Douglas MacArthur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Douglas MacArthur
Douglas MacArthur smoking his corncob pipe.jpg

Generalul MacArthur cu vestita sa pipă.
Manila, 2 august 1945
Trăit 26 ianuarie 1880 - 5 aprilie 1964 (la 84 de ani)
Porecla Gaijin Shogun, Big Chief
A luptat pentru Statele Unite Statele Unite ale Americii
Filipine
Ramura United States Department of the Army Seal.svg United States Army
Armata Filipineză
Ani de serviciu 1903–1964
Gradul US-O11 insignia.svgGeneral
Bătălii / Războaie: Revoluția Mexicană

Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial

Războiul din Coreea
Decorații și distincții Medal of Honor
Distinguished Service Cross (3)
Distinguished Service Medal (5)
Navy Distinguished Service Medal
Silver Star (7)
Distinguished Flying Cross
Bronze Star Medal
Air Medal
Purple Heart (2)

Douglas MacArthur (n. 26 ianuarie 1880 - d. 5 aprilie 1964 ) a fost un general american și mareșal al Armatei Filipineze, care a avut o carieră lungă, începând cu campania SUA în Mexic și terminându-se în Războiul din Coreea. Douglas MacArthur fost șeful de stat major al US Army în anii 1930. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a avut un rol proeminent pe Teatrul din Pacific. Pentru Campania din Filipine (1941-1942) a fost decorat cu Medal of Honor, împreună cu tatăl său fiind primii tată-fiu din istorie care au primit cea mai înaltă distincție militară a SUA. A fost unul din cele cinci persoane din istoria SUA care a primit cel mai înalt grad militar al Armatei SUA: general cu cinci stele.

El a fost cel care a condus pe crucișătorul USS Missouri formalitățile de capitulare a Japoniei. După al Doilea Război Mondial a fost Comandantul suprem al forțelor aliate în Japonia.

În data de 25 iunie 1950 Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, a izbucnit Războiul din Coreea, iar Douglas MacArthur a fost numit comandant al Comandamentului Națiunilor Unite. După ce forțele Națiunilor Unite au fost respinse în Perimetrul Pusan, prin debarcarea de la Incheon Douglas MacArthur a respins trupele nord-coreene până la granița chineză. Aici a făcut greșeala că nu a luat în considerare poziția apropiată a trupelor sale de granița chineză, implicând și armata chineză în conflictul militar.

Conflictul escaladându-se, datorită declarațiilor sale belicioase, prin care amenința cu un război nuclear împotriva Chinei, a fost demis de președintele Harry S. Truman.

Copilăria și anii de studii[modificare | modificare sursă]

Douglas MacArthur s-a născut ca fiul politicianului și juristului Arthur MacArthur, Jr., și al lui Mary Pinkney Hardy MacArthur. În Războiul Civil American tatăl lui Douglas MacArthur a fost promovat la rangul de general-locotenent și decorat cu Medalia de Onoare a Congresului. A fost admis la Academia Militară West Point în 13 iunie 1899, absolvind academia în 11 iunie 1903, cu cel de-al treilea rezultat din toate timpurile.

Primii ani ca ofițer[modificare | modificare sursă]

În prima sa campanie militară a participat ca ofițer în expediția "Pancho Villa" (1916-1917).

Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Douglas MacArthur în Franţa, 1918

Douglas MacArthur a coordonat pentru prima dată trupele militare americane în timpul Primului Război Mondial, când a ajutat la organizarea Diviziei Curcubeul, formată din unități ale Gărzilor Naționale din diferite state federale. În Primul Război Mondial a fost rănit de două ori și pentru că a refuzat să folosească masca de gaze a suferit toată viața din cauza problemelor la plămâni.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

În 1919 MacArthur a devenit directorul Academiei Militare West Point. În 1935, când Filipinele au obținut status semi-independent de SUA, președintele Manuel Quezon a solicitat serviciile lui MacArthur ca să coordoneze crearea Armatei Filipineze, ceea ce el a acceptat, primind gradul de mareșal al Armatei Filipineze. MacArthur a considerat că terenurile de instrucție sunt insuficiente. Echipamentul era echipament american „mai mult sau mai puțin învechit”, iar bugetul de 6 milioane de dolari era complet inadecvat[1].

