24 miliarde), cupru ($1,59 miliarde), medicamente ($493 milioane) și echipament militar ($358 milioane).[158][159]

În contrast cu sectorul industrial, agricultura a scăzut în ultimii 10 ani. Producția din 2008 se ridica la doar 66% din cea dintre 1999 și 2001,[159] în vreme ce producția de cereale și legume a scăzut cu aproape 40% după 1990.[160] Bulgaria rămâne însă exportator net de produse agricole, circa două treimi din exporturile sale mergând către țări din OECD.[161] Țara este cel mai mare producător din lume de uleiuri și esențe pentru parfumuri, cum ar fi uleiul de levănțică și cel de trandafir.[116][162] În 2007 a fost lansat un program guvernamental pe cinci ani de modernizare și dezvoltare, cu scopul de a întări sectorul agricol cu investiții totale de 3,2 miliarde de euro.[163]

În ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinație turistică atractivă, având unele dintre cele mai ieftine stațiuni din Europa și unele din ultimele plaje neacaparate de industria turistică.[164][165] Lonely Planet a plasat Bulgaria în primele 10 destinații de călătorie pentru 2011.[166] Peste 40% dintre cei 9.000.000 de turiști care vizitează țara anual sunt greci, români și germani.[167] Între principalele destinații turistice se numără capitala Sofia, orașul medieval Veliko Tărnovo,[168] stațiunile de pe litoral Nisipurile de Aur și Sunny Beach, precum și stațiunile montane Bansko, Pamporovo și Boroveț.

Știință și tehnologie[modificare | modificare sursă]

Supercalculatorul Centrului Naţional de Aplicaţii în Supercomputing

Bulgaria are unul din cele mai mici bugete științifice din Europa, cu 0,25 din PIB în 2010.[169][170] Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de înaltă calificare științifică să părăsească țara.[171] Ca urmare, Bulgaria are un nivel redus de inovație, competitivitate și exporturi de valoare adăugată mare.[172][173]

Academia Bulgară de Științe este principala instituție științifică, și ea este angajatorul majorității cercetătorilor bulgari în multiplele sale ramuri. Principalele arii de cercetare și dezvoltare sunt energia, nanotehnologia, arheologia și medicina.[169] Bulgaria a devenit a șasea țară din lume care a trimis un astronaut în spațiu, odată cu zborul lui Gheorghi Ivanov cu misiunea Soiuz 33 în 1979. Țara a derulat propriile experimente în diferite misiuni, cum ar fi RADOM-7[174] dozimetrele de pe Stația Spațială Internațională și de pe Chandrayaan-1, precum și serele spațiale (dezvoltate de bulgari) de pe stația spațială Mir.[175][176] În 2011 guvernul a anunțat planuri pentru reînceperea programului spațial producând un nou microsatelit și aderând la Agenția Spațială Europeană.[177]

În anii 1980, Bulgaria devenise un „Silicon Valley al Blocului Estic” datorită exporturilor masive de tehnologie de calcul în țările CAER.[178] Țara s-a clasat a treia în lume în 2011 după numărul total de specialiști în IT&C, depășind țări cu populații mult superioare,[179] și operează singurul supercalculator din Balcani, un IBM Blue Gene/P la Centrul Național pentru Aplicații în domeniul Supercomputingului.[180][181]

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Autostrada Trakia, una din autostrăzile Bulgariei

Deși are relativ puține rezerve de combustibili fosili, sectorul energetic bine dezvoltat din Bulgaria, împreună cu așezarea geografică strategică fac din ea un important nod energetic european.[182] Aproape 34% din energia electrică se produce în centrala nucleară de la Kozlodui[183] și opinia publică susține ferm dezvoltarea energiei nucleare.[184] Expansiunea rapidă a surselor de energei alternative, cum ar fi centralele solare și eoliene[185] fac din Bulgaria un producător de energie cu una dintre cele mai mari rate de creștere din lume.[186] Țara țintește către producerea a 16% din electricitate din surse regenerabile înainte de 2020.[187]

Rețeaua națională de drumuri are o lungime totală de 40.231 km,[188] dintre care 39.587 km sunt pavate, dar aproape jumătate din ele se încadrează în cea mai joasă categorie internațională pentru astfel de drumuri.[189] Căile ferate sunt un important mijloc de transport al mărfurilor, deși utilizarea șoselelor în transportul de mărfuri este în creștere. Bulgaria are 6.238 km de cale ferată[189] dintre care 461 km de cale ferată de mare viteză sunt în construcție, trebuind să fie terminați în 2013.[190][191][192] Există legături feroviare cu România, Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg.[193] Sofia și Plovdiv sunt principalele centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi maritime.[189] Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei de gaze naturale South Stream.[194]

Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate.[189] Există trei operatori de telefonie mobilă activi în Bulgaria—Mtel, GLOBUL și Vivacom.[195] Numărul de utilizatori ai Internetului a crescut rapid din 2000—de la 430.000, numărul lor a crescut la 1,55 milioane în 2004, și 3,4 milioane (48% rată de penetrare) în 2010.[196] Bulgaria are cea mai rapidă viteză medie de acces la Internet în bandă largă după Coreea de Sud.[197]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Un grup de bulgari în 1926

Conform recensământului din 2011, populația Bulgariei era atunci de 7.364.570 de locuitori, în scădere de la maximul de circa nouă milioane înregistrat în 1989. Bulgaria are scădere demografică de la începutul anilor 1990,[198] când prăbușirea economiei comuniste a determinat circa 937.000 oameni—în majoritate adulți tineri—să emigreze înainte de 2005.[199] Populația continuă să scadă și sporul natural actual este unul dintre cele mai scăzute din lume.[200]

Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 84,8% din populație. Minoritățile turcilor și romilor formează 8,8% și respectiv 4,9%; circa 40 de minorități mai mici compun 0,7 procente, și 0,8 nu s-au declarat membri ai unei etnii.[201] Romii sunt considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior[202] și aproximativ 70.000 din ei sunt implicați în activități ilegale.[203] Traficul de ființe umane este răspândit în rândul romilor din cauza tradiției vânzării mireselor.[204] Programele de integrare a romilor, finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes.[205] Toate grupurile etnice cunosc și folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din populație.[206] Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat.[207][208]

Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea religioasă, dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională”.[209] Majoritatea populației (76%) se identifică drept ortodocși.[206] Biserica Ortodoxă Bulgară este autocefală din 927,[210][211] și are 12 episcopii cu 2.000 de preoți.[212] Alte organizații religioase sunt musulmanii (10%), romano-catolicii (0,8%) și protestanții (1,1%); 0,2% practică alte credințe și 11,8% nu se identifică cu nicio religie.[206]

Biblioteca Universităţii din Sofia, cea mai mare instituție de învățământ superior din Bulgaria

Guvernul estima în 2003 rata alfabetizării la 98,6%, fără diferențe semnificative între sexe. Bulgaria are prin tradiție standarde înalte de educație.[202] Ministerul Educației, Tineretului și Științei finanțează toate instituțiile de educătie publică, stabilește criterii pentru manuale și supraveghează publicarea lor.[213] Statul furnizează educație gratuită în școli de stat, cu excepția învățământului superior.[202] Procesul de educație cuprinde 12 clase, dintre care primele opt sunt primare și IX-XII sunt secundare.[213] Liceele pot fi tehnice, vocaționale, generale sau specializate pe o anumită disciplină, în vreme ce educația universitară constă dintr-un ciclu de licență de 4 ani, urmat de un an de master.[214]

Speranța de viață medie este de 73,6 ani, sub media Uniunii Europene.[215] Cauzele principale de deces sunt similare cu cele din alte țări industrializate, în principal bolile cardiovasculare, cancerul și bolile respiratorii.[216] Bulgaria are un sistem medical universal finanțat prin impozite și contribuții la fondul de sănătate.[216] Fondul Național de Asigurări de Sănătate (NHIF) finanțează o porțiune din ce în ce mai mare din serviciile medicale primare. Cheltuielile cu sănătatea din bugetul național se ridică la 4,3% între 2002 și 2004, iar Fondul a contribuit la peste 60% din cheltuielile anuale ale sistemului.[217] Bugetul sănătății s-a ridicat în 2010 la 4,2% din PIB, sau circa 1,3 miliarde de euro.[218] Numărul medicilor este peste media UE, cu 181 medici la 100.000 de locuitori,[219] deși este o penurie acută de asistente medicale și de personal auxiliar, iar calitatea spitalelor este redusă.[220]

Majoritatea bulgarilor (72,5%) locuiesc în mediul urban.[221] Bulgaria are cea mai mare rată de proprietate asupra locuințelor din lume: circa 97% din populație trăiește în propria locuință sau în locuința ocupată de proprietar.[222] Există și o rată mare de deținere de aparate electrice casnice, cum ar fi televizoarele (97,9 din locuințe), frigidere (93,3%) și telefoane (90,6%), și rate relativ mari pentru calculatoare (42,9%) și automobile (41,9%). Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste 1.200.000 de locuitori.[223][224]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Cunună de aur tracă la Muzeul Naţional de Istorie

Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave, tracice și bulgare, împreună cu influențe grecești, latine, otomane, persane și celtice.[226][227][228] Urme de cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea.[229][230].

Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul lor total este al treilea din Europa după Italia și Grecia.[231] În 1972 a fost descoperită într-o necropolă lângă Varna cea mai veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme și bijuterii datând din 4.600 î.e.n.[232] Situl a relevat dovezi ale primelor civilizații europene.[116] Alte dovezi de demonstrează apariția culturilor preistorice în Bulgaria sunt Plovdivul, unul dintre cele mai vechi orașe din lume,[233] și prima mănăstire creștină din Europa, înființată în 344 e.n.[234] Nouă obiective istorice și naturale au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO: Călărețul din Madara, mormintele tracice de la Sveștari și Kazanlăk, biserica Boiana, Mănăstirea Rila, Bisericile rupestre de la Ivanovo, Parcul Național Pirin, Rezervația Naturală Srebărna și orașul antic Nesebăr.[235] Nestinarstvo, un dans ritual în jurul focului, de sorginte tracică,[236] este inclus în lista patrimoniului cultural intangibil.[237] Focul este un element esențial în folclorul bulgăresc, fiind folosit pentru a îndepărta spiritele rele și bolile. Folclorul bulgăresc personifică bolile sub forma unor vrăjitoare și conține o gamă largă de creaturi mitice, între care lamea, samodiva (veela) și karakondjul.[238] Unele dintre obiceiurile și ritualurile de izgonire a acestor spirite au supraviețuit și încă se mai practică, așa cum sunt kukeri și survakari.[239] La 1 martie, primăvara este salutată sărbătorind Martenița.[240]

Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo.[241][242][243] Alfabetul chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are originea la școala literară de la Preslav prin secolul al IX-lea.[244] În toate cazurile, progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea[245] După eliberare, literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul. De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov.[246][247] În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a primit Premiul Nobel pentru Literatură.[248].

