Papa Soter

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

168 – cca. 177

Soter
Sfântul Soter, papă
Nume Soterius
Început de pontificat 168
Final de pontificat cca. 177
Predecesor Anicet
Succesor Eleuteriu
Născut Fondi, Campania, Italia
Decedat cca. 177

Origine[modificare | modificare sursă]

Născut la Fondi, în Campania.

Viața[modificare | modificare sursă]

Cercetătorii consideră că pe vremea pontificatului său a început să nu se mai celebreze Paștele în fiecare duminică, dar numai o singură duminică stabilită din an: mai precis, prima duminică după 14 nisan, în contrast cu Bisericile din Asia Mică, care celebrau data „quatordecimana” (14 nisan indiferent de ziua din săptămână).

Din Scrisorile adresate lui de către sf. Dionisie, episcopul Corintului, se știe că papa Soter a adoptat o poziție foarte rigidă în privința readmiterii penitenților în comunitatea vcreștină și la comuniunea eclezială, aceeași rigiditate a avut-o și în privința moralei sexuale, Însă Papa Soter manifestă grijă și sprijin față de creștinii săraci din imperiul roman.

În timpul pontificatului său Montanus întemeiază mișcarea montanistă în Frigia - adepții săi susțineau că profețeau și vorbeau în limbi necunoscute, însă contrar tradiției de prin secolul al V-lea, se pare că Papa nu a scris absolut nimic în privința acestei ereziii.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Lipsesc și dovezile clare ale martiriului său. Este sărbătorit la 22 aprilie.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Baptista de Caullerijis, S.D., Romanorum Pontificum Cathalogorum dal I al XVI secolo, Le Icone dei Papi (224 incisioni), Sicilia, cca. 1600. (de la Sf. Petru la Paul al III-lea).
  • deEkkart SauserSOTER în Biografii din bibliografia lexiconului bisericesc (BBKL). Bd. 14, Herzberg 1998, ISBN 3-88309-073-5, Sp. 1492–1493.
  • Panvinio Onofrio&Cicarelli Antonio, Historia delle vite dei Sommi Pontefici, 1613, Venetia appresso „I Givunti” (de la sf. Petru până la Paul al V-lea, primii 8 ani de pontificat).
  • Sandini Antonii, Vitae Pontificum Romanorum, ediția a 4-a, 1763, editor Manfrè (de la sf. Petru la pontificatul lui Clement al VIII-lea).
  • Hergenröther J., Album dei Papi, Barcelona 1885.
  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze.
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; (3 volume).
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York.
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; (2 volume, proiectul: „I Grandi Libri della Religione nr. 8 și 9: pentru ISBN: --60008 și –60009; cod EAN 9770038156215).
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, ISBN 88-8289-070-8.
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN), ISBN 88-8058-748-X.
  • Fabbretti Nazareno, I Vescovi di Roma, Ed. Paoline, Milano, ediția a 2-a 1987, ISBN 88-215-1211-8.
  • I Papi, Venti secoli di storia, Pontificia Amministrazione della Patriarcale Basilica di San Paolo, Libreria Editrice Vaticana, ediția a 2-a, 2002, ISBN 88-209-7316-2.
  • Mondin Battista, Nuovo dizionario enciclopedico dei Papi, storia e insegnamenti, Città Nuova, a 2-a ediție, Roma 2006, ISBN 88-311-9230-2.
  • Principe Pietro&Olcuire Gian Carlo, Tutti i Papi da S. Pietro a Benedetto XVI, Libreria Editrice Vaticana, Roma 2005, ISBN 88-209-7728-1.
  • Piazzoni Ambrogio M., Storia delle elezioni Pontificie, ediția a 3-a 2005, Piemme, Casale Monferrato, ISBN 88-384-1060-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Anicet
Soter
140/142 - 150

Succesor:
Eleuteriu