Wojciech Jaruzelski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wojciech Jaruzelski

Jaruzelski proclamând legea marțială (13.12.1981)
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Kurów, Puławy County⁠(d), Lublin, Polonia[2] Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[5][3][4][6] Modificați la Wikidata
Varșovia, Polonia[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Militar Powązki[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral) Modificați la Wikidata
PărințiWładysław Jaruzelski[*][[Władysław Jaruzelski (1888 - 1942)|​]]
Wanda Jaruzelska[*][[Wanda Jaruzelska ((1901-1966))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriTeresa Starnawska[*][[Teresa Starnawska |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBarbara Jaruzelska
CopiiMonika Jaruzelska[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia Modificați la Wikidata
ReligieLiber-cugetător[necesită citare]
Ocupațiepolitician
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[8]
limba rusă Modificați la Wikidata
Secretar General al PZPR
În funcție
18 octombrie 1981 – 29 iulie 1989
Precedat deStanisław Kania
Succedat deMieczysław Rakowski
Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone
În funcție
6 noiembrie 1985 – 19 iulie 1989
Precedat deHenryk Jabłoński
Succedat deFuncție desființată
Ministrul Apărării Naționale al Poloniei
În funcție
1969 – 1985
Precedat deMarian Spychalski
Succedat deFlorian Siwicki
Președintele Poloniei
În funcție
19 iulie 1989 – 21 decembrie 1990
Precedat deFuncție înființată
Succedat deLech Wałęsa
Prim-ministru al Poloniei
În funcție
11 februarie 1981 – 6 noiembrie 1985
Precedat deJózef Pinkowski
Succedat deZbigniew Messner

PremiiOrdinul Polonia Restituta în grad de cavaler[*]
Ordinul Lenin
Medalia lui Jukov[*]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Ordinul Steagul Roșu
Ordinul Coroanei Belgiei în grad de Comandor[*]
Ordinul Revoluția din Octombrie[*]
Ordinul Isabelei Catolica cu Colan[*] ()
Ordinul Karl Marx
...mai multe...
Partid politicPMUP
PPR
Alma materAkademia Sztabu Generalnego[*][[Akademia Sztabu Generalnego |​]]
Semnătură
Prezență online
Wojciech Jaruzelski în 2006

Wojciech Witold Jaruzelski (n. , Kurów, Gmina Kurów⁠(d), Lublin, Polonia – d. , Varșovia, Polonia) a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai Tratatului de la Varșovia, cunoscut pe plan mondial pentru reprimarea sângeroasă a protestatarilor sindicatului Solidaritatea, lucru realizat, în primul rând, prin impunerea a ceea ce s-a numit legea marțială.

Jaruzelski și Fidel Castro în Polonia, mai 1972

Biografie[modificare | modificare sursă]

Wojciech Jaruzelski s-a născut la 6 iulie 1923 într-o familie nobiliară cu tradiție militară. A fost crescut în regiunea Białystok, urmând o instruire școlară catolică la Bielany. După invadarea Poloniei de către Germania Nazistă, în 1939, fuge, împreună cu toată familia, în Lituania, dar, după ocuparea statelor baltice de către URSS, familia Jaruzelski este capturată de Armata Roșie și deportată în Siberia. Datorită condițiilor grele de trai din zonele asiatice ale URSS, tatăl lui Jaruzelski moare, în 1942, de dizenterie. Mama și sora sa au supraviețuit războiului (mama i-a murit în 1966.

În 1940, la vârsta de 16 ani, Jaruzelski este trimis la muncă forțată în RSS Kazahă, la minele de cărbuni din Karaganda. În această perioadă, a fost supus la pericole asupra ochilor săi și s-a îmbolnăvit de fotocheratită. De aceea, a fost nevoit să poarte ochelari de soare mult timp după aceea.

Sovieticii au început crearea unităților de luptă poloneze. În timpul cât a stat în Kazahstan, Jaruzelski și-a dorit să lupte împotriva comunismului și să se alăture rezistenței anticomuniste din Polonia, dar, în 1943, este înrolat în armata poloneză, pusă sub comandă sovietică. Jaruzelski este printre primii care se alătură acestor unități și luptă în războiul anti-hitlerist, luând parte la luarea Varșoviei și la bătălia pentru Berlin. Devine astfel ofițer al Armatei Poloneze, după ce urmează Școala de Infanterie. La sfârșitul războiului, avea gradul de locotenent. Se încadrează politic în cadrul Partidului Muncitoresc Unit Polonez (Polska Zjednoczona Partia Robotnicza-PZPR) în 1948.

