Papa Eusebiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Nume | Eusebiu |
| Început de pontificat | 18 aprilie 309 |
| Final de pontificat | 17 august 309 |
| Predecesor | Papa Marcel I |
| Succesor | Papa Miltiade |
| Născut | |
| Decedat |
Papa Eusebiu a fost al 31-lea papă al Bisericii catolice, care îl şi venerează ca sfânt. A guvernat biserica doar câteva luni: de la 18 aprilie până la 17 august al anului 309 sau 310.
Cuprins |
[modifică] Biografia
Detaliile pontificatului său pot fi doar deduse din epitaful de opt versuri ( hexametri compus de Papa Damas I pentru mormântul său.
- DAMASO VESCOVO FECE – Heraclie nu voia ca Lapşi să facă pocăinţă de păcatele lor. Eusebiu însă îi învăţa pe acei nenorociţi să plângă păcatele lor. Odată cu intensificarea dezbaterilor şi credincioşii s-au împărţit în două tabere. Răzvrătiri, crime, războaie, dezbinări, certuri. Pe neaşteptate amândouă taberele au fost expulzate de crudul tiran (Maxenţiu), în ciuda faptului că papa păstrase – pe cât i-a fost în putinţă – legăturile păcii. Bucuros a îndurat exilul din dragoste pentru Domnul, şi pe rocile Siciliei a lăsat lumea şi viaţa. AD EUSEBIO VESCOVO E MARTIRE
Numai graţie unor antice transcrieri acest epitaf a ajuns la noi. Câteva fragmente ale originalului ca şi o copie de marmură din sec. al VI-lea – construită pentru înlocuirea originalului distrus – a fost găsită de istoricul italian Giovanni Battista De Rossi în capela papală, din catacombele romane ale Sfântului Calixt. Din acest epitaf reiese că dezbinările grave din interiorul bisericii romane cu privire la reprimirea apostaţilor numiţi lapşi), produşi de persecuţia precedentă (şi care crease deja tensiuni grave şi pe timpul Papei Marcel I, au continuat sub Eusebiu. El, într-adevăr, a reconfirmat poziţia Bisericii romane faţă de apostaţi, care nu trebuiau excluşi definitiv de la comuniunea ecleziastică, dar puteau fi reprimiţi numai după ce au făcut pocăinţa adecvată: (Eusebius miseros docuit sua crimina flere).
Acest punct de vedere a fost contestat de o fracţiune de creştini care-l aveau în frunte pe un oarecare Heraclie. Nu se ştie cu certitudine dacă acesta şi susţinătorii săi sprijineau un punct de vedere mai rigid decât cel al lui Novaţian sau dacă se situau pe o interpretare mai îndurătoare a legii. A doua ipoteză pare să fie mult mai probabilă: Heraclie era probabil reprezentantul unei fracţiuni de apostaţi care cereau insistent reintegrarea imediată în corpul bisericii. Damasus a tratat cu termeni foarte duri conflictul care a urmat (seditcio, cœdes bellum, discordia, lites). Pare probabil ca Heraclie şi grupul său de susţinători să fi încercat să obţină cu forţa readmiterea lor la sfintele sacramente atitudine care i-a făcut pe susţinătorii papei Eusebiu să reacţioneze. Din cauza acestor contraste atât Eusebiu cât şi Heraclie au fost exilaţi de Împăratul Maxenţiu. Eusebiu a fost deportat în Sicilia, unde a şi murit la puţin timp. Trupul său neînsufleţit a fost readus la rupul său neînsufleţit a fost readus la Roma, , probabil pe 26 septembrie a anului 311 conform izvorului: Depositio Episcoporum – Conţinutul "Cronografia" de la anul 354, şi a fost depus într-un mormânt din Catacombale sf. Calixt, aproape de mormântul papei Caius.
[modifică] Cultul
Atitudinea sa fermă pentru apărarea disciplinei bisericeşti şi, mai ales, exilul la care a fost condamnat au fost date sufficiente să fie cinstit ca martir, chiar dacă a murit de moarte bună în ocnele siciliane.
Este comemorat în ziua de 17 august.
[modifică] Bibliografia
- Catholic Encyclopedia, Volume V. New York 1909, Robert Appleton Company. Nihil obstat, 1 maggio 1909. Remy Lafort, S.T.D., Censor. Imprimatur + Cardinale John Murphy Farley, Arcidiocesi di New York;
- Liber pontificalis, ed. Louis Duchesne|Duchesne, I, 167;
- Giovanni Battista De Rossi, "Roma sotterranea", II (Roma 1867), 191-210:
- James Spencer Northcote e Brouwnlow, "Roma sotterranea", seconda edizione (Londra, 1879);
- Lightfoot, Apostolic Fathers, seconda edizione I, I, 297-299;
- IHM, Damasi Epigrammata (Leipzig, 1895), 25, num. 18;
- Carini, "I lapsi e la deportazione in Sicilia del Papa S. Eusebio" (Roma, 1886);
- Rudolph von Langen, Geschichte der römischen Kirche, I (Bonn, 1881), 380-382;
- Giovanni Sicari, «Reliquie Insigni e "Corpi Santi" a Roma», 1998, collana Monografie Romane a cura dell'Alma Roma.
[modifică] Legături externe
- la Scrieri
| Predecesor: Papa Marcel I |
Eusebiu |
Succesor: Papa Miltiade |