Ceaslovul, o veche carte tipărită bulgărească în alfabetul chirilic, datând din 1566

Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe occidentale și orientale. Ea conține tonalități și moduri orientale, ortodoxe medievale și europene occidentale.[249] Muzica are un sunet deosebit și folosește o gamă largă de instrumente tradiționale, cum ar fi gadulka (cobză), gaida (cimpoi), cavalul și toba. Una dintre trăsăturile distinctive este timpul ritmic extins, care nu are echivalent în restul muzicii europene.[116] Corul vocal de femei al Televiziunii Bulgare este cel mai cunoscut ansamblu de muzică populară din țară, și a primit un premiu Grammy în 1990.[250] Compoziția muzicală scrisă din Bulgaria datează din Evul Mediu timpuriu, cu lucrările lui Ioan Kukuzel (c. 1280–1360).[251] Muzica clasică, de operă și balet sunt reprezentate de compozitorii Emanuil Manolov, Pancio Vladigherov și Gheorghi Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov.[252][253][254][255] Interpreții bulgari au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo) și jazz (Milcio Leviev).

Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de școala artistică de la Tărnovo.[256] Vladimir Dimitrov, Nikolai Diulgheroff și Christo sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari.[245] Industria cinematografică este însă mai slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de lung-metraj și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și cotidienele Dneven Trud și 24 Ceasa.[257]

Echipa olimpică a Bulgariei la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2010

Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică influență turcească și grecească.[258] Printre cele mai importante produse culinare locale se numără iaurtul, lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente și alte feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de carne se află sub media europeană, fiind preferate diverse salate.[258] Rachiul este băutura alcoolică tradițională din fructe, consumată în Bulgaria încă din secolul al XIV-lea.[259] Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru soiurile traminer, muscat și mavrud, din care se produc până la 200.000 de tone anual.[260][261] Înainte de 1989, Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin.[262]

Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte, haltere, box, gimnastică și tenis.[263] Țara are una din cele mai bune echipe de volei din lume, pe locul șase mondial conform clasamentului FIVB pe 2011.[264] Fotbalul este de departe cel mai popular sport.[263] Între fotbaliștii bulgari celebri se numără atacantul lui Manchester United Dimităr Berbatov, precum și Hristo Stoicikov, de două ori câștigător al Ghetei de Aur și cel mai de succes jucător bulgar din toate timpurile.[265] Între cluburile de fotbal de prim rang se numără ȚSKA Sofia[266][267] și Levski Sofia. Cea mai bună performanță a naționalei la campionatele mondiale a fost obținută în SUA (1994), când a eliminat consecutiv Mexicul și Germania, obținând locul al patrulea.[263] Bulgaria participă la Jocurile Olimpice încă de la prima ediție de la Atena 1896, când a fost reprezentată de Charles Champaud.[268] În total, Bulgaria a câștigat până în 2008 (inclusiv) 218 medalii: 52 de aur, 86 de argint și 80 de bronz,[269] ceea ce o plasează pe locul 24 în clasamentul tuturor timpurilor.

