Papa Bonifaciu I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Nume | |
| Început de pontificat | 418 |
| Final de pontificat | 422 |
| Predecesor | Papa Zosim |
| Succesor | Papa Celestin I |
| Născut | |
| Decedat | 4 Septembrie 422 |
Papa Bonifaciu I a fost Papă al Romei în perioada 28 Decembrie 418 - 4 Septembrie 422.
Cuprins |
[modifică] Originea
Liber Pontificalis ne spune că Bonifaciu ar fi fost roman, fiul prezbiterului Giocondo. Papa Bonifaciu I a fost contemporan cu Sf. Augustin, care i-a dedicat o parte din lucrări.
[modifică] Lupta cu Antipapa
La moartea Papei Zosim (27 decembrie, 418), diaconii din Roma au pus stăpânire pe Bazilica din Lateran, împiedicând intrarea celorlalţi clerici şi l-au ales papă pe şeful lor, Antipapa Eulalius (lat. Eulasius). În acelaşi timp, preoţii reuniţi în Biserica Sf. Teodora (din Roma) l-au ales Papă pe Bonifaciu. Amândoi au fost consacraţi în duminica următoare, 29 decembrie.
Amândoi se considerau legitimi, de unde au izbucnit conflicte şi lupte, care au tulburat liniştea publică. Eulalius, sprijinit de Prefectul Romei – Simmacus – a avut la început de partea sa şi favoarea împăratului. Însă, când susţinătorii lui Bonifaciu au reuşit să îi facă cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravenna pentru luna februarie un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtaţi din Roma. Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susţinut de partizanii săi, a încercat – în perioada sărbătorilor de Paşti – să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eşuat, iar el a fost îndepărtat cu forţe şi pus sub pază.
Această ultimă încercare a sa l-a făcut să piardă total şi definitiv favoarea împăratului şi, întrucât Împăratul Honorius îl declarase decăzut din drepturile pontificale 414, asta a adus cu sine recunoaşterea lui Bonifaciu ca legitim pontif. La scurt timp, Bonifaciu a fost primit în Roma cu aclamaţii de bucurie pe 28 Decembrie 418. Eulalius a fost izolat undeva la ţară, unde s-a stins din viaţă, uitat şi ignorat.
[modifică] Activitatea
Papa Bonifaciu I a fost caracterizat de un mare zel pentru disciplinarea şi controlarea organizării Bisericii. Papa Zosim l-a numit mitropolit şi a creat pentru Patroclus titlul de Vicar papal asupra întregii Galii. Papa Bonifaciu însă a redus puterile de mitropolit asupra episcopiilor din provinciile Galiei şi în 422 a numit alt episcop în locul lui Patroclus.
Papa Bonifaciu I l-a susţinut pe Sfântul Augustin lupta cu pelagianismul, iar acesta din urmă i-a dedicat o parte din lucrări.
Papa Bonifaciu I l-a convins pe Împăratul Teodosiu al II-lea să returneze Illyricul Sfântului Scaun. Apărându-şi astfel drepturile asupra acestei provincii, pe care Împăratul Teodosiu al II-lea o ataşase în 421 Constantinopolului — "Noua Romă".
[modifică] Decesul
Papa Bonifaciu I a murit pe † 4 septembrii 422 şi a fost înmormântat în cimitirul Massimo pe Via salaria, lângă mormântul Sfintei Felicia, în a cărei onoare i-a scris un epitaf drept mulţumire, ca răspuns la ajutorul primit de la Dumnezeu prin intermediul ei.
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Papa Zosim |
Bonifaciu I 418 - 422 |
Succesor: Papa Celestin I |