Imediat după Război, ia parte la reprimarea mișcării poloneze de rezistența anticomunistă. În 1964 devine membru al Comitetului Central al PZPR și, în 1968, este numit Ministru al Apărării, comandând trupele poloneze în invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia.

Wojciech Jaruzelski în 1968

În 1970 este implicat în complotul prin care Władysław Gomułka, secretarul general al PZPR, este forțat să demisioneze și este înlocuit cu Edward Gierek.

După creșterea popularității sindicatului Solidaritatea, în 1981, Jaruzelski devine secretar general al PZPR și prim-ministru. La vremea respectivă, a fost singurul conducător al vreunui stat comunist european de profesie cadru militar. După două săptămâni de la preluarea puterii, s-a întâlnit cu liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Wałęsa și cu arhiepiscopul catolic Józef Glemp, pentru a discuta despre aducerea Bisericii Catolice și a sindicatului într-o așa-zisă coaliție de guvernare.

Pe 13 decembrie 1981, impune Legea Marțială și începe operațiunile de represiune militară împotriva protestatarilor. A reușit să împiedice, astfel, intervenția trupelor sovietice. Pentru aceasta, a format un Consiliu Militar al Salvării Naționale, al cărui președinte a fost. Atunci, știrile BBC au calificat legea marțială ca fiind o încercare de a suprima sindicatul Solidaritatea.

În 1982 îl eliberează pe liderul sindicatului Solidaritatea (Solidarność), Lech Wałęsa și îi dă dreptul să lucreze la Șantierul Naval din Gdańsk, ca electrician. De asemenea, problemele economice (doar către statele occidentale Polonia avea o datorie de 35 miliarde de dolari) îl forțează să ia măsuri mai liberale.

Jaruzelski și Nicolae Ceaușescu

În 1985 a demisionat din funcția de prim-ministru și de ministru al Apărării Naționale și devine președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone.

Urmând linia politica de decongestionare a sistemului comunist, promovată de Mihail Gorbaciov, a invitat membrii sindicatului Solidaritatea la negocieri („masa rotundă”) în 1988, după ce, în 1986, eliberează o parte a deținuților politici. Polonia devine, astfel, prima și singura țară comunistă fără deținuți politici. Jaruzelski încearcă, astfel, să redreseze situația economică dezastruoasă. Politica lui a fost, însă, doar un experiment gorbaciovist într-o țară comunistă est-europeană.

Se creează astfel compromisul dintre partid și societatea civilă : negocieri, dezbateri, participare la guvernare, libertate de expresie precum și limitarea efectivelor birocraților.

Prin astfel de "mese rotunde" liderul polonez eliberează premisele pentru o viitoare economie de piață. Încearcă, de altfel, și crearea unei mari coaliții între Partidul Comunist și Solidaritatea, însă Lech Wałęsa refuză.

În 1990 demisionează, Lech Wałęsa luându-i locul în funcția de șef al statului. Din 1999, este membru al Alianței Stângii Democrate din Polonia. În 2010 este acuzat de crimă comunistă pentru faptul că a impus legea marțială, dar starea sa de sănătate îl împiedică să asiste la proces. Un an mai târziu, este diagnosticat cu cancer limfatic.

Funcții deținute[modificare | modificare sursă]

  • 1965-1985 Ministru al Apărării Naționale al Poloniei
  • 1981-1985 Prim-ministru al Poloniei
  • 1985-1989 Președinte al Consiliului de Stat al Poloniei
  • 1989-1990 Președinte al Poloniei
  • 1981-1990 Secretar General al Partidului Muncitoresc Unit Polonez

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Wojciech Jaruzelski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c http://www.britannica.com/EBchecked/topic/301467/Wojciech-Witold-Jaruzelski  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Wojciech Witold Jaruzelski, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b „Wojciech Jaruzelski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Wojciech Jaruzelski, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ „Wojciech Jaruzelski”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jean-Francois Soulet "Istoria Comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre" Polirom 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]