Patrimoniul mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

UNESCO a inclus pe lista patrimoniului mondial următoarele locuri din Bulgaria:[270]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (2009). „Development of metallurgy in Eurasia [Dezvoltarea metalurgiei în Eurasia]” (în engleză). Department of Prehistory and Europe, British Museum. pp. 1015. http://britishmuseum.academia.edu/BenjaminRoberts/Papers/340888/Development_of_metallurgy_in_Eurasia. Accesat la 8 iunie 2012. „In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a short-lived one.” 
  2. ^ Sigfried J. de Laet, ed (1996) (în engleză). History of Humanity: From the Third Millenium to the Seventh Century BC [Istoria omenirii: din mileniul al III-lea până în secolul al VII-lea î.e.n.]. UNESCO / Routledge. p. 99. ISBN 9789231028113. http://books.google.bg/books?id=BnY0KYbJC6wC&pg=PA97&dq=history+of+metallurgy+bulgaria&hl=en&sa=X&ei=K-PRT-X7Be3Q4QSM-PmWAw&redir_esc=y#v=onepage&q=bulgaria&f=false. Accesat la 8 iunie 2012. „The first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the Black Sea in Bulgaria...” 
  3. ^ Milisauskas, Sarunas (74). European Prehistory: A Survey [Preistorie europeană: studiu]. Springer. ISBN 9781441966339. http://books.google.bg/books?id=gcGSn0eVs2oC&pg=PA234&dq=earliest+artifacts+bulgaria+-travel&hl=bg&sa=X&ei=nd_RT7rsLKeA4gSwi4G5Aw&ved=0CDYQ6AEwAQ#v=onepage&q=bulgaria&f=false. Accesat la 8 iunie 2012. „One of the earliest dates for an Aurignacian assemblage is greater than 43,000 BP from Bacho Kiro cave in Bulgaria...” 
  4. ^ a b Early human marks are 'symbols' [Vechi semne umane sunt «simboluri»]” (în engleză). BBC News. 16 martie 2004. http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/3512470.stm. Accesat la 8 iunie 2012. 
  5. ^ Bulgaria entry”. Freedom House. http://www.freedomhouse.org/country/bulgaria. Accesat la 20 martie 2012. 
  6. ^ Slavcev, Vladimir (2004-2005). Monuments of the final phase of Cultures Hamangia and Savia on the territory of Bulgaria. 37–38. pp. 9–20. http://revistapontica.files.wordpress.com/2009/10/pontica-37-38-pag-9-20.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011 
  7. ^ Chapman, John (2000). Fragmentation in Archaeology: People, Places, and Broken Objects. Routledge. p. 239. ISBN 978-0-415-15803-9 
  8. ^ Cultura Gumelnița” (în engleză). Ministerul Culturii din Franța. http://www.culture.gouv.fr/culture/arcnat/harsova/en/dobro3.htm. Accesat la 4 decembrie 2011. „The Necropolis at Varna is an important site in understanding this culture.” 
  9. ^ Bulgar (people)”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84067/Bulgar. Accesat la 24 mai 2012. 
  10. ^ Nagle, D. Brendan (2006). Readings in Greek History: Sources and Interpretations. Oxford University Press. p. 230. ISBN 0-19-517825-4. „However, one of the Thracian tribes, the Odrysians, succeeded in unifying the Thracians and creating a powerful state” 
  11. ^ Hornblower, Simon (2003). The Oxford Classical Dictionary. Oxford University Press. p. 1515. ISBN 0-19-860641-9. „Shortly afterwards the first King of the Odrysae, Teres attempted to carve an empire out of the territory occupied by the Thracian tribes (Thuc.2.29 and his sovereignty extended as far as the Euxine and the Hellespont)” 
  12. ^ a b c d e James David Bourchier (1911). „History of Bulgaria”. Encyclopædia Britannica 1911. https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclopædia_Britannica/Bulgaria/History. Accesat la 9 decembrie 2011. .
  13. ^ Zlatarski, Vasil (1938) (în bulgară). History of the First Bulgarian Empire. Period of Hunnic-Bulgarian domination (679-852). p. 188. http://www.kroraina.com/knigi/vz1a/vz1a_a_1.html. Accesat la 23 mai 2012 
  14. ^ Runciman, Steven (1930). История на Първото българско Царство. I. Епоха на хуно-българското надмощие (679—852) [Istoria Primului Imperiu Bulgar]. G. Bell and Sons. p. 26 
  15. ^ Ivanov, Lyubomir (2007). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES. Bulgarian Academy of Sciences. p. 4. http://en.wikisource.org/wiki/Essential_History_of_Bulgaria_in_Seven_Pages. Accesat la 20 decembrie 2011 
  16. ^ Teofan Confesorul (1883). C. de Boor. ed (în greacă). Theophanis chronographia. 1 (ed. Teubner). pp. 25–30. „φασί δε τινές ότι και ανθρώπους τεθνεώτας και την εαυτών κόπρον εις τα κλίβανα βάλλοντες και ζυμούντες ήσθιον. ενέσκηψε δε εις αυτούς και λοιμική νόσος και αναρίθμητα πλήθη εξ αυτών ώλεσεν. συνήψε δε προς αυτούς πόλεμον και τον των Βουλγάρων έθνος, και, ως φασίν οι ακριβώς επιστάμενοι, [ότι] κβ χιλάδας Αράβων κατέσφαξαν.” 
  17. ^ Krum (Bulgar khan)”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/323896/Krum. Accesat la 23 decembrie 2011. 
  18. ^ a b Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42725/The-spread-of-Christianity. Accesat la 4 decembrie 2011. „Under Simeon’s successors Bulgaria was beset by internal dissension provoked by the spread of Bogomilism (a dualist religious sect) and by assaults from Magyars, Pechenegs, the Rus, and Byzantines.” 
  19. ^ Fine, John V.A. (1991). The Early Medieval Balkans: A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century. University of Michigan Press. pp. 144–148. ISBN 978-0-472-08149-3 
  20. ^ Browning, Robert (1975). Byzantium and Bulgaria. Temple Smith. pp. 194–5. ISBN 0-85117-064-1 
  21. ^ Reign of Simeon I”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42726/Reign-of-Simeon-I?anchor=ref476455. Accesat la 20 ianuarie 2012. 
  22. ^ Samuel”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/eb/article-9065243/Samuel. Accesat la 20 ianuarie 2012. 
  23. ^ Scylitzae, Ioannis (1973). Synopsis Historiarum (ed. Hans Thurn). p. 457. ISBN 978-3-11-002285-8 
  24. ^ Pavlov, Plamen (2005). „ЗАГОВОРИТЕ НА "МАГИСТЪР ПРЕСИАН БЪЛГАРИНА" [Uneltirile «magistrului Presian Bulgarul»]” (în bulgară). Rebeli și aventurieri în Bulgaria medievală. LiterNet. http://www.liternet.bg/publish13/p_pavlov/buntari/zagovorite.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. „Și, în primăvara lui 1018, «partidul capitulării» a ieșit câștigător și Vasile al II-lea a intrat liber în capitala Bulgariei, Ohrid.” 
  25. ^ Cameron, Averil (2006). The Byzantines. Blackwell Publishing. p. 170. ISBN 978-1-4051-9833-2 
  26. ^ Bulgaria – Second Bulgarian Empire”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42727/The-second-Bulgarian-empire?anchor=ref476458. Accesat la 31 martie 2012. 
  27. ^ Ivanov, Lyubomir (2007). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES. Academia Bulgară de Științe. p. 4. http://en.wikisource.org/wiki/Essential_History_of_Bulgaria_in_Seven_Pages. Accesat la 20 decembrie 2011. „The capital Tarnovo became a political, economic, cultural and religious center seen as ‘the Third Rome’ in contrast to Constantinople’s decline after the Byzantine heartland in Asia Minor was lost to the Turks during the late 11th century.” 
  28. ^ The Golden Horde”. Library of Congress Mongolia country study. http://www.shsu.edu/~his_ncp/Mongolia.html. Accesat la 4 decembrie 2011. „The Mongols maintained sovereignty over eastern Russia from 1240 to 1480, and they controlled the upper Volga area, the territories of the former Volga Bulghar state, Siberia, the northern Caucasus, Bulgaria (for a time), the Crimea, and Khwarizm” 
  29. ^ a b c d Bulgaria – Ottoman rule”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42728/Ottoman-rule. Accesat la 21 decembrie 2011. „With the capture of a rump Bulgarian kingdom centred at Bdin (Vidin) in 1396, the last remnant of Bulgarian independence disappeared. ... The Bulgarian nobility was destroyed—its members either perished, fled, or accepted Islam and Turkicization—and the peasantry was enserfed to Turkish masters.” 
  30. ^ Jireček, K. J. (1876) (în German). Geschichte der Bulgaren. Nachdr. d. Ausg. Prag. ISBN 3-487-06408-1. http://books.google.com/?id=VBhThVLpc4MC&pg=PA88. Accesat la 20 decembrie 2011 
  31. ^ Schurman, Jacob Gould (2005) [1916]. The Balkan Wars: 1912–1913 (ed. 2). Cosimo. p. 140. ISBN 978-1-59605-176-8. http://books.google.com/books?id=ubNGZQrvxHoC. Accesat la 20 decembrie 2011. „There is historic justice in the circumstance that the Turkish Empire in Europe met its doom at the hands of the Balkan nations themselves. For these nationalities had been completely submerged and even their national consciousness annihilated under centuries of Moslem intolerance, misgovernment, oppression, and cruelty. ... none suffered worse than Bulgaria, which lay nearest to the capital of the Mohammedan conqueror.” 
  32. ^ Reminiscence from Days of Liberation*”. Novinite. 3 martie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=125840. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  33. ^ a b The Final Move to Independence.
  34. ^ a b San Stefano, Berlin and Independence.
  35. ^ Blamires, Cyprian (2006). World Fascism: A historical encyclopedia. ABC-CLIO. p. 107. ISBN 1-57607-941-4. http://books.google.com/?id=nvD2rZSVau4C&pg=PA107&dq=bulgaria+fascist+parties+and+organizations#v=onepage&q=bulgaria%20fascist%20parties%20and%20organizations&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „The "Greater Bulgaria" re-established in March 1878 on the lines of the medieval Bulgarian empire after liberation from Turkish rule did not last long.” 
  36. ^ Timeline: Bulgaria – A chronology of key events”. BBC News. 6 mai 2010. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1061402.stm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  37. ^ Historical Setting.
  38. ^ Crampton, R.J. (2007). Bulgaria. Oxford University Press. p. 174. ISBN 978-0-19-954158-4 
  39. ^ Dillon, Emile Joseph (1 februarie 1920) [1920]. „XV”. The Inside Story of the Peace Conference. Harper. ISBN 978-3-8424-7594-6. http://www.mirrorservice.org/sites/ftp.ibiblio.org/pub/docs/books/gutenberg/1/4/4/7/14477/14477-h/14477-h.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. „The territorial changes which the Prussia of the Balkans was condemned to undergo are neither very considerable nor unjust.” 
  40. ^ Pinon, Rene (1913) (în franceză). L'Europe et la Jeune Turquie: les aspects nouveaux de la question d'Orient. Perrin et cie. ISBN 978-1-144-41381-9 (Nabu Press Edition). http://books.google.com/?id=xL9DAAAAYAAJ&q=prusse+des+balkans&dq=prusse+des+balkans. Accesat la 20 decembrie 2011. „On a dit souvent de la Bulgarie qu'elle est la Prusse des Balkans” 
  41. ^ Tucker, Spencer C; Wood, Laura (1996). The European Powers in the First World War: An Encyclopedia. Taylor & Francis. p. 173. ISBN 0815303998. http://books.google.bg/books?id=EHI3PCjDtsUC&pg=PA172&dq=Direct+and+Indirect+Costs+of+the+Great+World+War&hl=bg&cd=5&redir_esc=y#v=onepage&q=Direct%20and%20Indirect%20Costs%20of%20the%20Great%20World%20War&f=false 
  42. ^ Broadberry, Stephen; Klein, Alexander (8 februarie 2008). „Aggregate and Per Capita GDP in Europe, 1870–2000: Continental, Regional and National Data with Changing Boundaries”. Department of Economics at the University of Warwick, Coventry. p. 18. http://www.cepr.org/meets/wkcn/1/1699/papers/Broadberry_Klein.pdf. Accesat la 24 mai 2012. 