În data de 31 decembrie 1937 MacArthur s-a retras oficial din Armata SUA, dar a rămas în continuare consilier al lui Quezon.

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Campania din Filipine (1941-1942)[modificare | modificare sursă]

Invazia insulelor Filipine de forţele japoneze

În data de 26 iulie 1941 Roosevelt a federalizat Armata Filipineză, l-a rechemat pe MacArthur în serviciu militar ca general maior și l-a numit Comandant al forțelor US Army în Orientul Îndepărtat (USAFFE). A doua zi MacArthur a fost promovat general-locotenent[2]. La data respectivă trupele din Filipine aveau un efectiv de 22.000 oameni, dintre care 12.000 erau cercetași filipinezi. Între luna iulie și decembrie garnizoana a primit întăriri, 8.500 oameni[3].

MacArthur a fost informat despre Atacul de la Pearl Harbour la 8 decembrie 1941 ora 03:30. La ora 12:30 a avut loc primul atac aviatic japonez care a distrus 35 avioane B-17 Flying Fortress, 53 avioane P-40 Warhawk (din cele 107 existente), 3 Seversky P-35 și alte 25 avioane de diferite tipuri, majoritatea fiind distruse la sol. Atacul s-a soldat cu 80 morți și 150 răniți[4]. Ce a mai rămas din forța aviatică din Orientul Îndepărtat a fost distrus în următoarele zile[5].

Planurile de apărare făcute înainte de război presupuneau, că japonezii nu pot fi împiedicați să debarce pe insula Luzon și s-a hotărât ca forțele americane și filipineze să abandoneze Manila și să se retragă pe peninsula Bataan. MacArthur a încercat să încetinească avansul trupelor japoneze cu o apărare împotriva debarcărilor japoneze, dar după ce a văzut avansarea rapidă a forțelor japoneze, a ordonat trupelor să se retragă pe Bataan[6].

Pe 25 decembrie MacArthur și-a mutat cartierul general pe insula fortăreață Corregidor în Golful Manila[7]. O serie de atacuri aeriene japoneze au distrus toate structurile expuse de pe insulă, astfel că cartierul general al USAFFE a fost mutat în tunelele Malinta. Trupele din Bataan cu toate că știau că au fost abandonați, au continuat să lupte. Unii i-au blamat pe Roosevelt și MacArthur pentru situația neplăcută.

Fuga în Australia și Medalia de Onoare[modificare | modificare sursă]

În februarie 1942 forțele japoneze au strâns presiunea în jurul Filipinelor, MacArthur a primit ordinul de a se reloca în Australia, iar în 12 martie 1942 împreună cu familia și comandament au părăsit Coregidor la bordul unor vedete torpiloare.

În data de 20 martie la Terowie, în Australia și-a rostit faimosul discurs „We shall return”[8]. Restul trupelor au rămas să lupte. Bataan s-a predat în 9 aprilie[9], iar Corregidor în 6 mai[10]. George Marshall a decis, că MacArthur merită cea mai înaltă distincție americană, Medal of Honor, pentru care a fost nominalizat anterior de două ori, care era subliniat, în vederea echilibrării propagandei japoneze, că și-ar fi părăsit postul de comandă. Eisenhower a menționat, că MacArthur de fapt nu a făcut nici o faptă deosebită cerută de regulament pentru acordarea acestei distincții, dar Marshall a dat ca exemplu cazul lui Charles Lindbergh din 1927.

Campania din Noua Guinee[modificare | modificare sursă]

Campania din Filipine (1944-1945)[modificare | modificare sursă]

Douglas MacArthur debarcând pe insula Leyte (Filipine)

Ocuparea Japoniei[modificare | modificare sursă]

Războiul din Coreea[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Războiul din Coreea

În data de 25 iunie 1950 Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, a izbucnit Războiul din Coreea[11]. ONU a adoptat Rezoluția 82, prin care a autorizat forțele ONU să acorde sprijin Coreei de Sud[12]. Națiunile Unite a însărcinat SUA să numească un comandant pentru forțele ONU și Cartierul General Unit l-a numit unanim pe Douglas MacArthur[13].

