Hafez al-Assad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hafez al-Assad

Hafez al-Assad (n. 6 octombrie 1930 - d. 10 iunie 2000) a fost președintele Siriei între (1971-2000).

Cuprins

Începutul vieții și educația[modificare | modificare sursă]

Hafez s-a născut la 6 octombrie 1930 la Qardaha, în tribul alawit[1] Kalbiyya. Părinții săi se numeau Na'sa și Ali Suleiman. Hafez a fost cel de-al nouălea copil al lui Ali și al patrulea din cel de-al doilea mariaj al tatălui său (care, în total, a avut 11 copii). Ali s-a opus a ocupației franceze[2] (instituită în perioada interbelică), dar apoi a acceptat să colaboreze cu aceasta. În 1936 a fost unul dintre cei 80 de membri marcanți ai comunității alawite care au adresat o scrisoare premierului francez, cerând menținerea statului alawit sub ocupația franceză și refuzând alipirea la Siria. Pentru eficiența sa, Ali Suleiman a fost numit de localnici „al-Assad” („Leul”), apelativul respectiv devenind numele său de familie în 1927.

La 9 ani Hafez a părăsit satul natal și a plecat pentru studii la Latakia[3] (oraș majoritar sunnit). Până la 14 ani s-a dovedit un elev foarte bun, câștigând numeroase premii. În timpul adolescenței a intrat în contact cu o serie de formațiuni politice din Latakia: Partidul Comunist Sirian, Partidul Social Naționalist Sirian și Partidul Baath Arab[4]. În 1946 Hafez s-a alăturat Partidului Baath, unde a avut sarcini de recrutare și organizare.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

În 1950 a decis să se alăture Forțelor Armate Siriene, intrând la Academia Militară de la Homs. De asemenea, a fost admis și la școala de aviație din Alep. După de a absolvit școala din Alep (1955) a intrat în aviația siriană, cu gradul de locotenent, fiind trimis la baza militară din cartierul Mezzeh din Damasc. în această perioadă s-a căsătorit cu Annisa Makhlouf[5] (rudă îndepărtată, ce provenea dintr-o familie bogată).

Începând cu 1954 în Siria s-au produs mai multe revolte militare, context care a generat instabilitate politică. În 1955 Hafez a fost trimis în Egipt pentru un curs de șase luni, timp în care a intrat în contact cu curentul panarabist al nasserismului[6] (promovat de liderul egiptean, Gamal Abdel Nasser). În 1957 Hafez a fost trimis pentru specializare în Uniunea Sovietică pentru a se antrena să zboare pe avioanele de tipul MIG-17. După ce a fost avansat la gradul de căpitan a fost transferat în Egipt, unde a lucrat sub comanda lui Hosni Mubarak.

Ascensiunea la putere[modificare | modificare sursă]

În 1962 Hafez a jucat un rol minor în organizarea loviturii de stat, dar a fost întemnițat în Liban și, mai târziu, repatriat. În 1963, Hafez a participat la lovitura de stat împotriva președintelui Nazim al-Kudsi, în timpul căreia a condus operațiunile de capturare a bazei militare de la Dumayr (4o km nord-est de Damasc). În 1964 a fost desemnat comandant al Forțelor Aeriene.

După lovitura de stat din 1966 Hafez al-Assad a fost desemnat ministru al apărării, dar în pofida funcției importante, rolul său în guvern era minor. Înfrângerea Siriei în Războiul de 6 Zile (1967)[7] a provocat nemulțumiri majore în cadrul elitei militare și opiniei publice siriene, mai ales că Israelul a reușit capturarea Înălțimilor Golan[8]. O serie de comandanți militari au cerut demisia lui Hafez; acesta a intrat în conflict cu generalul Salah Jadid, care era șeful armatei și unul dintre liderii Partidului Baath. În 1970 Hafez al-Assad a organizat o lovitură de stat în urma căreia a fost înlăturat Jadid (acesta a fost ținut în captivitate în închisoarea Mezzeh până a murit). La 16 noiembrie 1970 Hafez a publicat primul său decret în calitate de premier.

Puterea[modificare | modificare sursă]

Perioada Assad a început sub auspicii pozitive, în condițiile în care toate guvernele anterioare au fost detestate de populație. Pentru început, Assad a redus prețurile la alimentele de bază cu 15%. În 1971 a fost ales președinte. Hafez a început să construiască instituțiile civile și militare ale Siriei cu ajutorul Uniunii Sovietice; de asemenea, a refăcut sistemul de alianțe cu statele arabe. Pentru a se menține la putere, Hafez a practicat represiunea adversarilor politici și ideologici, transformând Siria într-un stat dictatorial. În 1982 a reprimat cu brutalitate revolta Frăției Musulmane din localitatea Hama (se estimează că numărul deceselor a fost de circa 20.000, în timp ce orașul a fost aproape distrus).

În 1973 Siria și Egiptul au atacat Israelul (Războiul de Iom Kipur)[9], dar forțele egiptene au încetat pe neașteptate ostilitățile, lăsând forțele siriene descoperite. Începând cu 1976 Siria s-a implicat în războiul civil din Liban; după 1985 unitățile militare siriene au ocupat Libanul[10]. De asemenea, din cauza rivalității cu Irakul, Hafez a sprijinit Iranul în războiul din perioada 1981-1988. Hafez al-Assad a permis palestinienilor să se stabilească în Siria, inclusiv sediul mișcării Hamas fiind la Damasc. În noiembrie 1983 Hafez a suferit un infarct, context în care fratele său, Rifaat a pregătit preluarea puterii prin violență. În ianuarie 1994, fiul său cel mare, Bassil (inițial desemnat succesor al tatălui său) a decedat într-un accident rutier.

Decesul și succesiunea la conducerea Siriei[modificare | modificare sursă]

Hafez al-Assad a murit la 10 iunie 2000, în vârstă de 69 de ani, fiind urmat la putere de fiul său, Bashar.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en http://www.30-days.net/muslims/muslims-in/mid-near-east/syria-alawites/
  2. ^ fr http://cdlm.revues.org/1178
  3. ^ en http://www.britannica.com/EBchecked/topic/331236/Latakia
  4. ^ en http://www.bbc.com/news/world-middle-east-18582755
  5. ^ en http://www.familysecuritymatters.org/publications/detail/syrias-makhlouf-dynasty-president-assads-financier
  6. ^ en http://www.saylor.org/site/wp-content/uploads/2011/06/Nasserism.pdf
  7. ^ en http://www.historylearningsite.co.uk/six_day_war_1967.htm
  8. ^ en http://www.britannica.com/EBchecked/topic/237237/Golan-Heights
  9. ^ en http://history.state.gov/milestones/1969-1976/arab-israeli-war-1973
  10. ^ en http://www.cfr.org/middle-east-and-north-africa/middle-east-syria-lebanon/p7851

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Peace call as Assad buried [1]
  • Assad laid to rest [2]
  • A funeral from palace to village [3]