  43. ^ Mintchev, Vesselin (1 octombrie 1999). „External Migration in Bulgaria”. South-East Europe Review (3/99): 124. http://www.ceeol.com/aspx/getdocument.aspx?logid=5&id=473FBAEF-623D-4ADA-903A-17241B78BDDB. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  44. ^ Chenoweth, Erica (2010). Rethinking Violence: States and Non-State Actors in Conflict. Belfer Center for Science and International Affairs. p. 129. ISBN 978-0-262-01420-5. http://books.google.bg/books?id=JyD_AmGnu34C&pg=PA129&dq=bulgaria+refugees+economy&hl=en&sa=X&ei=hQJ7T5neBoeH4gSXsNyHBA&redir_esc=y#v=onepage&q=bulgaria%20refugees%20economy&f=false. „Bulgaria, for example, had a net surplus of refugees and was faced with the daunting task of absorbing thousands of Bulgarian refugees from Greece over a relatively short period. While international loans from the Red Cross and other organizations helped to defray the substantial costs of accommodating surplus populations, it placed a strenuous financial burden on states that were still recovering from the war an experiencing economic downturn as well as political upheaval.” 
  45. ^ Bulgaria in World War II: The Passive Alliance.
  46. ^ Wartime Crisis.
  47. ^ Pavlowitch, Stevan K. (2008). Hitler's new disorder: the Second World War in Yugoslavia. Columbia University Press. pp. 238–240. ISBN 0-231-70050-4. http://books.google.com/?id=R8d2409V9tEC&pg=PA239&dq=puppet++State+in+Macedonia++1944+mihailov. Accesat la 20 decembrie 2011. „When Bulgaria switched sides in September” 
  48. ^ Ivan Vatahov (17 aprilie 2003). „Zhelyu Zhelev – The dissident president”. The Sofia Echo. http://sofiaecho.com/2003/04/17/632148_zhelyu-zhelev-the-dissident-president. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  49. ^ Crampton, R. J. (2005). A concise history of Bulgaria. Cambridge University Press. p. 271. ISBN 0-521-61637-9. http://books.google.com/?id=Ylz4fe7757cC&pg=PA271&dq=referendum+bulgaria+1946#. Accesat la 20 decembrie 2011 
  50. ^ Domestic Policy and Its Results.
  51. ^ After Stalin.
  52. ^ The Economy.
  53. ^ The Political Atmosphere in the 1970s.
  54. ^ Bohlen, Celestine (17 octombrie 1991). „Vote Gives Key Role to Ethnic Turks [Votul dă rol-cheie etnicilor turci]”. The New York Times. http://www.nytimes.com/1991/10/17/world/bulgaria-vote-gives-key-role-to-ethnic-turks.html. Accesat la 20 decembrie 2011. „in 1980s ... the Communist leader, Todor Zhivkov, began a campaign of cultural assimilation that forced ethnic Turks to adopt Slavic names, closed their mosques and prayer houses and suppressed any attempts at protest. One result was the mass exodus of more than 300,000 ethnic Turks to neighboring Turkey in 1989” 
  55. ^ Cracks show in Bulgaria's Muslim ethnic model”. Reuters. 31 mai 2009. http://www.reuters.com/article/2009/06/01/us-bulgaria-muslims-idUSTRE55001C20090601. Accesat la 30 octombrie 2011. 
  56. ^ Government and Politics.
  57. ^ Bulgarian Politicians Discuss First Democratic Elections 20y After”. Novinite. 5 iulie 2010. http://www.novinite.com/view_news.php?id=117822. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  58. ^ Разрушителният български преход [Distrugătoarea tranziție bulgară]” (în bulgară). Le Monde Diplomatique. 1 octombrie 2007. http://bg.mondediplo.com/article181.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  59. ^ World Socialist Web Site (24 iulie 2001). „Ex-King Simeon II named new prime minister of Bulgaria. http://www.wsws.org/articles/2001/jul2001/bulg-j24.shtml. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  60. ^ a b c d Library of Congress 2006, p. 16.
  61. ^ Human Development Index Report”. United Nations. 2005. p. 220. http://hdr.undp.org/en/media/HDR05_complete.pdf. Accesat la 4 decembrie 2011.  Comparație cu 2004 Report, pagina 140, accesat la 4 decembrie 2011.
  62. ^ a b NATO Update: Seven new members join NATO”. NATO. 29 martie 2004. http://www.nato.int/docu/update/2004/03-march/e0329a.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  63. ^ a b Bos, Stefan (1 ianuarie 2007). „Bulgaria, Romania Join European Union”. VOA News (Voice of America). http://www.voanews.com/english/news/a-13-2007-01-01-voa16-66512457.html. Accesat la 2 ianuarie 2009. 
  64. ^ a b c d e f Library of Congress 2006, p. 4.
  65. ^ Penin, Rumen (2007) (în bulgară). Природна география на България. Bulvest 2000. p. 18. ISBN 978-954-18-0546-6 
  66. ^ Countries ranked by area” (în engleză). The World Factbook. Central Intelligence Agency. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2147rank.html?countryName=Bulgaria&countryCode=bu&regionCode=eur&rank=105#bu. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  67. ^ Bulgaria” (în engleză). The World Factbook. Central Intelligence Agency. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/bu.html. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  68. ^ „Мусала” (în bulgară). Българска енциклопедия А-Я. Academia Bulgară de Științe / Trud. 2002. ISBN 954-8104-08-3. OCLC 163361648 
  69. ^ Topography.
  70. ^ Doncev, D. (2004) (în bulgară). Geografia Bulgariei. Ciela. p. 68. ISBN 954-649-717-7 
  71. ^ Extreme temperature records worldwide [Temperaturi extreme în toată lumea]”. MeteorologyClimate. http://www.meteorologyclimate.com/extreme-temperature-records.htm. Accesat la 17 aprilie 2012. 
  72. ^ Climate.
  73. ^ Bulgarian NGO to Track 5 Imperial Eagles by Satellite”. Novinite. 9 iulie 2010. http://www.novinite.com/view_news.php?id=117950. Accesat la 22 decembrie 2011. 
  74. ^ Kyoto Protocol Status of Ratification (pdf)” (în engleză) (PDF). http://unfccc.int/files/essential_background/kyoto_protocol/status_of_ratification/application/pdf/kpstats.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  75. ^ Bulgaria Achieves Kyoto Protocol Targets – IWR Report” (în engleză). Novinite. 11 august 2009. http://www.novinite.com/view_news.php?id=106682. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  76. ^ Kanev, Petar (2009). „България от Космоса: сеч, пожари, бетон... и надежда” (în bulgară). *8* Magazine (Klub 8) (2). 
  77. ^ High Air Pollution to Close Downtown Sofia”. Novinite. 14 ianuarie 2008. http://www.novinite.com/view_news.php?id=89367. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  78. ^ Bulgaria's Sofia, Plovdiv Suffer Worst Air Pollution in Europe [Sofia și Plovdiv din Bulgaria au cel mai poluat aer din Europa]”. Novinite. 23 iunie 2010. http://www.novinite.com/view_news.php?id=117439. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  79. ^ a b Bulgaria's quest to meet the environmental acquis [Încercarea Bulgariei de a adopta aquisul comunitar pe mediu]” (în engleză). European Stability Initiative. 10 decembrie 2008. http://www.esiweb.org/index.php?lang=en&id=379. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  80. ^ Municipal waste recycling 1995–2008 (1000 tonnes)” (în engleză). Eurostat. 2008. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/waste/documents/Municipal_%20waste_%20recycled_1000t_%20update_%20website1801101.mht. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  81. ^ The first factory for recycling of electronic appliances now works”. Dnevnik. 28 iunie 2010. http://www.dnevnik.bg/pazari/2010/06/28/924505_purviiat_zavod_za_reciklirane_na_elektrouredi_veche/?ref=rss. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  82. ^ Бъдещето на природните паркове в България и техните администрации [Viitorul parcurilor naturale din Bulgaria și al administrațiilor lor]” (în bulgară). Revista Gora. iunie 2010. http://www.gorabg-magazine.info/bg/index.php?option=com_content&view=article&id=14&showall=1. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  83. ^ Ще има ли България биосферни резервати? [Va avea Bulgaria vreo rezervație a biosferei?]” (în bulgară). Revista Gora. mai 2007. http://www.gorabg-magazine.info/old/biosferni_rezerv_05_07.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  84. ^ Bulgaria – Environmental Summary, UNData, United Nations” (în engleză). Națiunile Unite. http://data.un.org/CountryProfile.aspx?crName=Bulgaria#Environment. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  85. ^ «Живата вечност» разказва за вековния дъб в село Гранит [«Eternitatea vie" vorbește despre stejarul secular din satul Granit]” (în bulgară). Obștina Stara Zagora. http://www.sz.government.bg/pressmsg.php?id=1776. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  86. ^ Характеристика на флората и растителността на България [Caracteristicile florei și vegetației din Bulgaria]” (în bulgară). Fundația Bulgaro-Elvețiană pentru Protecția Biodiversității. http://www.flora.biodiversity.bg/bg_flora_fr.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  87. ^ Conservation Action Plan for the golden jackal [Plan de acțiune pentru conservarea șacalului auriu]” (în engleză). WWF. aprilie 2004. http://www.lcie.org/Docs/Action%20Plans/Greece%20Golden%20Jackal%20Action%20Plan%202004.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. „An estimate for Bulgarian jackal population in the early ‘90s was put at up to 5000 individuals (Demeter & Spassov 1993). The jackal population in Bulgaria increased till 1994 and since then it seems to have been stabilized (Spassov pers. comm.).” 
  88. ^ Голямото завръщане на риса в България [Marea întoarcere a râsului în Bulgaria]” (în bulgară). BirdsOfEurope. 23 mai 2009. http://www.birdsofeurope.org/news.php?pageNum_News=1&totalRows_News=2424&l=bg&id=859. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  89. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 17.
  90. ^ Parliamentary groups”. National Assembly of Bulgaria. http://www.parliament.bg/en/parliamentarygroups. Accesat la 1 iunie 2012. 
  91. ^ Boyko Borisov, Prime Minister of Bulgaria”. SE Times. 2009. http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/infoCountryPage/setimes/resource_centre/bios/borisov_boyko?country=Bulgaria. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  92. ^ Gabriel Hershman (31 octombrie 2011). „President-elect Plevneliev's final margin of victory closer than predicted”. The Sofia Echo. http://thesofiaecho.com/2011/10/31/1192360_president-elect-plevnelievs-final-margin-of-victory-closer-than-predicted. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  93. ^ Bulgarian Cabinet Faces No-Confidence Vote Over Atomic Plant”. Bloomberg Businessweek. 6 aprilie 2012. http://www.businessweek.com/news/2012-04-06/bulgarian-cabinet-faces-no-confidence-vote-over-atomic-plant. Accesat la 1 iunie 2012. 
  94. ^ The Bulgarian Legal System and Legal Research”. Hauser Global Law School Program. 1 august 2006. http://www.nyulawglobal.org/globalex/Bulgaria.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  95. ^ Съдебната ни система – първенец по корупция” (în bulgară). News.bg. 3 iunie 2010. http://news.ibox.bg/news/id_837429474. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  96. ^ Brunwasser, Matthew (5 noiembrie 2006). „Questions arise again about Bulgaria's legal system”. The New York Times. http://www.nytimes.com/2006/12/05/world/europe/05iht-bulgaria.3792672.html?_r=1. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  97. ^ Transparency International report: Bulgaria perceived as EU’s most corrupt country”. Postul național de radio bulgar. 1 decembrie 2012. http://bnr.bg/sites/en/News_eng/Pages/en0112_B2.aspx. Accesat la 23 mai 2012. 
