Gamal Abdel Nasser
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”. |
| Ordine | cel de-al doilea preşedinte al Egiptului |
|---|---|
| Preşedinte din | 23 iunie 1956 – 28 septembrie 1970 |
| Precedat de | Muhammad Naguib |
| Succedat de | Anwar Sadat |
| Născut | 15 ianuarie 1918 Alexandria |
| Decedat | 28 septembrie 1970 Cairo |
| Partid politic | Militar / Uniunea socialistă arabă |
| Soţie | Tahia Kazem |
Gamel Abdel Nasser Gamal 'Abd al-Naser جمال عبد الناصر n. Alexandria Egipt 15 ianuarie 1918 - d. Cairo 28 septembrie 1970. Ofiţer, şi prim-ministru 1954-1956, preşedinte 1956-1970, a devenit liderul al Republicii Unite Arabe. De două ori s-a luptat cu Israelul, 1956 şi în 1967.
Cuprins |
[modifică] Nasser în cel de-al doilea Război Mondial
În 1939 la un scurt timp după ce a trecut examenul de bacalaureat, Nasser a servit armata în Sudan ca voluntar. În cursul războiului Nasser şi Anwar Sadat împreună cu un alt prieten Ally, au intrat în contact cu agenţii Axei şi au plănuit o înscenare de a coincide o ofensivă italiană care putea duce la îndepărtarea forţelor britanice din Egipt, dar planul nu a fost executat. Nasser a început să formeze un grup militar de ofiţeri tineri la care s-au adăugat alţi egiptieni naţionalişti care deja au suportat câteva forme de revoluţie.
[modifică] Revoluţie
La 23 iulie 1952 Nasser a plănuit lansarea loviturii de stat cu un grup de ofiţeri, în aceeaşi noapte grupul de ofiţeri au preluat controlul asupra puterii în toate clădirile guvernamentale, staţiile de radio, de poliţie, şi armată în Cairo. Corpul complotului Nasser l-au numit pe Muhammad Naguib preşedinte, Naguib cunoscut în Egipt ca eroul din 1948 in războiul Arabo Israelian. Noul guvern instalat imediat a fost recunoscut de Regatul Unit cu o condiţie, de a se respecta propietatea cetăţeniilor britanici din Egipt, altfel Regatul Unit nu îl va recunoaşte şi va interveni, Nasser şi complotul revoluţionar au permis ca Statele Unite ale Americii să-i dea adăpost regelui Farouk şi întregii sale familii, fară umilitate ci cu onoare. După asumarea puterii , Nasser işi formează guvernul de "ofiţeri liberi" egiptean, Ali Maher devine prim-ministru, iar ""ofiţeri liberi"" complotul Nasser au constituit adevărata putere în Egipt cu Neguib ca Şeful statului, iar Nasser Vice şef al statului, deoarece consiliul revolutionar avea deja o ideologie puternică, l-au demisionat prin forţă pe Ali Maher în 7 decembrie 1952. (ca acesta a refuzat să suporte reformile în lege), iar Naguib şi-a asumat deplina putere asupra conducerii ca noul prim-ministru.
[modifică] Conflict cu Naguib
In iunie 1953, Naguib anunţă în mod oficial desfiinţarea monarhiei şi s-a proclamat ca preşedintele egiptului, Naguib şi Nasser intră în conflict. în 23 februarie 1954 Naguib demisionează din ambele posturi ca preşedinte şi prim-ministru.
Comandamentul consiliului revoluţionar l-a proclamat pe Nasser ca prim ministru, iar Naguib a fost pus în arest la domiciliu. Comandamentul consiliului revoluţionar a dialogat cu Naguib, şi o mare parte din cetăţeni au demonstrat în favoarea lui Naguib, rezultatul acestei demonstraţii, consiliul i-a permis lui Naguib de a se întoarce ca preşedinte , şi să se indroducă noi alegeri libere, pentru un nou prim-ministru şi un nou preşedinte, eventual Nasser a preluat ambele puteri.
Nasser nu şi-a pierdut timpul şi imediat în octombrie 1954 l-a scos cu forţa pe Naguib din funcţie, Nasser s-a proclamat dictatorul militar al Egiptului. Nasser a ramas conducătorul Egiptului vreme de 15 ani.
[modifică] Canalulul de Suez
Imediat după ce Nasser a devenit şeful statului, a semnat un contract cu Regatul Unit, permisiunea ai uniformele militare britanice să stea în Suez şi forţe civile, această perioadă i-a dat Egiptului întreaga independenţă, şi a luat sfărşit tensiunea între Egipt şi Regatul Unit. Nasser a cerut in schimb un ajutor financiar de 40 de milioane de dolari pentru dezvoltare, de la americani şi britanici.
În 1955 Nasser a primit 40-60 de milioane, pentru construcţia Aswan. Nasser în 26 iulie 1955 anunţă naţionalizarea Canalului de Suez Josip Broz Tito şi Jawaharlal Nehru ii previne pe Nasser că naţionalizarea canalului va provoca occidentul, vor fi reacţii grave, totuşi Nasser era convins ca Regatul Unit nu va interveni militar, şi era anunţat că este foarte posibil ca Israelui să reactioneze. Consiliul de securitate al S.U.A a adoptat rezoluţia lui Nasser, iar Nasser era deja sigur că Suezul nu va fi invadat.
Nasser a greşit deoarece la 29 octombrie forţele militare al Israelului au intrat in peninsula Sinai, iar la 31 octombrie forţele britanice şi franceze au intrat în zona canalului de Suez, Dwight Eisenhower şi guvernul american a cerut retragerea celor trei ţări, la 5 noembrie 1956, U.R.S.S au dat un ultimatum retragerii trupelor străine.
[modifică] Relaţia de prietenie cu Uniunea Sovietică
După criza Suez Egiptul în sfârşit s-a eliberat de presiunile occidentului imperialist, dar criza duce Egiptul într-o relaţie strânsă cu Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică aprobă o investiţie aproximativă de o treime din costul al barajului Aswan sute de tehnicieni sovietici au luat parte la această construcţie. Construcţia începe la 1 ianuarie 1960, şi a fost completată în 1970, această construcţie era numită Lacul Nasser în onoarea lui Nasser, această lucrare a produs putere electrică de 2.1 gigawati.
Aswan-ul nu a fost unicul rezultat al acestei relaţii cu U.R.S.S. Nasser a introdus în Egipt sistemul de economie socialist.
[modifică] Nasser şi războiul
Cu trei ani inainte de moarte în 1967 Nasser a intrat în război cu Israelul numit Războiul de şase zile, după înfrângere şi-a cerut demisia, dar a fost rechemat de populaţia egipteană în mod masiv, şi a continuat pînă ce a decedat.
Nasser a murit la 27 septembrie 1970 de infarct la Cairo la o conferinţă cu liderii arabi, în legatură cu măcelul din Iordania, unde au foşti ucişi mii de palestinieni, operaţiune numită "Septembrie Negru din Iordania".
