Ethel și Julius Rosenberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ethel și Julius Rosenberg

Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică. Procesul Rosenberg a avut răsunet mare în anii 1950. Cazul Rosenberg continuă să fie controversat și astăzi. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing din statul New York.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Julius Rosenberg s-a născut la 12 mai 1918, iar Ethel Greenglass la 28 septembrie 1915 în New York. Amândoi au aderat în 1936 la Liga Tineretului Comunist din Statele Unite. S-au căsătorit după trei ani. Au avut doi fii, Robert și Michael Rosenberg. După execuția părinților, copiii au fost adoptați de Abel și Anne Meeropol.

Activitatea de spionaj[modificare | modificare sursă]

David Greenglass, fratele lui Ethel Rosenberg, a participat în Los Alamos, New Mexico la Proiectul Manhattan, în cadrul căruia se desfășurau lucrările de dezvoltare a primei bombe atomice din SUA. Informațiile au fost transmise serviciului de contrainformații al armatei sovietice GRU (Glavnoie Razvedîvatelnoie Upravlenie). În 1950, în cadrul proiectul VENONA, a fost demascat, ca spion sovietic, fizicianul atomist Klaus Fuchs, originar din Germania. Ancheta a relevat că la transmiterea de informații către sovietici participau și David Greenglass și soții Rosenberg. (Proiectul VENONA a fost o conlucrare a serviciilor de informații americane și a serviciului britanic MI6 menită să depisteze și descifreze mesajele de la și către serviciile de informații sovietice.)

Procesul[modificare | modificare sursă]

Ethel și Julius Rosenberg au fost singurele persoane civile americane inculpate pentru spionaj în timpul Războiului Rece. Au ajuns în centrul atenției publice din SUA în toiul unei campanii anticomuniste în mediile de informare, îndeosebi pe fundalul investigației parlamentare anticomuniste coordonată de senatorul republican Joseph McCarthy. Se pare că a jucat un rol faptul că soții Rosenberg erau evrei. Procurorul Roy Marcus Cohn a demarat procesul penal împotriva cuplului Rosenberg. Unii comentatori au considerat că pedeapsa capitală fost exagerată. Sentința a fost pronunțată în aprilie 1951, iar execuția (pe scaunul electric) a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing. Mulțumită informațiilor tehnice furnizate de soții Rosenberg, Uniunea Sovietică și-a putut construi arma atomică proprie.

Stadiul actual al cercetării istoriografice[modificare | modificare sursă]

Potrivit datelor celor mai recente, Julius Rosenberg a fost realmente spion, însă a furnizat documente de relevanță militară minoră. Aceasta reiese în primul rând din depoziția ofițerului sovietic de contrainformații Aleksandr Feklisov, făcută la sfîrșitul Războiului Rece. Feklisov, care îl racolase pe Rosenberg și îi fusese ofițer de legătură, a precizat că soția lui Rosenberg, Ethel, a fost inocentă.

O altă persoană implicată, Morton Sobell, coinculpat în proces, a declarat, într-un interviu publicat în septembrie 2008 în cotidianul The New York Times, că Julius Rosenberg a acționat ca spion și că soția sa, Ethel, știa, dar că nu s-a implicat în activitatea soțului.[1]

Transmiterea informațiilor relevante pentru construirea bombei atomice sovietice a fost în principal făcută, potrivit propriei mărturisiri, de Theodore Alvin Hall, om de știință, care lucra la Los Alamos și care era agent dublu. Datele serviciilor secrete făcute publice în 1995 arată că acesta considera că monopolul american în ce privește tehnologia de producere a bombei atomice este periculos și că singura atitudine corectă era să încerce să rupă acest monopol. Americanii au împărtășit ulterior britanicilor și canadienilor tehnlogia nucleară, nu însă și rușilor cu care erau/au fost aliați, fapt care îi lasă și azi (2013) pe unii autori în dubiu dacă nu s-ar fi putut evita o cursă a înarmării nucleare în măsura în care americanii ar fi decis să împărtășească tehnologia relevantă și sovieticilor.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sam Roberts, Figure in Rosenberg Case Admits to Soviet Spying, în: The New York Times, September 12, 2008
  2. ^ "Modificarea percepției radiației din ajutor al umanității în acela de amenințare a fost grăbită de nefericita lipsă de încredere dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică imediat după exploziile bombelor atomice. Nu putem ști dacă cursa înarmării nucleare ar fi avut loc în eventualitatea în care li s-ar fi permis sovieticilor accesul la proiectul Manhattan, sau dacă președintele Harry Truman și prim-ministrul Winston Churchill ar fi fost de acord să împartă tehnologiile nucleare cu sovieticii. Dar o dată ce o țară are bomba, natura umană dictează că alții vor vrea și ei s-o aibă. Ce e sigur este faptul secretoșenia legată de construcția de arme nucleare, ca și aceea legată de construcția de submarine și vase de război nucleare, a produs o neîncredere din ce în ce mai mare între Statele Unite și Marea Britanie pe de-o parte, și Uniunea Sovietică pe de cealaltă, și asta a condus la cursa înarmărilor și la o crescândă și durabilă neîncredere publică în materie de politici ale guvernelor legate de arme nucleare, în special în privința testelor nucleare în atmosferă, fapt care la rândul lui a afectat opinia publică în privința politicilor utilizării tehnologiei nucleare în scopul producerii de energie." p. 61 în "Radiation: What It Is, What You Need To Know" by Robert Peter Gale, M.D., Ph.D. and Eric Lax. Publisher: Alfred A. Knopf, New York, 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ethel și Julius Rosenberg