  98. ^ Bulgaria Sets Up Anti-Corruption Unit; Security Chief Steps Down”. Bloomberg. 17 februarie 2011. http://www.bloomberg.com/news/2011-02-17/bulgaria-sets-up-anti-corruption-unit-security-chief-steps-down.html. Accesat la 23 mai 2012. 
  99. ^ Interpol. „Interpol entry on Bulgaria”. Interpol. Arhivat din original la 3 august 2012. https://archive.is/qlZZ. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  100. ^ National Police Service”. Ministerul de Interne din Bulgaria. http://www.mvr.bg/en/AboutUs/StructuralUnits/National+MoI+Services/Police/default.htm. Accesat la 25 mai 2012. 
  101. ^ Ghirghinova, Galina (19 ianuarie 2010). „Официално: Близо 27 хиляди са полицаите в България [Oficial: Polițiștii din Bulgaria sunt aproape 27,000]” (în bulgară). Vsekiden. http://www.vsekiden.com/63922. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  102. ^ Website-ul Agenției de Stat pentru Securitate Națională”. Agenției de Stat pentru Securitate Națională. http://www.dans.bg/. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  103. ^ LOCAL STRUCTURES IN BULGARIA”. Consiliul Comunelor și Regiunilor Europene. http://www.ccre.org/en/membres/Bulgarie.htm. Accesat la 11 aprilie 2012. 
  104. ^ Historical development of the administrative and territorial division of the Republic of Bulgaria” (în Bulgarian). Ministry of Regional Development. http://www.mrrb.government.bg/index.php?do=atums&id=5&lang=bg&type=69. Accesat la 26 decembrie 2011. 
  105. ^ The oblasts in Bulgaria. Portraits”. Ministry of Regional Development. http://www.mrrb.government.bg/index.php?lang=bg&do=atums&type=71&id=13. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  106. ^ The United Nations Security Council”. The Green Papers Worldwide. http://www.thegreenpapers.com/ww/UNSecurityCouncil.phtml. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  107. ^ European Commission Enlargement Archives: Treaty of Accession of Bulgaria and Romania”. European Commission. 25 aprilie 2005. http://ec.europa.eu/enlargement/archives/enlargement_process/future_prospects/negotiations/eu10_bulgaria_romania/treaty_2005_en.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  108. ^ Бай Тошо мислил да вкара България в ЕС [Visul lui Todor Jivkov — Bulgaria în CE în '87]” (în bulgară). Dnes.bg. 15 august 2008. http://www.dnes.bg/obshtestvo/2008/08/15/bai-toshoviiat-blian-bylgariia-v-es-prez-039-87.55776. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  109. ^ Бай Тошовият блян - България в ЕС през '87 [Todor Jivkov dorea ca Bulgaria să adere la CE]” (în bulgară). Vsekiden. 3 septembrie 2008. http://www.vsekiden.com/37787/%D0%B1%D0%B0%D0%B9-%D1%82%D0%BE%D1%88%D0%BE-%D0%BC%D0%B8%D1%81%D0%BB%D0%B8%D0%BB-%D0%B4%D0%B0-%D0%B2%D0%BA%D0%B0%D1%80%D0%B0-%D0%B1%D1%8A%D0%BB%D0%B3%D0%B0%D1%80%D0%B8%D1%8F-%D0%B2-%D0%B5%D1%81/. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  110. ^ "Дойче веле": Тодор Живков искал България да стане член на ЕС ["Deutsche Welle": Todor Jivkov dorea ca Bulgaria să intre în CE]” (în bulgară). Vesti. 3 septembrie 2008. http://www.vesti.bg/?tid=40&oid=1230064. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  111. ^ Bulgaria Factbook”. Bureau of European and Eurasian Affairs, U.S. Department of State. http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3236.htm. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  112. ^ Bulgaria - relations”. Ministry of Foreign Affairs of Greece. http://www2.mfa.gr/www.mfa.gr/en-US/Policy/Geographic+Regions/South-Eastern+Europe/Balkans/Bilateral+Relations/Bulgaria/. Accesat la 31 martie 2012. 
  113. ^ Bulgaria - Bilateral Relations”. Ministry of Foreign Affairs of the PRC. http://www.fmprc.gov.cn/eng/wjb/zzjg/xos/gjlb/3150/. Accesat la 31 martie 2012. 
  114. ^ Vietnam Thanks Bulgaria for University Graduates”. Novinite. 28 octombrie 2010. http://www.novinite.com/view_news.php?id=121248. Accesat la 31 martie 2012. 
  115. ^ Gaddafi, Sarkozy Involved N-Plant Deal in Rescue of Bulgarian Medics - Report”. Novinite. 30 aprilie 2012. http://novinite.com/view_news.php?id=138920. Accesat la 1 mai 2012. 
  116. ^ a b c d Bulgaria Factbook”. United States Central Command. http://www.centcom.mil/bulgaria/. Accesat la decembrie 2011. 
  117. ^ US, Bulgaria sign defence co-operation agreement”. SE Times. 28 aprilie 2006. http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/features/setimes/features/2006/04/28/feature-01. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  118. ^ The List: The Six Most Important U.S. Military Bases”. Foreign Policy (magazine). mai 2006. http://www.foreignpolicy.com/articles/2006/05/12/the_list_the_six_most_important_us_military_bases. Accesat la 31 martie 2012. 
  119. ^ Arms Sales.
  120. ^ Foreign Affairs in the 1960s and 1970s.
  121. ^ Armed Forces Development Plan”. Ministerul Apărării Bulgariei. 2010. http://www.mod.bg/en/doc/misc/20110207_AFDP_ENG.pdf. Accesat la 31 martie 2012. 
  122. ^ Military Personnel.
  123. ^ Lalov, Nikola (26 mai 2010). „Армията все по-уверено се движи към численост 24 000 [Armata se apropie de numărul de 24.000 de cadre active]” (în bulgară). Mediapool. http://www.mediapool.bg/%D0%B0%D1%80%D0%BC%D0%B8%D1%8F%D1%82%D0%B0-%D0%B2%D1%81%D0%B5-%D0%BF%D0%BE-%D1%83%D0%B2%D0%B5%D1%80%D0%B5%D0%BD%D0%BE-%D1%81%D0%B5-%D0%B4%D0%B2%D0%B8%D0%B6%D0%B8-%D0%BA%D1%8A%D0%BC-%D1%87%D0%B8%D1%81%D0%BB%D0%B5%D0%BD%D0%BE%D1%81%D1%82-24-000-news165678.html. Accesat la 1 noiembrie 2011. 
  124. ^ Hackett, James (2010). The Military Balance 2010. Routledge. pp. 121–123. ISBN 1-85743-557-5 
  125. ^ Bulgaria 2011 review - Defense”. Novinite. 6 ianuarie 2012. http://www.novinite.com/view_news.php?id=135492. Accesat la 31 martie 2012. 
  126. ^ Lista cheltuielilor militare oficiale”. Ministerul Apărării din Bulgaria. http://www.mod.bg/bg/doc/programi/20090227_Budget_MO.pdf. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  127. ^ Alfred Levinson (1994). „Bulgaria's Transition to a Market Economy”. Sofia University. http://www.demokratizatsiya.org/bin/pdf/DEM%2003-1%20Levinson.PDF. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  128. ^ World Bank: Data and Statistics: Country Groups”. The World Bank Group. 2008. http://data.worldbank.org/about/country-classifications/country-and-lending-groups. Accesat la 27 iulie 2008. 
  129. ^ Bulgaria Overview”. USAID. 2002. Arhivat din original la 10 iulie 2011. http://web.archive.org/web/20110710020431/http://www.usaid.gov/pubs/cbj2002/ee/bg/. Accesat la 2 noiembrie 2011. 
  130. ^ Bulgaria – Late Communist rule”. Encyclopædia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42756/Late-communist-rule. Accesat la 20 decembrie 2011. „Bulgaria gave the highest priority to scientific and technological advancement and the development of trade skills appropriate to an industrial state. In 1948 approximately 80 percent of the population drew their living from the soil, but by 1988 less than one-fifth of the labour force was engaged in agriculture, with the rest concentrated in industry and the service sector.” 
  131. ^ a b The economies of Bulgaria and Romania [Economiile Bulgariei și României]” (în engleză). Comisia Europeană. ianuarie 2007. http://ec.europa.eu/economy_finance/een/005/article_4326_en.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  132. ^ OECD Economic Surveys. OECD. 1999. p. 24. „The previous 1997 Economic Survey of Bulgaria documented how a combination of difficult initial conditions, delays in structural reforms, ... culminated in the economic crisis of 1996–97.” 
  133. ^ Average monthly wages and salaries in 2012 [Salariile medii în 2012]”. Institutul Național de statistică. http://www.nsi.bg/otrasalen.php?otr=51&a1=2005&a2=2006&a3=2010&a4=2011#cont. Accesat la 11 mai 2012. 
  134. ^ Households Income, Expenditure and Consumption in 2011 [Veniturile, consumul și cheltuielile casnice în 2011]”. Institutul Național de Statistică. 17 aprilie 2012. http://www.nsi.bg/eventen.php?n=1323. Accesat la 17 aprilie 2012. 
  135. ^ GDP per capita in PPS [PIB pe cap de locuitor în termenii PPC]”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tec00114. Accesat la 8 septembrie 2011. 
  136. ^ Price leves in the EU”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-28062011-AP/EN/2-28062011-AP-EN.PDF. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  137. ^ Fixed currency exchange rates”. Bulgarian National Bank. http://www.bnb.bg/Statistics/StExternalSector/StExchangeRates/StERFixed/index.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  138. ^ Bulgaria’s Eurozone accession drifts away [Aderarea Bulgariei la zona euro se îndepărtează]”. Focus. http://www.focus-fen.net/index.php?id=n160657. Accesat la 2 mai 2012. 
  139. ^ Unemployment rate [Rata șomajului]”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1&plugin=1. Accesat la 6 mai 2012. 
  140. ^ a b Real GDP growth rate – volume”. Eurostat. 2011. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do;jsessionid=9ea7974b30dd8549af6fd90a4215b5a4bd09638f55ac.e34SbxiPb3uSb40Lb34LaxqRb30Ne0?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tsieb020. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  141. ^ Economist: financial crisis brewed by U.S. market fundamentalism”. Xinhua. 12 martie 2009. http://news.xinhuanet.com/english/2009-03/12/content_11000486.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  142. ^ Looming Recession to Fuel Further Bulgaria's Jobless Rate [Recesiunea va alimenta rata șomajului în Bulgaria]”. Novinite. 25 aprilie 2012. http://novinite.com/view_news.php?id=138799. Accesat la 1 mai 2012. 
  143. ^ Corruption Perceptions Index: Transparency International”. Transparency International. 5 decembrie 2011. http://cpi.transparency.org/cpi2011/results/. Accesat la 7 mai 2012. 
  144. ^ Economic Freedom of the World rankings”. Fraser Institute. 20 septembrie 2011. http://www.freetheworld.com/2011/reports/world/EFW2011_complete.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  145. ^ Ireland Stays in Bulgaria-Led Club of Low Corporate Taxes, Ups Income Levy”. Novinite. 22 noiembrie 2010. http://www.novinite.com/view_news.php?id=122395. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  146. ^ General government gross debt”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsieb090. Accesat la 25 aprilie 2012. 
  147. ^ Bulgaria”. Fondul Monetar Internațional. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2012/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=95&pr.y=12&sy=2009&ey=2012&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=918&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CLP&grp=0&a=. Accesat la 17 aprilie 2012. 
  148. ^ Regional gross domestic product (PPS per inhabitant), by NUTS 2 regions [Produs intern brut regional (PPC pe cap de locuitor), pe regiune NUTS2]”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tgs00005&plugin=1. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  149. ^ Field listing for GDP composition by sector”. Central Intelligence Agency. 2010. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2012.html#bu. Accesat la 30 martie 2012. 