Forțele Națiunilor Unite au fost respinse în Perimetrul Pusan, dar între timp raportul de forțe s-a răsturnat. Trupele ONU au primit întăriri, numărul militarilor ajungând acum la 180.000, iar cel al nord-coreenilor era de 88.000, linia de aprovizionare a acestora din urmă s-a lungit. Trupele ONU acum erau superiori și în privința pieselor de artilerie și ale tancurilor[14].

În loc să respingă din Perimetrul Pusan forțele comuniste, Douglas MacArthur a făcut o debarcare îndrăzneață la Incheon, și a respins trupele nord-coreene până la granița chineză.

La granița Coreei de Nord cu China MacArthur a făcut greșeala că s-a apropiat prea mult de graniță, implicând și armata chineză în conflictul militar.

Demiterea[modificare | modificare sursă]

Recompense și onoruri[modificare | modificare sursă]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Medal of Honor ribbon.svg Medal of Honor - Medalia de Onoare a Congresului
Distinguished Service Cross ribbon.svg Distinguished Service Cross
Distinguished Service Medal ribbon.svg Distinguished Service Medal
Navy Distinguished Service ribbon.svg Navy Distinguished Service Medal
Silver Star ribbon.svg Silver Star
Distinguished Flying Cross ribbon.svg Distinguished Flying Cross
Bronze Star ribbon.svg Bronze Star Medal
Presidential Unit Citation ribbon.svg Presidential Unit Citation
Air Medal ribbon.svg Air Medal
Purple Heart BAR.svg Purple Heart - Inima purpurie pentru rănire
Philippine Campaign Medal ribbon.svg Philippine Campaign Medal - Medalie acordată pentru Campania din Filipine
Mexican Service Medal ribbon.svg Mexican Service Medal
World War I Victory Medal ribbon.svg World War I Victory Medal
Army of Occupation of Germany ribbon.svg Army of Occupation of Germany Medal
American Defense Service ribbon.svg American Defense Service Medal
Asiatic-Pacific Campaign ribbon.svg Asiatic-Pacific Campaign Medal
World War II Victory Medal ribbon.svg World War II Victory Medal
Army of Occupation ribbon.svg Army of Occupation Medal -
National Defense Service Medal ribbon.svg National Defense Service Medal
KSMRib.svg Korean Service Medal
United Nations Service Medal for Korea ribbon.png United Nations Service Medal - Medalia ONU

Actori care l-au interpretat pe Douglas MacArthur în filme[modificare | modificare sursă]

Grade militare și data promovării[modificare | modificare sursă]

US-O2 insignia.svg
Locotenent-major: 23 aprilie 1904.
US-O3 insignia.svg
Căpitan: 27 februarie 1911.
US-O4 insignia.svg
Maior: 11 decembrie 1915.
US-O6 insignia.svg
Colonel: 5 august 1917.
US-O7 insignia.svg
General de brigadă: 20 ianuarie 1920.
US-O8 insignia.svg
General-maior: 17 ianuarie 1925
US-O9 insignia.svg
General-locotenent: 27 iulie 1941.
US-O10 insignia.svg
General: 18 decembrie 1941.
US-O11 insignia.svg
General de armate: 23 martie 1946.

Bibliografie în limba engleză[modificare | modificare sursă]

  • MacArthur, Douglas (1942). Waldrop, Frank C. ed. MacArthur on War. New York: Duell, Sloan and Pearce. OCLC 1163286 
  •    (1952). Revitalizing a Nation; a Statement of Beliefs, Opinions, and Policies Embodied in the Public Pronouncements of Douglas MacArthur. Chicago: Heritage Foundation. OCLC 456989 
  •    (1964). Reminiscences. New York: McGraw-Hill. OCLC 562005 
  •    (1965). Whan Jr, Vorin E. ed. A Soldier Speaks; Public Papers and Speeches of General of the Army, Douglas MacArthur. New York: Praeger. OCLC 456849 
  •    (1965) (Juvenile audience). Courage was the Rule: General Douglas MacArthur's Own Story (ed. Abridged). New York: McGraw-Hill. OCLC 1307481 
  •    (1965). Duty, Honor, Country; a Pictorial Autobiography. (ed. 1st). New York: McGraw-Hill. OCLC 1342695 
  •    (1966). Willoughby, Charles A. ed (4 Volumes). Reports of General MacArthur. Washington, D.C.: U.S. Government Printing Office. OCLC 407539 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ MacArthur 1964, pp. 103–105.
  2. ^ Morton 1953, p. 19.
  3. ^ Morton 1953, p. 50.
  4. ^ Morton 1953, pp. 84–88.
  5. ^ Morton 1953, p. 97.
  6. ^ Morton 1953, p. 163.
  7. ^ Rogers 1990, pp. 118–121.
  8. ^ 'I Came Through; I Shall Return'.”. The Advertiser (Adelaide, SA : 1931 - 1954) (Adelaide, SA: National Library of Australia): p. 1. 21 martie 1942. http://nla.gov.au/nla.news-article48749454. Accesat la 22 iulie 2012. 
  9. ^ Morton 1953, pp. 463–467.
  10. ^ Morton 1953, p. 561.
  11. ^ James 1985, p. 387.
  12. ^ James 1985, p. 434.
  13. ^ James 1985, p. 436.
  14. ^ James 1985, p. 451.
  15. ^ Douglas MacArthur”. Internet Movie Database. http://www.imdb.com/name/nm0531274/. Accesat la 24 februarie 2010. 

