Papa Pius al XI-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (n. 31 mai 1857, Desio, Italia – d. 10 februarie 1939, Vatican)

Pius al XI-lea
Papst Pius XI. als Kardinal JS.jpg
Nume Achille Ratti
Început de pontificat 6 februarie 1922
Final de pontificat 10 februarie 1939
Predecesor Benedict XV
Succesor Pius XII
Născut 31 mai 1857
Decedat 10 februarie 1939

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții lui Achille Ratti, ca și ai lui Pius al X-lea, erau oameni simpli. Născut la 31 mai 1857 în Desio, a mers la seminarul din Milano și apoi la Universitatea gregoriană pentru a-și lua doctoratul în teologie. După câțiva ani petrecuți într-o parohie, părintele Ratti a fost însărcinat să lucreze în Biblioteca ambroziană din Milano. Aici și-a făcut o asemenea reputație încât Pius al X-lea, în 1912, l-a făcut asistent bibliotecar la Vatican și curând l-a pus la conducerea marii Biblioteci vaticane. Pe cât era de cărturar, Ratti nu era nici pe departe un șoarece de bibliotecă. În schimb, era un expert, asemenea unui campion, într-un sport dificil și periculos: alpinismul.

În 1918 papa Benedict al XV-lea îl trimite pe Ratti de la cercetările sale pentru a sluji mai întâi ca vizitator și apoi ca nunțiu în tulburata Polonie. Pentru un cărturar la 60 de ani, plecarea în prima sa misiune diplomatică într-o țară revenită la viață după un secol de fărâmițări, era oarecum o povară. Dar bătrânul istoric a rezolvat cu succes situația uimind îndeajuns pentru a tulbura o curte supremă plină de Solomoni. În plus, a dat dovadă de curaj. Când alți diplomați au fugit dinaintea năvalnicei armate roșii a lui Trotski, Ratti a rămas ca să audă bubuiturile armelor sovietice în amenințata Varșovie. A avut mulțumirea de a vedea eroica Polonie răsculându-se și alungându-i pe comuniști (vezi Războiul polono-sovietic).

În 1921 papa Benedict l-a creat pe Ratti cardinal și arhiepiscop de Milano. Câteva luni mai târziu papa Benedict moare și în locul lui este ales Ratti. Își alege numele Pius al XI-lea.

Papa Pius al XI-lea este pus în fața unei triste și tulburate lumi postbelice, o lume amenințată și ispitită de fascism și comunism. Departe de a ceda descurajării Pius s-a străduit din răsputeri să adune forțele binelui și să remedieze răutățile timpului. Pentru a aminti lumii materialiste primordialitatea spiritualității, Pius a stabilit frumoasa sărbătoare a lui Cristos Rege. În treizeci de enciclici a revărsat lumină asupra dificultăților timpului. Remarcabile au fost enciclicile sale asupra educației, căsătoriei, și mai presus de toate, asupra problemei sociale.

Deși a luptat plin de curaj de la început, Pius era gata să întindă mâna cu prietenie, iar pontificatul său este remarcabil printr-o întreagă serie de concordate. Cel mai important eveniment a fost, desigur, Tratatul de la Lateran din 1929, care a adus atât de mult dorita și mulțumitoarea rezolvare a problemei romane.

Pius al XI-lea a apreciat profund singularitatea firii omenești. A sprijinit din răsputeri activitatea misionară și a fost nerăbdător să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanță de superstiție, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, și a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a fi necreștin.

Mormântul Papei Pius al XI-lea în Grotele Vaticanului

Pius a avut multe necazuri. S-a întristat pentru suferințele fiilor Bisericii din Mexic, Rusia, Spania și Germania. Dar nu a cedat. Chiar înainte de a muri, la 10 februarie 1939, Pius și-a oferit viața pentru pace în lume.

Enciclice[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Papa Benedict al XV-lea
PIUS PP. XI
1922 - 1939

Succesor:
Papa Pius al XII-lea