  150. ^ Labour force rank list”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2095rank.html?countryName=Bulgaria&countryCode=bu&regionCode=eu&rank=100#bu. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  151. ^ Data from different standpoints (absolute, per capita, as proportion of GDP) Nicolaus Heinen (11 mai 2011). „EU net contributor or net recipient: Just a matter of your standpoint? [Contribuitor sau beneficiar net în UE: doar o chestiune de punct de vedere?]” (pdf). Cercetări Deutsche Bank. http://www.dbresearch.com/PROD/DBR_INTERNET_EN-PROD/PROD0000000000273546.pdf. Accesat la 2 mai 2012. 
  152. ^ Resource Base.
  153. ^ Bulgaria Automotive Report”. Economist Intelligence Unit. 11 martie 2011. http://www.eiu.com/index.asp?layout=ib3Article&article_id=1097905494&pubtypeid=1112462496&country_id=1870000187&category_id=775133077&rf=0. Accesat la 20 decembrie 2011. „In particular, offset arrangements linked to the contract of Daimler (Germany) to supply vehicles to the Bulgarian armed forces have been boosting the local automotive parts sector.” 
  154. ^ Industries Field Listing”. Central Intelligence Agency. 2011. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2090.html#bu. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  155. ^ Bulgaria: Selling off steel”. Oxford Business Group. 31 august 2011. http://www.oxfordbusinessgroup.com/economic_updates/bulgaria-selling-steel. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  156. ^ a b Bulgaria's ore exports rise 10% in H1 2011 – industry group”. The Sofia Echo. 18 august 2011. http://thesofiaecho.com/2011/08/18/1141389_bulgarias-ore-exports-rise-10per-cent-in-h1-2011-industry-group. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  157. ^ Total Primary Coal Production (Thousand Short Tons)”. U.S. Energy Information Administration. http://www.eia.gov/cfapps/ipdbproject/iedindex3.cfm?tid=1&pid=7&aid=1&cid=r3,&syid=2006&eyid=2010&unit=TST. Accesat la 15 decembrie 2011. 
  158. ^ Bulgaria's 2010 Arms Exports Amounted to EUR 260 M”. Novinite. 20 iulie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=130431. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  159. ^ a b Bulgaria – Economic Summary, UNData, United Nations”. United Nations. http://data.un.org/CountryProfile.aspx?crName=Bulgaria#Economic. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  160. ^ Bulgaria – Natural conditions, farming traditions and agricultural structures [Bulgaria - condiții naturale, tradiții și structuri agricole]”. Food and Agriculture Organization. Arhivat din original la 28 martie 2008. http://web.archive.org/web/20080328063300/http://www.fao.org/regional/seur/Review/Bulgaria.htm. Accesat la 2 noiembrie 2011. 
  161. ^ Agricultural Policies in non-OECD countries: Monitoring and Evaluation [Politicile agricole în țări ne-OECD: monitorizare și evaluare]”. OECD. 2007. http://www.oecd.org/dataoecd/11/5/40354124.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  162. ^ Bulgarian lavender producers worried about demand drop [Producătorii bulgari de levănțică sunt îngrijorați de scăderea cererii]”. The China Post. 14 iulie 2011. http://www.chinapost.com.tw/business/europe/2011/07/14/309719/Bulgarian-lavender.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  163. ^ Еврокомисията наля 388 млн. лв. по сметките на фонд "Земеделие" [Comisia Europeană a transferat 388 milioane de leva fondului «Agricultura»]” (în bulgară). Dnes.bg. 5 februarie 2010. http://www.dnes.bg/evrointegracia/2010/02/05/evrokomisiiata-nalia-388-mln-lv-po-smetkite-na-fond-zemedelie.85537. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  164. ^ Bulgaria 'cheapest holiday destination' [Bulgaria - «cea mai ieftină destinație turistică»]”. The Sofia Echo. 15 iulie 2011. http://sofiaecho.com/2011/07/15/1124175_bulgaria-cheapest-holiday-destination. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  165. ^ Europe (without the euro) [Europa (fără euro)]”. The Guardian. 20 aprilie 2009. http://www.guardian.co.uk/travel/2009/apr/20/europe-budget-travel-short-haul-cheap. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  166. ^ Lonely Planet’s top 10 countries for 2011 [Primele 10 țări în 2011 la Lonely Planet]”. Lonely Planet. 31 octombrie 2010. http://www.lonelyplanet.com/albania/travel-tips-and-articles/76164#. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  167. ^ Mag Studio – Contemporary and practical approach to design. „Statistics from the Bulgarian Tourism Agency [Statistici ale Agenției Bulgare pentru Turism]”. Agenția Bulgară pentru Turism. http://www.tourism.government.bg/bg/stat.php?menuid=3&id=3. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  168. ^ Bulgarian tourism gets 42M leva boost [Turismul bulgar are parte de o creștere de 42M leva]”. The Sofia Echo. 20 ianuarie 2011. http://sofiaecho.com/2011/01/20/1027936_bulgarian-tourism-gets-42m-leva-boost. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  169. ^ a b Bulgaria Cuts Drastically R & D Spending”. Novinite. 30 iunie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=129794. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  170. ^ Research and development expenditure”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/science_technology_innovation/introduction. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  171. ^ Shopov, V. (2007). „The impact of the European scientific area on the "Brain leaking" problem in the Balkan countries” (în bulgară). Nauka (1). 
  172. ^ Country Profile – Bulgaria”. Innovation Union Competitiveness Report 2011. Comisia Europeană. 2011. http://ec.europa.eu/research/innovation-union/pdf/competitiveness-report/2011/countries/bulgaria.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  173. ^ Bulgaria ranks bottom in meeting EU's Lisbon criteria – World Economic Forum [Bulgaria se află pe ultimul loc la respectarea criteriilor UE de la Lisabona]”. The Sofia Echo. 27 octombrie 2008. http://sofiaecho.com/2008/10/27/664345_bulgaria-ranks-bottom-in-meeting-eus-lisbon-criteria-world-economic-forum. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  174. ^ Radiation Dose Monitor Experiment ( RADOM )”. ISRO. http://www.isro.org/chandrayaan/htmls/radom_bas.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  175. ^ Ivanova, T.N. (ianuarie-aprilie 1998). „Six-month space greenhouse experiments—a step to creation of future biological life support systems”. Space Research Institute. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11541596. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  176. ^ Mișev, Dimităr (2004) (în bulgară). Cercetarea spațială în Bulgaria. Academia Bulgară de Științe (prin editura „Marin Drinov”). p. 162. ISBN 9544309942. „16 iunie 1990: Cercetările de la bordul stației spațiale Mir în cadrul programului Interkosmos au început cu sera spațială SVET dezvoltată de bulgari...” 
  177. ^ Bulgaria Aims at Entering European Space Agency [Bulgaria dorește să adere la ESA]”. Novinite. 20 aprilie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=127497. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  178. ^ IT Services: Rila Establishes Bulgarian Beachhead in UK [Servicii IT: Rila creează un cap de pod bulgăresc în Regatul Unit]”. findarticles.com. 24 iunie 1999. Arhivat din original la 25 mai 2012. http://archive.is/ddiW. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  179. ^ Outsourcing to Bulgaria: Overview of IT Labour Market [Outsourcing în Bulgaria: vedere de ansamblu asupra pieței muncii în domeniul IT]”. GoalEurope. 26 septembrie 2011. http://goaleurope.com/2011/09/26/outsourcing-bulgaria-it-labour-market/. Accesat la 27 aprilie 2012. 
  180. ^ БАН вече разполага със суперкомпютър без аналог на Балканите [BAS are acum singurul supercalculator din Balcani]” (în bulgară). Dnevnik. 29 aprilie 2010. http://www.dnevnik.bg/print/arhiv_za_grada/2008/08/24/541780_ban_veche_razpolaga_sus_superkompjutur_bez_analog_na/. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  181. ^ IBM Supercomputer Boosts Bulgaria's Advance Towards Knowledge-Based Economy [Supercalculatorul IBM accelerează avansul Bulgariei către economia bazată pe cunoaștere]” (în engleză). IBM Press Room. 9 septembrie 2008. http://www-03.ibm.com/press/us/en/pressrelease/25068.wss. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  182. ^ Energy Hub”. Oxford Business Group. 13 octombrie 2008. http://www.oxfordbusinessgroup.com/economic_updates/energy-hub. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  183. ^ Despre centrală” (în bulgară). AETs Kozloduy EAD. http://www.kznpp.org/index.php?lang=bg&p=about_aec&p1=company_profile. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  184. ^ Country profile: Bulgaria”. ENS News (11). 2006. http://www.euronuclear.org/e-news/e-news-11/bulgaria.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  185. ^ EU Energy factsheet about Bulgaria” (PDF). Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/energy/energy_policy/doc/factsheets/mix/mix_bg_en.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  186. ^ Bulgaria set for massive growth in wind power [Bulgaria pregătită pentru creșteri masive ale energiei eoliene]”. European Wind Energy Association. 2010. http://www.ewea.org/index.php?id=60&no_cache=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=1681&tx_ttnews%5BbackPid%5D=1&cHash=1c51ae8e8c. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  187. ^ AES wind farm kicks off in Bulgaria [Parc eolian AES inaugurat în Bulgaria]”. PhysOrg. 6 octombrie 2009. http://www.physorg.com/news174063976.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  188. ^ World rankings by total road length [Clasamentul mondial al țărilor după lungimea rețelei de drumuri]”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2085rank.html?countryName=Bulgaria&countryCode=bu&regionCode=eur&rank=89#bu. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  189. ^ a b c d Library of Congress 2006, p. 14.
  190. ^ Bulgaria to Turkey wiring underway [Cablarea liniei dintre Bulgaria și Turcia a început]” (în engleză). Railway Gazette International. http://www.railwaygazette.com/news/single-view/view/bulgaria-to-turkey-wiring-underway.html. Accesat la 11 mai 2012. 
  191. ^ Божков строи жп “Марица” [Bojkov construiește calea ferată de mare viteză Marița]” (în bulgară). Standart. http://paper.standartnews.com/bg/article.php?d=2011-08-05&article=377091. Accesat la 11 mai 2012. 
  192. ^ Влакът Пловдив - Бургас ще лети с 200 км/ч [Trenul Plovdiv-Burgas va merge cu 200 km/h]” (în bulgară). Snews.bg. http://www.snews.bg/bg/statiya/vlakat-plovdiv-burgas-shte-leti-s-200-km-ch:10592. Accesat la 11 mai 2012. 
  193. ^ Trains in Bulgaria [Trenurile în Bulgaria]” (în engleză). EuRail. http://www.eurail.com/countries/bulgaria/trains-bulgaria. Accesat la 2 mai 2012. 
  194. ^ South Stream's Russian gas for Europe [Gazul rusesc de pe South Stream pentru Europa date=20 ianuarie 2009]”. RIA Novosti. http://en.rian.ru/analysis/20090129/119794780.html. Accesat la 1 mai 2012. 