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Barbey, Daniel E. (1969). MacArthur's Amphibious Navy: Seventh Amphibious Force operations, 1943–1945. Annapolis, Maryland: United States Naval Institute. OCLC 52066 
  • Bartsch, William H. (2003). 8 December 1941: MacArthur's Pearl Harbor. College Station, Texas: Texas A&M University Press. ISBN 1-58544-246-1. OCLC 50920708 
  • Bix, Herbert (2000). Hirohito and the Making of Modern Japan. New York: Harper Collins. ISBN 0-06-019314-X. OCLC 43031388 
  • Duffy, Bernard K; Carpenter, Ronald H. (1997). Douglas MacArthur: Warrior as Wordsmith. Westport, Connecticut: Greenwood Press. ISBN 0-313-29148-9. OCLC 34117548 
  • Leary, William M., ed (1988). We Shall Return!: MacArthur's Commanders and the Defeat of Japan, 1942–1945. Lexington, Kentucky: University Press of Kentucky. ISBN 978-0-8131-9105-8. OCLC 17483104 
  • Lowitt, Richard (1967). The Truman-MacArthur Controversy. Chicago: Rand McNally. ISBN 978-0-528-66344-4. OCLC 712199 
  • Lutz, David W. (1 ianuarie 2000). „The Exercise of Military Judgment: A Philosophical Investigation of The Virtues And Vices of General Douglas MacArthur”. Journal of Power and Ethics (1). 
  • Masuda, Hiroshi (2012). MacArthur in Asia: The General and His Staff in the Philippines, Japan, and Korea. Ithaca, NY: Cornell University Press. ISBN 978-0-8014-4939-0. OCLC 780415694 
  • Rasor, Eugene L. (1994). General Douglas MacArthur, 1880–1964: Historiography and Annotated Bibliography. Westport, Connecticut: Greenwood Press. ISBN 978-0-313-28873-9. OCLC 29428597 
  • Rowman; Littlefield (1964). Dear General MacArthur: Letters from the Japanese During the American Occupation. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield Publishers. ISBN 0-7425-1115-4. OCLC 47177004 
  • Schaller, Michael (1964). Douglas MacArthur: The Far Eastern General. New York: Oxford University Press. ISBN 0-7351-0354-2. OCLC 18325485 
  • Schonberger, Howard B. (1989). Aftermath of War: Americans and the Remaking of Japan, 1945–1952. American Diplomatic History. Kent, Ohio: Kent State University Press. ISBN 978-0-87338-382-0. OCLC 18557205 
  • Wainstock, Dennis D. (1999). Truman, MacArthur, and the Korean War. Contributions in Military Studies. Westport, Connecticut: Greenwood Press. ISBN 978-0-313-30837-6. OCLC 261176470 
  • Weintraub, Stanley (2000). MacArthur's War: Korea and the Undoing of an American Hero. New York: Free Press. ISBN 0-684-83419-7. OCLC 41548333 
  • Wolfe, Robert (1984). Americans as Proconsuls: United States Military Government in Germany and Japan, 1944–1952. Carbondale, Illinois: Southern Illinois University Press. ISBN 978-0-8093-1115-6. OCLC 9465314 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Douglas MacArthur