  195. ^ Bulgaria Opens Tender for Fourth Mobile Operator [Bulgaria deschide oferta pentru un al patrulea operator mobil]”. Novinite. 3 octombrie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=132606. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  196. ^ Bulgaria Internet Usage Stats and Market Report [Rapoarte de piață și statistici de utilizare a Internetului în Bulgaria]”. Internetworldstats.com. 30 iunie 2010. http://www.internetworldstats.com/eu/bg.htm. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  197. ^ The World in 2011 - Facts and Figures [Lumea în 2011 - fapte și cifre]”. International Telecommunication Union. februarie 2012. http://www.itu.int/ITU-D/ict/facts/2011/material/ICTFactsFigures2011.pdf. Accesat la 27 aprilie 2012. 
  198. ^ Will EU Entry Shrink Bulgaria's Population Even More? | Europe | Deutsche Welle | 26.12.2006”. Deutsche Welle. http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,2287183,00.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  199. ^ Roth, Klaus; Lauth Bacas, Jutta (2004) (în engleză). Migration In, From, and to Southeastern Europe [Migrația în, din și către Europa de Sud-Est]. The British Library. http://books.google.bg/books?id=pNSGDpXT4A0C&pg=PA188&dq=bulgaria+emigration+1+million&hl=en&sa=X&ei=Ya1rT56GPIWn4gTX_L2eBg&redir_esc=y#v=onepage&q=bulgaria%20emigration%201%20million&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011 
  200. ^ Country Comparison :: Population growth rate [Comparații între țări: rata de creștere demografică]” (în engleză). Central Intelligence Agency. 2012. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2002rank.html?countryName=Bulgaria&countryCode=bu&regionCode=eur&rank=228#bu. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  201. ^ Recensământul din 2011, p. 4
  202. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 6.
  203. ^ 620 000 000 печелят ромските кланове [Clanurile de romi câștigă 620 de milioane]” (în bulgară). 24 Ceasa. 10 septembrie 2010. http://www.24chasa.bg/Article.asp?ArticleId=606701. Accesat la 1 mai 2012. 
  204. ^ US Department of State 2009 Human Rights Report on Bulgaria [Raportul pe 2009 privind drepturile omului în Bulgaria al Departamentului de Stat al SUA]”. Novinite. 12 martie 2010. http://novinite.com/view_news.php?id=114116. Accesat la 1 mai 2012. „The government also stated that arranged marriages and traditional Romani bride markets constituted trafficking in persons.” 
  205. ^ Bulgarian Roma snub new EU plan for gypsy integration [Romii bulgari critică planul UE de integrare]”. EUbusiness. 21 iunie 2011. http://www.eubusiness.com/news-eu/bulgaria-politics.arz. Accesat la 27 noiembrie 2012. 
  206. ^ a b c Recensământul din 2011, p. 5
  207. ^ Paul Robert Magocsi (1999) (în engleză). Encyclopedia of Canada's peoples [Enciclopedia popoarelor Canadei]. University of Toronto Press. http://www.google.com/search?q=bulgarian+ortgodox+church&btnG=Search+Books&tbm=bks&tbo=1#hl=en&tbo=1&tbm=bks&sclient=psy-ab&q=bulgarian+ortgodox+church+first+slavic+church&oq=bulgarian+ortgodox+church+first+slavic+church&aq=f&aqi=&aql=&gs_l=serp.3...7619l14265l0l15224l22l21l1l0l0l0l214l2823l0j20j1l22l0.frgbld.&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.,cf.osb&fp=cb461d43581491a1&biw=1152&bih=749. Accesat la 4 decenbrie 2011 
  208. ^ James David Bourchier (1911). „Bulgaria – Language”. Encyclopadia Britannica 1911. https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Bulgaria/Language. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  209. ^ The Bulgarian Constitution [Constituția Bulgariei]” (în engleză). Parlamentul Bulgariei. http://www.parliament.bg/en/const. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  210. ^ Kiminas, D. (2009). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC.. p. 15. ISBN 978-1-4344-5876-6. http://books.google.com/?id=QLWqXrW2X-8C&lpg=PA2&dq=927%20recognized%20constantinople%20bulgarian%20patriarch&pg=PA15#v=onepage&q=927&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011 
  211. ^ Carvalho, Joaquim (2007). Religion and power in Europe: conflict and convergence [Religie și putere în Europa: conflict și convergență]. Pisa University Press. p. 257. ISBN 978-88-8492-464-3. http://books.google.com/?id=jR98-Ata0CkC&lpg=PT257&pg=PT274#v=onepage&q=927&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011 
  212. ^ Bulgarian Orthodox Church [Biserica Ortodoxă Bulgară]” (în engleză). Encyclopadia Britannica Online. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84219/Bulgarian-Orthodox-Church. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  213. ^ a b Bulgaria – Educational System—overview”. U.S. University Directory. http://education.stateuniversity.com/pages/210/Bulgaria-EDUCATIONAL-SYSTEM-OVERVIEW.html. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  214. ^ Structure of the Education System in Bulgaria [Structura Sistemului de Educație din Bulgaria]”. Ministry of Education, Youth and Science of Bulgaria. http://www.mon.bg/english/high/system_educ.htm. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  215. ^ Life expectancy at birth rankings”. Central Intelligence Agency. 2011. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2102rank.html?countryName=Bulgaria&countryCode=bu&regionCode=eu&rank=114#bu. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  216. ^ a b Georgieva, Lidia; Salchev, Petko (2007). „Bulgaria Health system review”. Health Systems in Transition (European observatory on health systems and policies) 9 (1): xvi, 12. http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0006/80592/E90023.pdf. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  217. ^ Library of Congress 2006, p. 7.
  218. ^ Education, health, pensions and roads – Budget 2010 priorities [Educația, sănătatea, pensiile și drumurile - prioritățile bugetului pe 2010]” (în Bulgarian). Econ Online Magazine. 28 octombrie 2009. http://www.econ.bg/news/article169819/obrazovanie_zdrave_pensii_i_putishta-prioritetni_v_byudjet_2010. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  219. ^ България е сред страните в ЕС с най-висок коефициент на болници [Bulgaria are unul dintre cele mai mari rate a spitalelor din UE]” (în bulgară). Econ Online Magazine. 17 februarie 2010. http://www.econ.bg/news/article175683/bulgariya_e_sred_stranite_v_es_s_nay-visok_koeficient_na_bolnici. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  220. ^ The Bulgaria 2011 Review: Health and Healthcare [Privire de ansamblu în Bulgaria 2011: sănătatea]” (în engleză). Novinite. 6 ianuarie 2012. http://novinite.com/view_news.php?id=135531. Accesat la 20 ianuarie 2012. 
  221. ^ Recensământul din 2011, p. 3
  222. ^ Renovation of Multi-family Buildings (Bulgaria): Retrofitting for the Future”. Sustainable Energy Europe Awards. http://www.eusew.eu/awards2011-living. Accesat la 12 mai 2012. 
  223. ^ Recensământul din 2011, p. 7
  224. ^ Recensământul din 2011, p. 12
  225. ^ http://www.nsi.bg/EPDOCS/Census2011final.pdf
  226. ^ Bulgaria's Gold Rush [Goana după aur din Bulgaria]” (în engleză). National Geographic Magazine. 1 decembrie 2006. http://ngm.nationalgeographic.com/2006/12/gold-rush/williams-text. Accesat la 22 decembrie 2011. .
  227. ^ Koch, John T. (2006) (în engleză). Celtic culture: A historical encyclopedia [Cultura celtică: o enciclopedie istorică]. ABC-CLIO. p. 156. ISBN 1-85109-440-7. http://books.google.com/?id=f899xH_quaMC&pg=PA156&lpg=PA156&dq=Bulgaria+celtic+culture#v=onepage&q=Bulgaria%20celtic%20culture&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „Their influence in Thrace (roughly modern Bulgaria and European Turkey) is very modest, with only occasional samples of armour and jewellery, but they established a kingdom known as Tylis (alternatively Tyle) on the Thracian coast of the Black Sea.” 
  228. ^ Ó hÓgáin, Dáithí (2002) (în engleză). The Celts: A history [Celții: o istorie]. The Collins Press. p. 50. ISBN 0-85115-923-0. http://books.google.com/?id=-yd1huHoXJwC&pg=PA50&dq=bulgaria+celts#v=onepage&q=bulgaria%20celts&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „This, however, had little effect on the Celts, who within some years reached as far as Bulgaria. There, in 298 BC, a large body of them clashed with Cassander's army on the slopes of Mount Haemos. ... The power of the Thracians had been reduced by the Macedonians, and now much of the area fell into Celtic hands. Many placenames of that area in ancient times bear witness to the presence of Celtic strongholds” 
  229. ^ Ivanov, Lyubomir (2007). ESSENTIAL HISTORY OF BULGARIA IN SEVEN PAGES [Istoria esențială a Bulgariei în șapte pagini]. Bulgarian Academy of Sciences. p. 2. https://en.wikisource.org/wiki/Essential_History_of_Bulgaria_in_Seven_Pages. Accesat la 20 decembrie 2011. „In particular, in the mid-4th century a group of Goths settled in the region of Nikopolis ad Istrum (present Nikyup near Veliko Tarnovo in northern Bulgaria), where their leader Bishop Wulfila (Ulfilas) invented the Gothic alphabet and translated the Holy Bible into Gothic to produce the first book written in Germanic language.” 
  230. ^ Hock, Hans Heinrich; Brian D. Joseph (1996). Language History, Language Change and Language Relationship: an introduction to historical and comparative linguistics. Walter de Gruyter & Co.. p. 49. ISBN 3-11-014784-X. http://books.google.com/?id=oGH-RCW1fzsC&pg=PA49&lpg=PA49&dq=gothic+bible+oldest+germanic#v=onepage&q=gothic%20bible%20oldest%20germanic&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „The oldest extensive text is a Gothic Bible translation produced by the Gothic bishop Wulfilas (meaning 'Little Wolf') in the 4th century” .
  231. ^ Bulgaria's Treasure Hunters and the Lost Rome”. Novinite. 2 iunie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=128889. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  232. ^ Grande, Lance (2009). Gems and gemstones: Timeless natural beauty of the mineral world. The University of Chicago Press. p. 292. ISBN 978-0-226-30511-0. http://books.google.com/?id=RnE9Fa4pbn0C&pg=PA290&dq=varna+necropolis+oldest#v=onepage&q=varna%20necropolis%20oldest&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „The oldest known gold jewelry in the world is from an archaeological site in Varna Necropolis, Bulgaria, and is over 6,000 years old (radiocarbon dated between 4,600BC and 4,200BC).” 
  233. ^ The World's Oldest Cities”. The Daily Telegraph. http://www.telegraph.co.uk/travel/picturegalleries/6242644/The-worlds-oldest-cities.html?image=12. Accesat la 30 martie 2012. 
  234. ^ Șopova, Elena (30 aprilie 2004). „МАНАСТИРЪТ В С. ЗЛАТНА ЛИВАДА - НАЙ-СТАРИЯТ В ЕВРОПА [Mănăstirea din Zlatna Livada - cea mai veche din Europa]” (în bulgară). LiterNet. http://www.liternet.bg/publish10/eshopova/manastiryt.htm. Accesat la 30 martie 2012. 
  235. ^ Bulgaria – Profile” (în engleză). UNESCO World Heritage Centre. http://whc.unesco.org/en/statesparties/bg. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  236. ^ MacDermott, Mercia (1998). Bulgarian Folk Customs. Jessica Kingsley Publishers. p. 226. ISBN 1-85302-485-6. http://books.google.com/?id=gh4IE6toGJMC&pg=PA226&dq=nestinarstvo#v=onepage&q=nestinarstvo&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „While dancing round fires and jumping over fires forms part of many Slav customs, dancing on fire does not, and it is therefore likely that nestinarstvo was inherited by the Bulgarians from the Hellenized Thracians who inhabited the land before them.” 
  237. ^ Nestinarstvo, messages from the past: the Panagyr of Saints Constantine and Helena in the village of Bulgari [Nestinarstvo, mesaje din trecut: panagirul sfinților Constantin și Elena în satul Bulgari]”. UNESCO. http://www.unesco.org/culture/ich/en/RL/00191. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  238. ^ MacDermott, Mercia (1998) (în engleză). Bulgarian Folk Customs [Obiceiuri populare bulgărești]. Jessica Kingsley Publishers. pp. 65-70. ISBN 1-85302-485-6. http://books.google.bg/books?id=gh4IE6toGJMC&pg=PA32&dq=bulgarian+traditions&hl=en&sa=X&ei=jHGhT6O7Ieb44QT1svTjCA&redir_esc=y#v=onepage&q=folklore&f=false 
  239. ^ Creed (2011) (în engleză). Masquerade and Postsocialism: Ritual and Cultural Dispossession in Bulgaria [Mascaradă și postsocialism: deposedare rituală și culturală în Bulgaria]. Indiana University Press. p. 2. ISBN 978-0-253-22261-9. http://books.google.bg/books?id=ilhCTCHKCAQC&pg=PA53&dq=kukeri&hl=bg&sa=X&ei=cnihT7u4D67S4QS5u7SgCQ&ved=0CEoQ6AEwBw#v=onepage&q=kukeri&f=false 
  240. ^ The Martenitsa Story [Povestea Marteniței]”. The Sofia Echo. 29 februarie 2008. http://sofiaecho.com/2008/02/29/653749_reading-room-the-martenitsa-story. Accesat la 2 mai 2012. 
  241. ^ Giatzidis, Emil (2002) (în engleză). An Introduction to post-Communist Bulgaria: Political, economic and social transformation [Introducere în Bulgaria postcomunistă: transformare politică, economică și socială]. Manchester University Press. p. 11. ISBN 0-7190-6094-X. http://books.google.com/?id=MUVgsK_GfxYC&pg=PA11&dq=bulgaria+slavic+culture#v=onepage&q=bulgaria%20slavic%20culture&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „Thus, with its early emphasis on Christian Orthodox scholarship, Bulgaria became the first major centre of Slavic culture” 
  242. ^ Riha, Thomas (1964) (în engleză). Readings in Russian Civilization [Lecturi de civilizație rusească]. University of Chicago press. p. 214. ISBN 0-226-71853-0. http://books.google.com/?id=_Bkddxc600IC&pg=PA214&dq=bulgaria+slavic+culture#v=onepage&q=bulgaria%20slavic%20culture&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „And it was mainly from Bulgaria that a rich supply of literary monuments was transferred to Kiev and other centres.” 
  243. ^ McNeill, William Hardy (1963) (în engleză). The Rise of the West [Creșterea Occidentului]. The University of Chicago Press. p. 49. ISBN 0-226-56141-0. http://books.google.com/?id=_RsPrzrsAvoC&pg=PA449&dq=bulgaria+slavic+culture#v=onepage&q=bulgaria%20slavic%20culture&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „Accordingly, when Bulgaria was converted to Christianity (after 865), bringing massive Slavic-speaking populations within the pale of Christendom, a new literary language, Old Church Slavonic, directly based upon Bulgarian speech, developed for their use.” 
  244. ^ Ertl, Alan W (2008). Toward understanding Europe: A political precis of continental integration [Către înțelegerea Europei: un rezumat politic de integrare continentală]. Universal Publishers, Inc.. p. 436. ISBN 1-59942-983-7. http://books.google.com/?id=X9PGRaZt-zcC&pg=PA436&dq=preslav+school+cyrillic#v=onepage&q=preslav%20school%20cyrillic&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „At the beginning of the 10th century a new alphabet – the Cyrillic alphabet – was developed on the basis of Greek and Glagolitic cursive at the Preslav Literary School.” 
  245. ^ a b Bulgaria – The arts [Bulgaria - artele]”. Encyclopadia Britannica Online. 2011. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42715/The-arts. Accesat la 20 decembrie 2011. „The early impetus of Bulgarian traditions in the arts was cut short by the Ottoman occupation in the 14th century, and many early masterpieces were destroyed. ... the foundations were laid for later artists such as Vladimir Dimitrov, an extremely gifted painter specializing in the rural scenes of his native country ... At the beginning of the 21st century, the best-known contemporary Bulgarian artist was Christo, an environmental sculptor known for wrapping famous structures” 
  246. ^ Bulgaria – The arts [Bulgaria - artele]” (în engleză). Encyclopadia Britannica Online. 2011. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42715/The-arts. Accesat la 20 decembrie 2011. „World classics and modern foreign dramas are typically produced, as well as both modern and traditional Bulgarian plays, including those by Ivan Vazov and poet Peyo Yavorov ... These included poets such as Pencho Slaveykov, Yavorov, and Dimcho Debelyanov ... More recent authors of note include poet Atanas Slavov, Yordan Radichkov, and Blaga Dimitrova.” 
  247. ^ French-Bulgarian Theorist Tzvetan Todorov Wins Top Spanish Award [Teoreticianul franco-bulgar Țvetan Todorov câștigă premiu spaniol important]” (în engleză). Novinite. 18 iunie 2008. http://www.novinite.com/view_news.php?id=94265. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  248. ^ Lorenz, Dagmar C. G. (17 aprilie 2004). „Elias Canetti”. Literary Encyclopedia (The Literary Dictionary Company Limited). ISSN 1747-678X. http://www.litencyc.com/php/speople.php?rec=true&UID=725. Accesat la 20 decembrie 2011. .
  249. ^ Kremenliev, Boris A. (1952) (în engleză). Bulgarian-Macedonian Folk Music [Muzica populară bulgaro-macedoneană]. University of California Press. p. 52. http://books.google.com/?id=wOOfVFJWMLIC&pg=PA52&dq=bulgarian+music#v=onepage&q=bulgarian%20music&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011. „Bulgaria's scales are numerous, and it may be demonstrated that they are a fusion of Eastern and Western influences. ... first, Oriental scales; second, church modes: the osmoglasie ... third, the conventional scales of Western Europe. ... Among the scales which have comes to the Balkans from Asia, the pentatonic is one of the most widely used in Bulgaria. Whether it came from China or Japan, as Dobri Hristov suggests” 
  250. ^ 32nd Grammy Awards Winners [Câștigătorii premiilor Grammy, ediția 32]”. Grammy Awards. http://www.grammy.com/nominees/search?artist=&title=&year=1989&genre=All. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  251. ^ Lang, David Marshall (1976). The Bulgarians: from pagan times to the Ottoman conquest [Bulgarii: din vremurile păgâne până la cucerirea otomană]. Westview Press. p. 145. ISBN 978-0-89158-530-5. „John Kukuzel, the eminent Bulgarian/born reformer of Byzantine music.” 
  252. ^ The 2011/2012 season of the National Opera and Ballet House [Stagiunea 2011-2012 a Operei și Baletului Național]”. Bulgarian National Radio. 25 octombrie 2011. http://bnr.bg/sites/en/Music/Pages/2510The20112012seasonoftOperaand.aspx. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  253. ^ Obituary: Ghena Dimitrova”. The Telegraph. 13 iunie 2005. http://www.telegraph.co.uk/news/obituaries/1491905/Ghena-Dimitrova.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  254. ^ Forbes, Elizabeth (29 iunie 1993). „Obituary: Boris Christoff”. The Independent. http://www.independent.co.uk/news/people/obituary-boris-christoff-1494547.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  255. ^ Kozinn, Allan (29 iunie 1993). „Boris Christoff, Bass, Dies at 79; Esteemed for His Boris Godunov [Boris Hristov a murit la 79 de ani; stimat pentru «Boris Godunov»]” (în engleză). The New York Times. http://www.nytimes.com/1993/06/29/obituaries/boris-christoff-bass-dies-at-79-esteemed-for-his-boris-godunov.html. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  256. ^ Grabar, André (1928) (în franceză). La peinture religiouse en Bulgarie [Pictura religioasă în Bulgaria]. P. Geuthner. p. 95 ASIN: B005ZI4OV8
  257. ^ Media Landscape – Bulgaria [Peisajul media - Bulgaria]”. European Journalism Centre. 5 noiembrie 2010. http://www.ejc.net/media_landscape/article/bulgaria/. Accesat la 2 mai 2012. 
  258. ^ a b Albala, Ken (2011). Food Cultures of the World Encyclopedia [Enciclopedia culturilor culinare ale lumii]. ABC-CLIO. pp. 61, 62. ISBN 978-0-313-37626-9. http://books.google.com/?id=zG1H75z0EYYC&pg=RA3-PA61&dq=bulgaria+slavic+culture#v=onepage&q=bulgaria%20slavic%20culture&f=false. Accesat la 20 decembrie 2011 
  259. ^ Archeological Find Proves Rakia Is Bulgarian Invention [Descoperiri arheologice demonstrează că rakia este o invenție bulgărească]”. Novinite. 10 octombrie 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=132826. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  260. ^ Руснаците купиха 81 милиона литра българско вино [Rușii au cumpărat 81 milioane tone de vin bulgăresc]” (în bulgară). Investor Group BG. http://www.investor.bg/news/article/60913/5.html. Accesat la 15 aprilie 2010. 
  261. ^ The Bulgarian Table, from Sudjuk to Shopska [Masa bulgărească, de la sugiuc la șopska]” (în engleză). Novinite. 4 august 2011. http://novinite.com/view_news.php?id=130835. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  262. ^ Bulgaria Bounces Back” (în engleză). Novinite. 7 februarie 2012. http://www.novinite.com/view_news.php?id=136420. Accesat la 7 februarie 2012. 
  263. ^ a b c Bulgaria- Sport and recreation”. Encyclopadia Britannica Online. 2011. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/84090/Bulgaria/42718/Sport-and-recreation. Accesat la 20 decembrie 2011. „In international sports competition, Bulgarians have excelled in tennis, wrestling, boxing, and gymnastics, but the country’s greatest repute may be in weight lifting. ... Fans of football (soccer), the most popular sport in Bulgaria, were buoyed by the success of the national team in the 1994 World Cup, when it advanced to the semifinal match behind the leadership of forward Hristo Stoichkov. The premier league in Bulgaria has 16 teams, of which four play in Sofia: CSKA, Levski, Slavia, and Lokomotiv.” 
  264. ^ FIVB official rankings as per January 15, 2011”. International Volleyball Federation (FIVB). 15 ianuarie 2011. http://www.fivb.org/en/volleyball/VB_Ranking_M_2011-01.asp. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  265. ^ Hristo Stoichkov – Bulgarian League Ambassador”. Professional Football Against Hunger. http://www.epfl-europeanleagues.com/fao/hristo_stoichkov.htm. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  266. ^ Rankings of A Group”. BgClubs. http://bgclubs.eu/ranking/points. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  267. ^ Ingo Faulhaber. „Best club of 20th century ranking at the official site of the International Federation of Football History and Statistics”. Iffhs.de. http://www.iffhs.de/?a413f0e03790c443e0f40390b41be8b01905fdcdc3bfcdc0aec70aeedb883ccb05ff1d. Accesat la 20 decembrie 2011. 
  268. ^ Athens 1896”. Bulgarian Olympic Committee. http://www.bgolympic.org/fce/index.shtml?s=001&p=0039&n=000001. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  269. ^ Bulgaria”. Website oficial al mișcării olimpice. http://www.olympic.org/bulgaria. Accesat la 4 decembrie 2011. 
  270. ^ Locuri în patrimoniul mondial UNESCO aflate în Bulgaria”. UNESCO. http://whc.unesco.org/en/statesparties/bg. Accesat la 28 iunie 2012. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bulgaria

Oficiale[modificare | modificare sursă]

Altele[modificare | modificare sursă]

Turism[modificare | modificare sursă]